...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

luni, noiembrie 02, 2009

amintiri din epoca de aur, sau nu :))



vacanta de vara... verisoarele mele nebune... seminarul de la Neamt doar pentru noi... filme de groaza... plimbari lungi prin padure... caldura mare... scaldat in rauri de munte... de-a v-ati ascunselea pe furtuna... un paraclis in care imi era friica sa intru de una singura... ne speriam pana si de umbre :)) era de fapt Petrisor, seminaristul care gatea pentru noi =)) acelasi paraclis, m-au lasat sa cant in el si niciodata vocea mea nu a rasunat mai limpede... furtuni... tunete... fulgere... ploi de vara... inocenta... rucsaci grei... distante lungi parcurse pe jos... fericire...

au trecut atatia ani de atunci... dar mi-a ramas atat de intiparita in minte vacanta aia... aaa si melodia de mai jos:

Niciun comentariu: