Zilele trecute am avut o discutie cu o profesoara in cadrul unui seminar...spunea ca atunci cand scrii e mai usor sa minti,textul care il ai in fata iti permite asta...ai mai mult timp sa-l gandsti decta atunci cand vorbesti,poti sa schimbi partile care ti se par ca nu suna bine...sa infloresti cum vrei...sa nuantezi pana ti se pare ca are forma care doresti tu sa o dai...
...pe de o parte tind sa-i dau dreptate dar nu in totalitate...mi-e de ajuns sa ma gandesc la felul in care scriu eu si deja incep sa o contrazic... tot ce am scris vreodata(nu doar aici pe blog) a fost dintr-o pornire a subconstientului...cand incep sa scriu ideile imi vin una dupa alta si trebuie sa le scriu repede sa nu le pierd...daca am ratat una...degeaba imi mai storc eu creierii... daca incerc eu sa-i dau forma nu mai iese nimic in ea... de aceea de multe ori cand citesti blogul asta dai peste diferite greseli de scriere...foarte rar arunc o a doua privire peste postari inainte sa le public...nu ma intreba de ce...nici eu nu stiu :-|...
...cand scriu eu nu pot sa mint...aici sunt mai sincera ca nicaieri...aici sunt intradevar bucati din sufletul meu...mi-e mult mai usor sa mint cand vorbesc si poate nici atunci...mai am de exersat pana voi reusi sa mint cu zambetul pe buze si mai apoi sa nu am mustrari de constiinta...de fapt nu vreau sa invat asta... macar atat sa nu stiu...m-a invatat destule lume in care traiesc...macar sa mint sa nu stiu...
...n-am scris niciodata de dragul a scrie ceva "frumos"...am scis pentru ca dupa ce-mi termin de povestit tot ceea ce simt incerc sa privesc lucrurile din afara...incerc sa ma detasez si sa analizez cu un ochi strain...poate reusesc astfel sa-mi dau seama unde gresesc...si ce am de reparat... pana acum nu am reusit sa-mi dau seama...dar inca mai am de invatat...inca mai am mult de mers pana o sa reusesc sa inteleg mare parte din ceea ce simt...
uneori am impresia ca totul e o minciuna...o minciuna frumoasa pe care mi-am tesut-o cu mana mea...cand ajung sa cred ca minciuna e adevar lumea aia se clatina din temelii si devine cosmar... atunci trebuie sa ma adun si sa o iau de la capat...
.................................................................................
...in dimineata asta m-am trezit atat de panicata...aproape ca uitam sa respir... oare ce monstrii m-au urmarit prin vise?...o fi de la furtuna de afara?...sau de la furtuna din suflet?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu