...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...
...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...
...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...
duminică, decembrie 13, 2009
scrisoare
Dragul meu,
te uita cum ninge...atat am asteptat zapada asta... iar acum ca a venit aproape ca nu are farmec fara tine... e atat de pustiu totul... si unde ma intorc te zaresc... uneori am impresia ca esti peste tot... alteori te caut in zadar si nu reusesc sa te gasesc in nici un colt al imaginatiei, de parca te ratacesti prin mintea mea si nici macar eu nu mai stiu unde te-ai ascuns...
vezi? sunt troiene asa cum am visat doar ca nu pot sa ma bucur de ele... si e atat de frig... in absenta ta totul din jur a inghetat... pana si focul din soba mi se pare ca arde degeaba... atata timp cat bratele tale nu sunt sa ma cuprinda nu ma pot incalzi... si simt cum incet incet gerul pune stapanire pe intreaga mea fiinta... doar sufletul inca mai e viu si speranta ca in curand te vei intoarce acasa... ce duh rau mi te-a luat si mi te-a dus departe? de atunci noptile mele sunt zile si zilele-mi sunt iad... tot de atunci privesc neincetat pe fereastra asteptand sa te revad...
vantul se sfasie in copacii de afara si de furie spulbera toata zapada din cale... in soba lemnele trosnesc... din fiecare ungher rasuna o liniste care doare pentru ca in trecut totul ers plin de tine, de rasul tau, de mirosul tau... acum totul a disparut... de fiecare data ma asez pe partea ta de pat incercand sa-ti mai gasesc mirosul... a ramas doar amintirea si urma capului tau pe perna...
si doare...cat de tare doare sa te stiu asa departe... uneori am impresia ca ai fost doar un vis si atunci ma impiedic de cate un lucru de-al tau si-mi dau seama ca esti cat se poate de real si ma cuprinde o ameteala dulce...
ce dor imi este de tine, sa ma joc in parul tau, sa te alint... sa te tin in brate, sa mancam Finetti cu aceeasi lingurita si sa ne uitam la desene animate (ca doi copii ce suntem)...franturi de amintiri care ma fac sa constientizez ca eu inca exist... nu am disparut odata cu plecarea ta... sunt aici si te astept...
...cand ai sa vii acasa vom iesi si ne vom plimba prin ninsoare... vom face ingerasi si oameni de zapada... iar cand vom ingheta ne vom intoarce la gura sobei, am sa te alint si am sa-ti spun povesti, asa ca povestea noastra... si vom visa impreuna si toate visele ni se vor transfosrma in realitate...
...acum e traziu copil... in soba focul abia mai palpaie, ninsoarea a incetat de mult... a rasarit luna iar pamantul s-a impanzit de diamante... doar vatul inca mai sufla cu putere... el o sa aduca la tine toate soaptele mele...
...somn usor copil scump... sa dormi frumos, sa fii cuminte si... sa nu ma uiti...
Cu dragoste,
iubita
P.S.: ...i do love you...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu