...cada cu apa fierbinte... spuma... aroma de trandafiri... Yann Tiersen si un pahar de vin alb...
...incer sa-mi alung toate gandurile care-mi navalesc in minte... imi concentrez atentia pe sunetele pianului... imi umple sufletul, timpanele si nu lasa loc de nimic altceva...
... un singur lucru am lasat sa mi se perinde prin minte...
"...are mai bine de 5 minute de cand ma tine in brate, nu m-a intrebat nimic... de cum m-a vazut si-a dat seama ca nu sunt prea bine... ma alinte ca pe un copil care plange... nu mai pot sa ma gandesc la nimic, incep sa ma linistesc... respiratia isi revine incetul cu incetul la normal, lacrimile nu mai ameninta ca dintr-un moment in altul vor curge... ma simt de parca ma tine ancorata in lume si nu ma lasa sa ma scufund... il privesc in ochi si-mi dau seama ca ar vrea sa ma intrebe mai multe, sa stie ce e cu mine, ce m-a adus in starea asta... nu pot sa-i raspund, nu as sti ce sa-i spun... macar eu de as sti... acum nu vreau decat sa ma tina in brate, nu vreau sa vorbesc...
am mers in taverna crezand ca mergand acolo ma voi mai linisti, asa cum de obicei se intampla cand merg acolo... azi nu a fost asa... parca mai rau imi este... starea mea de agitatie e continua si parca mai rau se inrautateste...
incearca sa ma faca sa zambesc... nici un cuvant despre starea mea, despre ce ar putea fi cu mine...stie ca atunci cand voi simti nevoia ii voi vorbi despre toate...
...ne-am aventurat din nou in frigul de afara... cum nu aveam chef sa ajung acasa am inceput sa ne plimbam... m-a dus la Pogor, trecusera ani d ecand nu am mai fost aici... am coborat in pub, un fel de labirint cu tunele subterane... peretii josi din pietre poarta in ele bucati de trecut si amintiri ai celor care au colindat coridoarele acelea... un fel de caldura care seamana cu "acasa"... lampile imprastie o lumina difuza... lumanarile incalzesc atmosfera...in aer pluteste o aroma de vin vechi... de cum am intrat am inceput sa ma relaxez... sa fi fost si pentru ca e unul din locurile pe sa-le fi freventat in ultima vreme...
...un copil care vindea flori a ajuns pana la noi... m-am simtit ca si cum as fi fost cu vreo 50 de ani in urma... mi-a luat trandafiri si mi-a spus ca in mine a gasit tot ce spera sa gasesca intr-o femeie, ca am adunate in mine tot ce a apreciat la femeile din viata lui pana acum si ca pe zi ce trece continui sa-l uimesc... sa fi fost locul, ce mi-a spus sau emotia din glasul lui nu stiu dar a fost primul pas spre a-mi reveni...
...tarziu in noapte pe strazile goale teseam impreuna vise... frigul nu mai conta, nu atata timp cat exista dulcele targ al Iasilor...
Medeea"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu