inchide ochii, strange-ma in brate...

in urma cu 10 minute ningea cu fulgi mari si pufosi acum de dupa un nor negru a iesit soarele... vremea asta primavarateca inca nu stie incotro...
in lumina apusului crengile copacilor stralucesc de parca ar avea mii de stelute pe ele... un vanticel subtire se ratoieste la noi... miroase a pamant ud, a fum si a iarba cruda... de undeva de departe cateva glasuri de copii ajung pana la mine... din casa se aude melodia de mai sus... am ascultat-o intr-o seara cand eram la el, nu mai stiu de ce imi aminteste doar ca imi da o stare de liniste... asa am nevoie de liniste... sa stau 5 minute sa nu ma gandesc la nimic si sa simt ca lumea e a mea...

de atatea ori am vrut sa scriu aici... imi lipseste atat de mult... dar in ultimul timp nu am mai avut timp de nimic... cred ca nici timpul nu are timp de mine... nu mai apuc sa-mi fac ordine in ganduri sa vad ce pot si ce nu pot scrie aici... care bucati de suflet le scot la aerisit si p care le inchid mai adanc si pun pietre mari peste ele sa nu mai vada lumina zilei...

vocea asta...parca face toate sa dispara... tot ce doare, tot ce e gri, tot ce nu are ce cauta...

inchide ochii si strange-ma in brate... eu nu am de gand sa plec nicaieri... asa, ramai... si nici un rau nu te va mai atinge... si acum iti voi sopti cuvinte dulci care sa te linisteasca... nu te mai gandi... totul a trecut si odata cu zorile vor disparea toate...