ceata a invaluit orasul...e ca si cum totul in jur ar fi disparut... m-am trezit speriata si cand am privit pe geam am avut impresia ca ma aflu la capatul pamantului...
...miroase a iarna... mirosul asta imi aduce aminte de tara, de primul fulg de nea, de focul din soba... de bunica, de mere coapte, de troiene cat gardurile si copii cu sanii...
mi-e dor de o iarna cu troiene ca-n povesti... sa ninga atat de mult incat sa fim nevoiti sa ramanem in casa, la gura sobei si bunica sa ne spuna povesti asa cum numai ea stie sa o faca...
de cateva zile mi s-a facut un dor nebun de munte... si in fiecare dimineata ma trezesc cu acelasi sentiment ca peste cateva ore iau trenul care ma va duce spre locurile la care visez... si e atat de real tot ce simt doar ca mai am putin de asteptat pana voi putea pleca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu