meaning of love

           I used to think that when people fell in love, they just landed where they landed, and they had no choice in the matter afterward. And maybe that's true of beginnings, but it's not true of this, now.
I fell in love with him. But I don't  just stay with him by default as if there's no one else available to me. I stay with him because I choose to, every day that I wake up, every day that we fight or lie each other or disappoint each other. I choose him over and over again, and he chooses me.
          I was so afraid that we would just keep colliding over and over again if we stayed together, and that eventually the impact would break me. But now I  know I am like the blade and he is like the whetstone- I am too strong to brake so easily, and I become better, sharper, every time I touch him.
                                                                     (A- V.R)

maturizare

Aseara stateam de vorba cu o buna prietena, suferinda din dragoste sa-i spunem asa (ca sa fac mai inteles rationamentul) si in discutia in care de la mii de km departare incercam sa ii fiu alaturi si sa o incurajez sa treaca peste ajungem si la subiectul : "Eu nu cred ca voi mai putea iubi vreodata!". Raspunsul meu a fost cat se poate de sincer: "Ai dreptate!" :D

Si nu i-am dat dreptate ca nu va mai iubi niciodata. I-am dat dreptate ca nu va mai iubi la fel.
Chiar daca suntem aceleasi persoane, felul in care iubim difera.
La 17 ani simteam ca eu sunt infinitul, lumea se invarte in jurul degetului meu mic. M-am indragostit lulea si nimeni altcineva din jurul meu nu mai conta. Am ajuns cu inima franta (de vreo cateva ori de aceeasi persoana) si cu siguranta ca nu voi mai fi in stare sa mai iubesc niciodata.
Aveam 19 ani cand m-am indragostit din nou. Am facut din nou si din nou aceleasi greseli, o fi fost mintea de adolescenta... sau inca nu-mi invatasem bine lectia. Intr-un sfarsit ajunsesem din nou cu inima franta dar cu increderea ca undeva o inima bate si pentru mine.

Putin dupa ce am implinit 20 mi-am propus sa nu-l mai caut pe Fat-Frumos! Ca's tanara nu de alta si are timp sa ma gaseasca. Mi-am luat mai in serios motto-ul 'azi e prima zi din restul vietii tale', am zambit mai mult, am fost mai deschisa si lucrurile au luat o alta intorsatura pentru mine.

To remember

 

“Be brave. Even if you’re not, pretend to be. No one can tell the difference. Don’t allow the phone to interrupt important moments. It’s there for your convenience, not the callers. Don’t be afraid to go out on a limb. That’s where the fruit is. Don’t burn bridges. You’ll be surprised how many times you have to cross the same river. Don’t forget, a... person’s greatest emotional need is to feel appreciated. Don’t major in minor things. Don’t say you don’t have enough time. You have exactly the same number of hours per day that were given to Pasteur, Michaelangelo, Mother Teresa, Helen Keller, Leonardo Da Vinci, Thomas Jefferson, and Albert Einstein. Don’t spread yourself too thin. Learn to say no politely and quickly. Don’t use time or words carelessly. Neither can be retrieved. Don’t waste time grieving over past mistakes Learn from them and move on. Every person needs to have their moment in the sun, when they raise their arms in victory, knowing that on this day, at his hour, they were at their very best. Get your priorities straight. No one ever said on his death bed, ‘Gee, if I’d only spent more time at the office’. Give people a second chance, but not a third. Judge your success by the degree that you’re enjoying peace, health and love. Learn to listen. Opportunity sometimes knocks very softly. Leave everything a little better than you found it. Live your life as an exclamation, not an explanation. Loosen up. Relax. Except for rare life and death matters, nothing is as important as it first seems. Never cut what can be untied. Never overestimate your power to change others. Never underestimate your power to change yourself. Remember that overnight success usually takes about fifteen years. Remember that winners do what losers don’t want to do. Seek opportunity, not security. A boat in harbor is safe, but in time its bottom will rot out. Spend less time worrying who’s right, more time deciding what’s right. Stop blaming others. Take responsibility for every area of your life. Success is getting what you want. Happiness is liking what you get. The importance of winning is not what we get from it, but what we become because of it. When facing a difficult task, act as though it’s impossible to fail.”

— Jackson Brown Jr.

jurnal de gravida :)))

Aseara am simtit copilul miscandu-se pentru prima data! Mi-am zis ca poate mi s-a parut, dar stiu ca nu e asa pentru ca a fost ceva ce nu am mai simtit niciodata si pur si simplu am stiut.
In ultima perioada totul a fost ca un vis, de parca  as fi urmarit viata altciuva si nu reuseam sa corelez realitatea cu ceea ce stiam ca trebuie sa fie dar acum stiu. Asta e realitatea mea! O sa fiu mama in 6 luni... nu m-am simtit nicicand mai rau si totusi nu am fost niciodata mai fericita! Bebe e aproape de marimea unui lime :)) simpatico nu? bine ca nu e verde :)))

TU!

 

până să te cunosc, am iubit marea.
până să te cunosc, am iubit munţii.
până să te cunosc, am iubit cerul.
până să te cunosc, am iubit iubirea.
până să te cunosc, am iubit cunoaşterea. ...
te-am cunoscut şi tot ce-am iubit au devenit TU.
tu, acest urlet din adâncul cel mai adânc al fiinţei mele.
te-am cunoscut şi de-atunci,
nu mă mai recunosc.

Nicu Alifantis

uimire!

...am plans o ora intreaga din lipsa de cuvinte. M-a tinut in brate si mi-a soptit cuvinte de alint, mi-a zis ca e cel mai fericit om de pe pamant si impreuna vom fi minunati, toti trei.
Se pare ca asteptam un bebe. De cate ori ma gandesc la asta imi imaginez o fata cu ochii albastrii si cu bucle castanii, usor roscate (si eu care mereu mi-am dorit sa am prima data un baiat :D). Au trecut doua zile de cand am aflat... inca ma obisnuiec cu idea. O sa fiu mama! Wow! Inca imi vine sa plang. de fericire nu de altceva.
Ma simt ca si cum mi-ar mai fi crescut inca o bucata de inima care s-a umplut imediat cu dragoste si cu uimire pentru grauntele de viata care creste in mine.

wonderful!

La vita e Bella!

am mai imbatranit putin

Eram aşa de obosit
şi sufeream.
Eu cred că sufeream de prea mult suflet.
Pe dealuri zorile îşi deschideau pleoapele
şi ochii inroşiţi de neodihnă.
...
Pierdut – m-am întrebat:
Soare,
cum mai simţi nebuna bucurie
de-a răsări?

Şi-n dimineaţa aceea fără somn
cum colindam cu paşi de plumb
într-un ungher ascuns am dat de-un leagăn.
Paianjenii-şi ţeseau în el măruntele lor lumi,
iar carii-i măcinau tăcerea.

L-am privit cu gândul larg deschis.
era leagănul,
în care-o mâna-mbătrânită azi de soarta mea
mi-a legănat
întâiul somn şi poate-ntâiul vis.

Cu degetele amintirii
mi-am pipăit
încet,
încet,
trecutul ca un orb
şi fără să-nţeleg de ce
m-am prăbuşit
şi-n hohote
am început să plâng deasupra leagănului meu.

Eram aşa de obosit
de primăveri,
de trandafiri,
de tinereţe
şi de râs.
Aiurind mă căutam în leagănul bătrân
cu mâinile pe mine însumi
– ca prunc.
_______________________________
Leagănul,
Lucian Blaga

hurts

In fiecare noapte ma trezesc si-l caut in pat langa mine... nu gasesc decat perna care mirase inca a parfumul lui. E ciudat! si greu... de parca in fiecare minut s-ar mai rupe cate o bucatica din mine. Nu pot decat sa ma gandesc ca intr-o saptamana va fi inapoi si cu toate astea timpul parca se taraste si nu vrea sa treaca mai repede.

Nici odata nu am mai fost departe unul de calalalt mai mult de cateva zile de cand ne-am vazut prima data iar asta face lucrurile cu atat mai grele. Ne facusem noi o promisiune sa nu treaca o zi fara sa ne vedem macar 5 minute si pana sa ne mutam impreuna ne-am tinut de ea! De atunci incoace ne-am petrecut aproape fiecare ora din zi si noapte impreuna... de parca nu ne-ar fi batut inima daca nu o auzeam pe a celuilalt.
A zis ca trebuie sa plece -mereu gasesc ca mi-e greu sa-i spun nu, indiferent de ceea ce-mi cere- asa ca am zis da si am luat biletul de avion pentru a doua zi. Abia dupa ce a plecat mi-am dat seama ca mai bine spuneam nu... dar e asa greu sa spui nu ochilor lui albastri.
Inca o saptamana... am inceput sa numar orele pana imi voi tine inima in brate.

I feel rainy and I can't stop listening to: hurts

Schimbare?

De cate ori mi se face dor de Romania imi vine in minte acelasi lucru: cum de am ajuns sa plec?
Am crescut cu Memorialul Durerii! Stateam treaza pana spre miezul noptii si ascultam ororile traite de oameni care au indraznit sa fie altfel, sa spere la mai bine, la libertate si intelepciune. Istorisiri prea crude pentru urechile mele de copil, pline de speranta ca daca ei au suferit atat altii vor invata ceva din asta si lucrurile vor merge spre mai bine. Mai tarziu am urmarit an de an documentare despre revolutie, aceeasi poveste. Ni s-a spus de mici ca noi, cei din '89 suntem copii revolutiei, ca sta in mainile noastre sa schimbam lumea. Noi am crescut mari, am devenit indiferenti... ne-a trecut viata (inca mai suntem aproape adolescenti, dar nu asta e ideea) fara sa avem cel mai mic impuls de a pune in aplicare sarcina care ne-au dat-o cei dinaintea noastra.
Astazi prea putini mai lupta pentru idealuri inalte. In reviste, ziare, de TV nici nu mai are rost sa deschid subiectul vezi promovate numai panarame, oameni fara nici o scoala, fara coloana vertebrala, fara sa stie macar a vorbi romaneste.
In trecut s-a luptat ca sa fim liberi.  Libertate am primit! Sa ajungem in ziua de azi sa fim sclavii altora. Mai bine eram sclavii nostri.
Si acum cine citeste va zice ca m-am gasit eu aia care am plecat sa vorbesc!