changes

home...finaly!
nu stiu de ce ma bucur atat... poate pentru ca i-am dus dorul... sau am dus dorul noptilor albe... nu! i-am dus dorul lui... il am mereu aproape si o saptamana fara sa ne vedem a fost ceva cam prea mult pentru mine...
o saptamana care pana la urma mi-a prins bine... am avut timp sa ma gandesc in liniste la tot... la toate schimbarile care au loc in viata mea, la toata furtuna in care m-am aruncat si in care se pare ca nu ma innec... momentan stau la suprafata si dupa cum merg lucrurile e posibil ca in curand sa ma descurc chiar bine...
diminetile de la tara... soare puternic zambindu-mi in timp ce eu mai ntarziam inca lenesa in asternuturi... zapezi ca in povesti... un peisaj care ma facea sa-mi fie un dor nebun de munte... cafeaua facuta de tata... mai mai sa uit de orasul gri din care abia fugisem. de strazi aproape inundate, zapezi murdare si nori negri... pentru jumatate de ora in fiecare dimineata toate astea nu existau... era doar bucatica mea de rai, cafeaua aburinda si eu... doar ca magia nu tine mult... saptamana s-a terminat repede si nici nu cred ca as mai fi rezistat mult...


...a plans toata seara... imi spunea intruna ca se bucura enorm pentru mine si cu toate astea nu se oprea din plans... m-a facut pana si pe mine sa plang... siam ajuns sa ne intrebam amandoua: "Oare cand am crescut asa mari?" cred ca abia acum ajung sa realizez ca nu mai sunt chiar atat de copil pe cat par atunci cand am doua codite... ca a sosit vremea sa iau decizii pe care le iau adultii... toate schimbarile din ultimul timp asta m-au invatat... am crescut sau cel putin asta trebuie sa realizez acum... mai mult ca oricand trebuie sa fiu un model demn de urmat... am crescut in ultimele luni mai mult decat am facut-o in ultimii doi ani... sper ca am ramas aceeasi fata inocenta doar ca acum trebuie sa iau decizii mature... am crezut ca va fi mai inspaimantator, stii tu, sa fii om MARE... dar pana la urma nu asta am visat, nu asta mi-am dorit tot timpul?
o gura mare de aer (mai tot timpul imi lipseste), capul sus, umerii drepti, privirea inainte si sa nu uitam de zambet... nu unul fals sau imprumutat, in nici un caz. NU! un zambet asa cum mereu am avut pe fata, cei de langa mine il merita, si eu il merit.
...am un drum lung de strabatut... wish me luck ;)