...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

Se afișează postările cu eticheta poveste pentru Dovlecel. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poveste pentru Dovlecel. Afișați toate postările

sâmbătă, februarie 04, 2012

azi...

azi m-ai facut sa plang cand mi-ai spus ca ti-e dor de mine... pentru ca si mie mi-e dor... poate pentru ac suntem asa departe vom reusi din nou sa ne apropiem... poate asa vom fi din nou noi... poate...

o sa-ti scriu... cat de des voi putea... nu promit dar voi incerca... si o sa-ti povestesc ce e cu mine, ce locuri vad si ce ganduri am... si poate asta ne va aduce inapopi ce am avut...

mi-e dor de tine...

noapte buna... sa bei o bere neagra si sa mananci o inghetata de ciocolata si pt mine!

sâmbătă, noiembrie 19, 2011

nu stiu...


nu stiu sa scriu despre cum imi este atunci cand sunt fericita... stiu doar sa arat asta... stiu doar sa zambesc, dar zambetul nu-i apare printre randuri...
nu stiu cum sa impartasesc toate cate mi se intampla... traiesc doar pentru azi, acum, momentul in acre scriu si atat, restul e doar o iluzie...
...nu stiu...
...nu... stiu cum sa vorbesc cu ea... si-mi lipseste de-mi vine sa plang... si-am plans din cauza asta de multe ori... azi mi-a umblat trin ganduri toata ziua... m-am pornit de cateva ori spre telefon si m-am oprit la mijlocul drumului... daca o sun ii spun ce?... ca mi-e dor de ea?... ca-mi lipseste?...ca nimic nu e cum ar trebui sa fie fara ea?... i-am scris despre asta... i-am spus ca mi-e dor... dar a fost ca si cum as fi vorbit cu un perete... cum sa-i spun despre cat de tare doare sa nu fie si ea in viata mea... ceilalti imi lipsesc nu zic nu dar absenta ei... absenta ei face ca peste orice fericire a mea sa rasara o umbra, pentru ca ea nu-i acolo sa pot sa-mi impartasesc cu ea toate... si eu nu sunt acolo cand ea are nevoie...

si da... mi-e greu sa scriu pentru ca de fiecare data ma duce cu gandul la ea... si-mi lipseste...

marți, aprilie 13, 2010

Lady M

...auzi soneria apoi batai insistente in usa... se uita buimaca la ceas. abia trecuse de ora 2... cine putea sa fie la ora asta? si pe asa o ploaie?
vru sa ignore tot zgomotul dar persoana din spatele usii deveni din ce in ce mai insistenta... se ridica din pat cu greu si se duse sa deschida... afara fulgera si umbra i se profila de-a lungul holului, pe geamuri siroia ploaia de parca s-ar fi rupt norii... tresari cand auzi din nou ciocanitul...
Descise fara sa se uite pe vizor, mereu facea asa fara sa fie constienta de ceea ce face, nu stii niciodata ce se poate ascunde in spatele unei usi inchese.
Ramase cu gura cascata... era uda pana la piele si picurii i se scurgeau din par si din haine formand o mica balta in jurul ei, statea cu mana ridicata pregatita sa ciocaneasca din nou... avea ochii plansi si tot machiajul i se intinse pe fata din cauza lacrimilor si a ploii.
-aaa... Imi cer scuze, nu trebuia sa vin, sau macar trebuia sa fi sunat inainte dar mi-a murit bateria.
- Intra, te rog! Nu sta acolo, cred ca ai inghetat toata.
O trase de mana in apartament, o ajuta sa-si dea jos haina si pantofii uzi, o inveli intr-o patura si o aseza in fotoliu.
- revin imediat si ii zambi in timp ce iesea pe usa.
Se indrepta spre baine, dadu drumul la apa fierbinte si puse in cada uleiuri aromate. aprinse cateva betisoare parfunate si deschise cd-playerul... sunete linistitoare se izbeau de peretii baii si aburi linistitori se ridicau din cada.
A luat-o in brate pana in baie, a dezbracat-o si a pus-o in cada... Ana nu scotea nici un cuvant, doar lacrimile ii curgeau in nestire... Cunoscanduo atat de bine Medeea stia ca nu are rost sa puna nici o intrebare, atunci cand va simti nevoia ii va spune tot ce are pe suflet... pana in acel moment insa trebuia sa aibe grija de ea, sa o linisteasca.
-Asta o sa te ajute sa te relaxezi putin, si medeea se ridica sa plece.
O prinse de mana:
-Te rog sa ramai... ma simt foarte singura... am nevoie de tine, de asta am si venit la ora asta pana aici... stai aici cu mine...
Niciodata nu fusesein stare sa o refuze, asa ca nu incepuse acum, mai ales in starea in care se afla. se aseza langa cada si incepuse sa se joace in parul Anei, stia ca asta o binedispune tot timpul.
Dupa ceva timp o inveli intr-un halat pufos si o duse in pat...
-Lipseste inca ceva! si imediat Medeea disparu in spatele usii. Se intoarse imediat tinand intr-o mana 2 doze de bere neagra iar in cealalta o cutie mare de inghetata si doua lingurite.
Ana izbucni in ras...
-Exact ca pe vremuri... vai ce dor mi-a fost de tine.
-ne mai trebuie doar un film bun si lista e completa nu?

S-a asezat, dupa cum ii era obiceiul in bratele Medeei... au inceput sa-si povesteasca... trecusera cateva luni decand nu s-au vazut dar nici una nu aducea vorba despre ce se intamplase in seara asta si motivul pentru care Ana era atat de suparata... spre revarsatul zorilor Ana a adormit doar M nu putea sa doarma... prea multe ganduri i se perindau prin minte...

Suna alarma... M tresari... nu intelegea de ce Ana e in bratele ei si-i lua ceva timp sa se dezmeticeasca... se ridica cu grija sa nu o trezesca si se pregati sa plece la servici.
Ii lasa un bilet: "Asteapta-ma, trebuie sa vorbim! te rog sa nu pleci nicaieri!"


Cand se intoarse gasi apartamentul gol, nici urma de Ana, doar un bilet in care ii spunea ca ii multumeste pentru seara trecuta si ca o va cauta dar nu stie exact cand.
Medeea privi in gol... mereu ii se intampla la fel... de fiecare data cand dadea de necazuri Ana fugea, fara sa ii pese de consecinte... se intreba oare in ce incurcaturi intrase de data asta. Mai rau era ca nu-i spunea nimic si nu stia cum sa o ajute.
(to be continued)