...zilele astea am stat singura...
...singura...hmmmm....aproape ca-mi vine sa rad cand ma gandesc...n-am mai stat singura intr-un apartament de mai bine de doi ani... uitasem cat de bine si cat de rau poate fi...
... am avut timp sa-mi intorc gandurile pe toate partile... sa ma enervez la culme... sa-mi mai smulg cate un zambet...sa analizez unele situatii... sa trag unele concluzii... sa iau decizii...sa plang si sa zambesc din nou...
parca inainte era mai bine... inainte ma apasau peretii si ma simtem ingrozitor de singura... acum zilele astea de singuratate mi-au lasat timp sa ma gandesc la unele lucruri pe care le-am lasat in stand by si pe care am refuzat sa le rezolv la timpul lor iar acum ma macina... am ajuns sclava propriilor mele ganduri...
inainte era mai bine... obisnuiam sa spun tuturor tot ce ma deranja, tot ce aveam pe suflet si astfel reusesm sa evit multe situatii neplacute, reuseam sa-i fac pe unii sa nu ma mai placa la fel de mult dar pana la urma totul se rezolva... acum de dragul lui am trecut multe cu vederea... si toate lucrurile nespuse la timpul lor ma rod acum pe mine... nu are nimic a face cu el direct dar e vorba de persoane foarte apropiate lui...
azi am stat si am intors problema pe toate partile... cu riscul de a-l supara putin ii voi spune tot ce am pe suflet... mi-a zis zilele astea ca nu-i spun tot ce am, ca e la fel ca si cum l-as minti... el nu intelege... eu doar omit sa-mi mentionez anumite lucruri care l-ar putea supara... are cine sa-l necajeasca destul, nu voiam sa contribui si eu la starea asta dar daca tot tine neaparat m-am hotarat sa nu mai omit nimic...
mi-e dor de Diana... copilul ala cu par cret care stia sa rada din toata inima... e atat de greu sa fii adult... iar unii au atatea asteptari de la mine...
cum bine spunea cineva: "la tati nii greu...dar nu la fel!"
seara faina sa aveti! eu una nici nu mai tin minte de cat timp nu mi-am mai deschis sufletul atat in fata voastra...
