daca nu ar fi nins as fi plans toata ziua...
am tinut-o treaza pe Dovlecel mai bine de junatate de noapte si am depanat... nu conteaza ce, doar ca foarte putin ne-a lipsit sa coboram la non-stop sa luam inghetata si bere neagra... intr-un final eu am adormit si ea nu... dimineata ma trezisem deja cu un oarecare sentment de vinovatie fata de ea si cu gustul amar de lacrimi care stateau sa izbucneasca din nou... am ajuns in balcon pe jumatate dormind si atunci am vazut minunea... era alb \:D/... am inceput sa sar in sus si sa topai de bucurie, si m-a incercat acelasi sentiment ca atunci cand aveam 8 ani... ador prima zapada...
am avut intentia sa ajung la facultate, binenteles ca orasul a paralizat din cauza zapezii asa ca am ramas cu intentia, pana la urma am ajuns la Crucea Rosie, aveam si acolo destule de facut... oricum o dupa-amiaza cat se poate de groaznica, cu toata zapada de afara inauntru eram varza, inca sunt, dar am invatat sa rad cand imi vine sa plang...
si hai la un vin fiert :))) ca doar tre sa sarbatorim zapada, de acolo hai sa facem poze in copou... din cati eram am ramas doar cativa viteji =))care in loc de Copou au ajuns pe Cetatuia...
...noapte, zapada multa, ninge din ce in ce mai mult... cum sa mergem noi pe drum ca toti oamenii? NU! noi suntem zupermani si wonderumenite asa ca uracm de-a dreptul prin padure. numai noi stim cat ne-a luat sa ajungem sus, cati copaci am pupat pentru ca era sa ne ducem in nas, de cate ori am alunecat inapoi bucati din drumul deja urcat... portiunile urcate de-a dreptul in patru, ca asa e frumos si fericirea ca am ajuns in varf! am respirat aerul inghetat plin de fulgi si am admirat orasul... mi-am inghetat tote lacrimile care-mi stateau in coltul ochiului, nu aveam loc de ele acolo, nush aveau rostul... in locul lor mi-am asternut pe fata un zambet, era cat se poate de real... cand am ajuns sus ieri eram cu adevarat fericita. Si stiti de ce? pentru ca va am pe voi si stiu ca-mi veti fi acolo cand voi avea cea mai mare nevoie...
am vrut sa ajungem la observator, dovlecel a zis sa mergem intr-o directie, radu in alta, nush de ce am mers dupa radu dar a trebuit sa ne intoarcem din drum si sa ascultam de ea :))
reteta fericirii? o sticla de votca, ciocolata si pufuleti =)) (nefericita combinatie, cel putin pentru unii, adica pentru mine)
dupa ce m-am ametit putin (eu si votca nu suntem prea bune prietene), am facut poze care mai de care, am ras mult, am dansat si ninsoarea cadea peste noi, am ras din nou, am facut iarasi poze, am admirat orasul de sus....aaaa am facut cu dovlecel ingerasi de zapada. si ne-am intors acasa pe drum ca altfel am fi pupat toti copacii pana jos, ne-am fi invinetit fundurile si maacr unul din noi si-as fi rupt ceva...
Radule, multumesc ca ai avut grija de mine, promit ca nu mai fac =))... Daniel, nici nu stii cat ma bucur ca te-am vazut razand... Otilia mama, data viitoare ne luam si noi "cauciucuri" de iarna da? nu ca n-ar fi fost amuzant dar nu vrem sa racesti... Dovlecelu, lasa ca pana acum ai tot invatat si ai timp si de acum incolo, trece si examenul de azi... eu? mai bine tac ca si asa vorbesc prea mult...
data viitoare luam si sania =)) si ne rugam sa nu luam inainte toooti copacii, sau mergem pe bucium? mai schimbam si noi peisajul...
Sa aveti o zi la fel ca voi...
...si ninga, zapada ne-ngroape...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu