...o camera friguroasa...stau invelita in multe paturi,ghemuita la pieptul tau,incercand sa ma incalzesc,doar nasul mi-e afara,si aerul rece care imi inunda plamanii ma tina treaza...pe masa din celalalt colt al camerei ard doua lumanari...luminile aduse cu o seara inainte de la biserica...
...in geam se aude ploaia rapaind...parca ar canta...ce bine era daca ar tuna...
...undeva in paturi langa mine esti TU...copil scump,purtat pe aripi de vis deja...prin intuneric incerc sa-ti ghicesc trasaturile fetei...din somn aduci cu tine aroma de dulceata...parca ai fi un bebe...cat imi esti de drag...o suvita a alunecat rebela pe frunte...intind mana sa o pun la loc dar mi-o retrag repede,mi-e frica sa nu-ti tulbur somnul...
atata liniste...doar ploaia care bate in geam...am senzatia ca aud cum ard cele doua lumanari...e doar imaginatia mea...cate ganduri mi se ingramadesc in minte acum... parca as vrea sa le impart cu tine...mi-e frica insa sa le rostesc... mi-e frica de unele ca sunt prea urate si nu as vrea nici in ruptul capului sa fie adevarate... pe de alta parte...mi-e frica sa mai visez...sa-mi mai fac planuri... traiesc doar pentru clipa asta...acum,aici te am langa mine...cine stie ce va aduce ziua de maine...cine stie pe ce drumuri ne vor duce pasii...dar clipa asta e atat de reala... TU respirand usor langa urechea mea...mana mea care poate sa-ti mangaie suvitele rebele...
...de-ar fi dupa mine noaptea asta nu s-ar sfarsi niciodata...luminile cele doua ar arde pe vecie...asa impreuna...la fel am fi si noi... doar ca mi-e frica sa visez pana acolo...
...furtuna de afara s-a mai potolit intre timp...si furtuna din sufletul meu parca incepe sa dea semne de calm...un singur gand insa ramane in picioare chiar daca celelalte se linistesc...acela ca te iubesc...te iubesc pe tine... ca tot ce stiu acum e ca esti tot ce mi-am dorit...langa tine ma simt intraga,la tine in brate simt ca este "acasa" (cat am cautat locul asta,si cat de departe e totusi de mine...)...
...intr-un sfarsit ma hotarasc sa inchid ochii si sa incerc sa adorm...pe masa lumanarile inca ard...afara ploaia bate in geam mult mai linistita... din intuneric aud o soapta, un "te iubesc"... vocea aia somnoraoasa face sa-mi stea inima in piept si simt ca ma ia cu ameteala chiar daca sunt intinsa in pat...doar doua cuvinte...dar pentru mine ele au efect magic... cat de scump esti...cat de mult insemni tu pentru mine...
...si... eu te iubesc...mai mult poate decat vei sti tu vreodata...
...lumanarile inca ard...ploaia s-a oprit demult...mie insa mi-e frica sa adorm ca nu cumva sa dipara visul pe care il traiesc aievea...am sa astept mai bine zorile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu