...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...
...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...
...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...
sâmbătă, noiembrie 14, 2009
just... don't know if i can do this...
GATA!!! a trecut si vineri 13 (pentru a nu stiu cata oara anul asta)... a trecut si saptamana asta... in sfarsit... mi s-a parut ingrozitor de lunga... dar cea care vine e de cosmar: incep examenele... chiar nu stiu cum reusesc? de fiecare data inaintea examenelor intru intr-un fel de depresie. si nu are nici o legatura cu examenele pe care le am de sustinut... tot timpul se intampla cate ceva care ma face sa ma simt aiurea si sa nu ma pot concentra... de data asta tre sa ma adun mai ceva decat am facut-o in celelalte dati...
trebuie sa trec cu bine de saptamana asta! TREBUIE!!! dar cum sa fac asta daca in saptamana care abia trece eu nu am fost in stare sa ies din casa... nu m-am simtit in stare sa ajung la facultate... si am vrut... chiar am vrut sa plec dar era ceva in spatele usii de care imi era ingrozitor de frica asa ca ma imbacam, ma incaltam si cand sa ies corpul meu parca refuza sa mai primeasca comenzi... si ma certam cu mine in hol pana cand parte slaba a mea castiga... inca o zi in care nu ieseam din casa... daca fac si saptamana viitoare la fel? nu pot sa fac asta! trebuie sa ma adun... si nu inteleg de ce fac toate astea, mai ales ca mie imi place la nebunie facultatea la care studiez, si colegii sunt ok, si profii... chiar nu am nici un motiv sa nu ma duc... cu toate astea... :-< offff!
cineva ar trebui sa ma scuture bine si sa ma scoata din depresia in care alunec usor, usor... incep sa nu ma mai suport... nici nu vreau sa ma gandesc cum ma comport cu cei din jur... si saraca dovlecel care trebuie sa ma suporte...
o sa treaca... sper ca o sa treaca... trebuie sa treaca... vreau s atreaca...nu mai pot continua asa!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
E greu sa gresesti, stii...
Intr-un fel e si mai greu cand nici macar nu iti dai seama ca ai gresit, unde, cand... si ajungi in felul asta sa suferi fara sa stii de ce si sa poti incerca macar sa rezolvi problema.
Trimiteți un comentariu