m-a intrebat daca merit... asa... fara sa stea pe ganduri, fara sa se gandeasca la ce as putea raspunde... se uita direct in ochii mei si mai, mai batand din picior astepta un raspuns...
pentru mine intrebarea ei veni pe neasteptate... imi cautam si nu reuseam sa-mi gasesc cuvinte... privirea ei sfredelitoare nu ma lasa sa ocolesc nimic... un intreg proces de constiinta s-a produs atunci in mine... mi-am pus si eu intrebarea asta dar nu m-am obosit niciodata sa-mi raspund sincer... acum in fata ei nu aveam incotro... poate era indeajuns sa raspund cu un da sau nu dar cunoscand-o pe ea stiam ca urma si acel "De ce?" caruia trebuia sa-i raspund...
...mi-am luat inima in dinti si am inceput sa-i vorbesc...
da! eu merit! si ac sa nu te mai intrebi tu iti spun si de ce: pentru ca il iubesc la fel de mult cat ma iubeste si el... pentru ca ii duc dorul chiar daca nu lioseste decat cateva ore de langa mine... asa cum mi-a spus eu pentru el sunt intruchiparea a tot ce si-a putut dori de la o femeie... pentru ca pot sa-l fac sa zambeasca... pentru ca pot sa-l tin in brate si sa-i alung cele mai negre temeri... merit pentru ca noi impreuna suntem puternici... mai mult de atat nici nu are rost... si chiar daca pentru ceilalti poate parea o nebunie doar ca pentru noi totul se intampla cu un rost...
m-a privit uimita... nu se astepta la un asa raspuns... era mai degraba pregatita sa ma auda spunand ca sunt intr-o faza de tranzitie, ca nu stiu exact ce vreau, ca voi lasa timpul sa mai treaca si sa ma hotarasc mai tarziu, nicidecum sa-mi auda glasul hotarat spunandu-i ca sriu exact ce vreau si mai stiu si de ce.
of course it is!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu