...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

joi, martie 04, 2010

un alt fel de apus


ma tine in brate si impreuna privim ultimile raze de soare...in lumina apusului toate se schimba... dealurile, casele, copacii parca isi iau o alta forma...
ma incearca tot felul de sentimente... un fel de bine cum nu stiam ca poate fi... un fel de "acasa" care pare fi chiar la locul lui... caldura imbratisarii... soaptele, de parca ne-ar fi frica sa nu speriem nu stiu ce zana, de parca am alunga farmecul... siguranta zilei de maine... ochii in care se aduna atatea vise... eu il invat sa zambeasca... el ma invata sa ma adun... impreuna invatam ca nu mai suntem copii si a venit timpul sa luam si decizii mature...

Vicky vrea si ea luata in brate. Se tot alinta pe langa noi si nu-i place deloc sa nu fie ea in centrul atentiei... se gudura, latra si vazand ca nu prea da rezultate a inceput sa se catere pe picioarele noastre :)) dar a crescut vazand cu ochii si e din ce in ce mai grea, doar ca e tare greu de refuzat, mai ales cand se uita cu ochii ei albastri/gri...

peste oras se aprind una cate una luminile... privite de sus parca ar fi un parc de distractii... noi tesem vise pe care maine le vom pune in aplicare...

Niciun comentariu: