...undeva in apartamentul asta gol se aude un ceas ticaind...asa imi dau seama ca inca imi mai bate inima...in ritmult ceasului...timpul?oare exista cu adevarat?problema e ca niciodata nu ne ajunge...ceasurile au devenit bisericile noastre de mana sau de buzunar...cum vin asa se duc...zilele de maine...mi-e frica de ele...aproape cum am ajuns sa-mi fie frica de ziua de azi...de ce?...nici eu nu stiu...:-<...
...ma simt ca si cum ceva imi scapa...mi se scurge printre degete si eu nu am puterea sa fac nimic sa opresc...sa opresc ce?daca as sti poate mi-as da seama cum se face...dar asa?...
...de unde vin? si incotro ma indrept? astea sunt intrebarile care imi guverneaza existenta de ceva vreme? INCOTRO? spre o prapastie imiensa in care daca ma arunc nu voi mai reusi sa scap? sau dimpotriva? e drumul meu spre fericire? ...i really need some help to figure this out...
...sunt dimineti in care mi-e frica sa deschid ochii si sa ma trezesc... mi-e frica pentru ca stiu ca m-am trezit in aceeasi lume,ca nimic nu s-a schimbat peste noapte...deshid ochii si tu nu esti acolo sa-mi spui "buna dimineata" si sa ma saruti... la fel de bine sunt nopti in care mi-e frica sa adorm... ma inspaimanta visele...lumea in care ma poarta... imi doresc atat de mult sa fie reale,sunt atat de dezamagita ca nu e asa incat prefer sa nu visez...
...vreau la tine in brate...era singurul lucru real de care nu-mi era teama...dimpotriva...acolo era linistea pe care am visat-o dintotdeauna...
...ma simt dezorientata...ca si cum in fata mea s-ar deschide mii de drumuri (in realitate nu-i deloc asa...dar sufletul meu asta simte)nici eu nu stiu care e drumul bun pentru mine...si daca o iau pe calea gresita? nu pot decta sa fac cale intoarsa si sa o iau de la capat nu? :-<
...uneori nici eu nu ma inteleg...azi stiu un singur lucru...nu sunt atat de puternica pe cat vreau sa par in fata celorlalti...mi-am facut un fel de baraj in jurul sufletului...o crapatura mica e deajuns ca toata structura sa se clatine,sa se darame...o mica fisura care creste fara a-mi da posibilitatea sa o repar...e ceva mai presus de puterile mele...sunt prinsa in vartej si nu pot da inapoi...ma simt de parca as fi in mijlocul unei furtuni...doar ca afara e soare si viata se naste sub ochii mei...
...astazi mi-e frica...o frica paralizanta de zilele de maine...ce-mi vor aduce oare?...ce mai conteaza...doar sa treaca mai repede zilele de azi...m-am saturat de ele...sunt toate parca trase la indigo...diminetile sunt toate fara tine...nu conteaza ce fac in timpul zilei,iar cand ajung din nou in pat tu nu esti acolo sa-mi spui o poveste si eu sa adorm in bratele tale...
...invata-ma sa adorm zambind si...iubeste-ma asa cum sunt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu