azi a fost soare... dar numai pe strazi... in suflet imi tuna si fulgera... ziua de azi a fost atat de frumoasa incat m-a durut... m-au durut amintirile... toate frunzele galbene... toate razele de soare... toate zambetele... tot ce acum un an imi dadea aripi sa zbor... tot ce acum un an ma facea sa cant in nestire pe strazi... tot ce acum un an ma facea sa stralucesc de fericire... toate acum dor...
simteam ca ma sufoc asa ca am urcat in copou...speram ca printr-o minune in parc sa ploua... =)) nici in cele mai frumoase vise astfel de dorinte nu se indeplinesc... parcul era plin cu mame care si-au scos bebelusii la plimbare sau bunici cu nepoteii... atata veselie in privirile lor, pofta de viata si dorinta de cunoastere... alta data un astfel d epeisaj m-ar fi trezit din cea mai groaznica depresie dar astazi nu am putut sa-i ascult asa ca mi-am pus castile in urechi si realitatea mea era in trecut... e atat de frumos parcul toamna, azi mi-a pouat cu frunze... era ca intr-un vis sau mai bine spus ca in desenele manga, numai ca acolo ploua cu petale de trandafir...
mi-am fixat privirea intr-un punct si am ramas asa, nemiscata pana cand am ingheata de frig... de parca in punctul acela ar fi fost linistea mea, de parca acolo mi-as fi putut aduna toate gandurile carora nu le pot da glas... am incercat... inca nu am reusit... dar mai am timp...
ziua de azi doare... o durere pe care am inceput sa o simt fizic... iar cu trecerea timpului, in loc sa se calmeze vad ca doare tot mai tare... intr-o zi trebuie sa se opreasca... trebuie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu