departe

In cartile pe care tocmai le-am terminat de citit, serialul pe care il urmaresc de ani de zile si mai in toate filmele in care apar doua prietene, una are parul inchis la culoare si cealalta are parul deschis la culoare, una e mai puternica decat cealalta (chiar daca fac cu schimbul asta) si de fiecare data reusesc sa se inteleaga una pe cealalta mai mult decat ii inteleg altii... Nu mi-am putu scoate din minte zilele astea ca noi am avut asa ceva. Intr-un moment suspendat in eternitate noi am avut acea prietenie la care toate adolescentele viseaza, pe care ele o vad doar in filme si se gandesc cum ar fi daca asa ceva ar fi adevarat.

Noi am avut cel mai frumos dar care ar putea fi daruit vreodata : o prietenie sincera.

cred ca a fost nevoie de aproape 4000 de km departare si de 5 luni de zile in care nu te-am vazut sa-mi dau seama

i feel blue

intr-o zi o sa-mi creasca aripi, o sa zbor pana la nori si o sa-mi izbesc tampla de stele... pana atunci ploaia imi ingreuneaza gandurile si-mi incetoseaza privirea...

rain...rain...and books

Am iubit ploaia din totdeauna...
Ma plimbam cu Radu de mana, ploua torential si mirosea a mare cand mi-am adus aminte de ce am iubit mereu ploaia. Era singurul moment in timpul verii cand ne adunam cu totii in casa: mama, tata, cei mici si cu mine. Ne placea sa stam cu totii pe acelasi pat (sau pe langa el) sa-i ascultam pe parinti povestindu-ne cate ceva, uitandu-ne la televizor sau stand asa, intr-o liniste deplina, ascultand ploaia rapain in geamuri. Ce vremuri! O stare de bine ne cuprindea pe toti ca si cum patul acela era un cuib plin cu fericire. Chiar si dupa ce am mai crescut am ramas cu aceleasi obiceiuri, ploaia ne aduna mereu pe toti in acelasi loc, iar zilele in care reuseam sa fim impreuna erau mereu cele mai fericite.
iubesc ploaia...
A trecut mai bine de o luna de cand nu am mai avut parte de o zi insorita... ploua...ploua...ploua!!! Inteleg ca ma aflu in Anglia, taramul ploilor care nu se mai termina, dar parca si pentru o iubitoare de ploaie ca mine a ajuns sa fie prea mult!!! Ca sa nu intru in depresie citesc, in fiecare zi, in fiecare moment disponibil al zilei! Multumesc lui Dmnezeu ca exista cartile! altfel cred ca as fi invatat cu sa ma catar pe pereti.
Aveam altfel de asteptari cand am ajuns aici dar intre timp am inceput sa ma impiedic de pietre tot mai mari in drumul meu spre liniste. Acum nu -mi mai fac planuri, nu mai visez pana la 'unde voi fi peste 5 ani', tot ce-mi doresc este sa ajung intreaga la minte de pe o zi pe alta.

Poua torential si miroase a mare... iubesc ploaia dar de data asta mi-a cam ajuns!

...

Azi am picat din nou in partea cealalta a baricadelor. E Pastele... primul paste pe care nu-l fac acasa si toate sunt seci... Cu toate ca incerc sa dau o alta nuant lucrurilor azi toate-mi par seci, fara rost si fara culoare.
Cand eram acasa daca nu mergeam timp de o luna la biserica, macar sa ma inchin, deja incepea sa devina o problema pentru mine... Aici au trecut trei luni. Ieri am intrat intr-o biserica catolica si aproape ca m-a apucat plansul can am simtit miros de lumanari si m-a cuprins o nevoie de nedescris de a ingenunchea in fata icoanei Maicii Domnului, sa ma rog ei ca mai apoi sa-mi gasesc linistea. Ca niciodata mi s-a facut dor de acasa, dar nu de mama, tata sau de altcineva de acolo ci doar de bisericuta aia mica de lemn, veche de cand lumea si uitata intre dealuri, unde timpul mereu sta in loc si vesnicia isi are casa, de copacii care acum dau in floare si de cimitirul in care stramosii se trezesc la viata.

In Sambata Mare mi-am dorit din tot sufletul sa fiu acasa, ca niciodata pana acum.

bridge of light

Filmul a fost destul de dragut iar aceasta e cea mai frumoasa melodie din cate am auzit in ultimul timp!

Just when you think
Hope is lost
And giving up
Is all you got,
Blue turns black,
Your confidence is cracked,
There seems no turning back from here

Sometimes there isn't an obvious explanation
Why the holiest hearts can feel the strongest palpitations

That's when you can build a bridge of light,
That's what turns the wrongs all right
That's when you can't give up the fight

That's when love turns nighttime into day,
That's when loneliness goes away,
That's why you gotta be strong tonight,
Only love can build us a bridge of light

When your feet are made of stone
You're convinced that you're all alone
Look at the stars instead of the dark
You'll find your heart shines like the sun

Let's not let our anger get us lost

And the need to be right comes at way too high a cost
[ From: http://www.elyrics.net/read/p/pink-lyrics/bridge-of-light-lyrics.html ]

That's when love can build a bridge of light
That's what turns the wrongs all right
That's when you know it's worth the fight

That's when love turns nighttime into day
That's when loneliness goes away,
That's why you gotta be strong tonight
'cause only love can build us a bridge of light

Deep breath, take it on the chin
But don't forget to let love back in

That's when love can build a bridge of light
That's what turns the wrongs all right
That's when you can't give up the fight

That's when love turns nighttime into day,
That's when loneliness goes away
That's why you gotta be strong tonight
'cause only love can build us a bridge of light

Only love can build us a bridge of light...
Of light...
Of light...

nelaloculmeu

e miezul noptii, Radu doarme dulce langa mine, facandu-mi pofta sa ma duc sa-l iau in brate si cu toate astea nu ma pot dezlipi de cateva articole peste care am dat intamplator in seara asta... lucruri vechi de cand lumea despre razboie, deportari, detinuti si oameni care au luptat pentru idealurile lor... povesti... ce prostii vorbesc! astea nu sunt povesti! povestile sunt cu feti-frumosi si zane! Astea SUNT FAPTE ADEVARATE! Oameni care au suferit mult si au trecut prin multe si cu toate astea nu au renuntat la idealurile lor... Oameni puternici sufleteste!
Astfel de oameni merita sa te opresti pentru 5 minute din tot ceea ce faci si sa le acorzi toata atentia ta! In semn de respect!
Bucatile acestea de viata surprinse in diferite ducumentare, carti, povestiri spuse de bunicul (pe vremea cand eram prea mica si-mi aduc aminte prea putine de atunci) toate ma cutremura pana in adancul sufletului... ca si cum o durere mare se deschide in mine... N-am fost niciodata o patrioata dar oameni ca acestia ma fac mereu mandra ca sunt romanca... si sunt multi ca ei a caror poveste nu a fost spusa mai departe...
Mi-e ciudat sa vorbesc despre asta aici pe blog... la fel de ciudat mi-a fost si sa nu... dar zbuciumul din-launtrul meu nu m-a lasat... in astfel de clipe ma intorc mai mult spre Dumnezeu, lucru care nu mi-l amintesc mereu sa-l fac, si atunci ma simt cumva recunoscatoare...
daca cititi ce scrie aici ascultati cu atentie mel de mai jos...

it's always darkest before the dawn

I am done with my graceless heart
So tonight I'm gonna cut it out and then restart
Cause I like to keep my issues strong
It's always darkest before the dawn

Sunt mult mai bine acum... nu pot lasa problemele sa ma inunde cum faceam mai demult... trebuie sa-mi aduc mereu aminte ca nu mai sunt o adolescenta care putea sa cada in depresie mereu... acum am lucruri mai importante la care sa ma gandesc... viitorul a care visam candva demult e acum aproape si ca sa nu ratez sa ajung pana acolo trebuie sa am mintea limpede si sa nu ma las prada tuturor valurior...
Cand voi creste mare... nu mai este asa departe cum era mai demult... e mai aproape ca niciodata si eu sunt pregatita pentru asta.

eu...

astazi ma simt singura si cumva straina de mine...
...nu-mi lipseste nimic s nici nu duc dorul de nimic... e ca si cum un vid se deschide in fata mea si nu stiu... incotro sa o iau... ce sa simt... ce sa gandesc...
e ca si cum as sta undeva in afara mea si ma privesc cum ma destram fara sa stiu de ce...
unde a inceput totul? nici eu nu am habar!
ce-i drept in ultimul timp am fost tare stresata dar chiar si asa...
as vrea sa ploua, sa stau in ploaie si sa plang linistita... sa pot sa-mi descarc sufletul... sa mi se lipezeasca mintea si sa pot sa fiu din nou ca mai demult...
...ma simt straina de mine insumi... ma uit in oglinda si parca abia ma zaresc undeva departe... mi-e ciudat... si mi-e ciuda...
sper cat de curand sa reusesc sa ma sustrag cumva din starea asta...

you've got the love

asta e melodia pe care o ascult momentan la radio.

Oficial Florence + The Machine e formatia mea preferata pentru anul 2012... au ceva ce ma face sa-i ascult non stop.... un strop de bine si inca ceva emana din cantecele lor... ceva ce inca nu pot defini...
but you,ve got the love i need to see me through...

acasa

pana acum ar fi trebuit sa-mi fie dor de casa... dar cum ar putea cand eu l-am luat pe "acasa" cu mine... Mi-e acasa unde e sotul meu... mi-e acasa in bratele lui Radu...
Cum sa-mi fie dor cand cu fiecare zi care trece ma simt tot mai in largul meu aici, de parca nici nu ar fi trebuit vreodata sa fiu altundeva... e oarecum ciudat cat de bine te poti acomoda intr-un loc atat de departe de ce era pana nu demult zona ta de siguranta...

imi lipsesc doar cateva lucruri... cativa oameni si dealurile, in rest...

cu fiecare seara in care ii adorm in brate ma simt mai acasa... in fiecare dimineata cand ma trezesc langa el simt ca nu ar trebui sa ma aflu in alta parte...

si intr-o zi cand vom creste mari ne vom construi o casa ca in povesti si o vom putea numi "acasa"