Stiu de concurs si despre recensamantul blogurilor de la Dragos-Andrei Preutescu
...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...
luni, martie 31, 2008
duminică, martie 30, 2008
poezie
vineri, martie 21, 2008
noi?
Cat de mult ati dori sa spuneti ca nu este asa cu totii stim ca este cat se poate de adevarat. folosim masti pentru a ne ascunde adevarata personalitate...de parca ne-ar fi rusine cu propria nostra persoana. Facem asta pentru ca suntem fie prea timizi si nu avem curajul necesar pentru a arata lumii ine suntem noi cu adevarat fie nu suntem multumiti de noi,fie incercam sa fim persoana care credem noi ca ar dori cei din jur sa o vada in noi.
Schimbam masca dupa masca in incercarea de a ii multumi pe cei din jur fara sa realizam ca astfel ne pierdem adevarata nostra personalitate. Uitam ca atunci cand ne punem masca pierdem o mare parte din personalitatea nostra si astefel ajungem,cu timpul,sa ne pierdem personlitatea. Uitam cine suntem cu adevarat si traim dupa "princpiile" impuse de masca pe care o purtam.
Ar trebui sa avem mai multa incredere in noi,in puterea nostra de a ne face placuti fata de cei din jur si atunci nu vom mai avea nevoie de masca. Sa fim sinceri si sa ne acceptam asa cum suntem, chiar daca nu suntem perfecti,chiar daca se vor gasi intotdeauna persoane care sa ne critice ideile,actiunile,gandirea. sa fim noi insine in orice situatie,sa nu ne lasam influentati de societate si vom avea mult mai multe de castigat. unul din castiguri e sinceritatea,fata de noi si fata de ceilalti si de aici vor veni mult mai multe.
Mastile sunt bun doar in tatru si atnci cand participam la un bal mascat...in rest...personalitatea nostra trebuie sa primeze... si daca nici noi nu ne putem accepta atunci cine sa o faca?
miercuri, martie 12, 2008
De Ce?
duminică, martie 09, 2008
...de ce iubim barbatii?...
sâmbătă, martie 08, 2008
...de ce iubiti femeile?...
vineri, martie 07, 2008
Fericire in rate...
eu nu am nevoie de prea multe pentru a fi fericita...uneori imi ajunge un rasarit de soare, o ploaie de vara,zambetul unui copil...sa merg desculta prin iarba plina de roua...o floare plapada primita de la persoana cea mai draga mie...fericirea mea vine din lucruri marunte....vine din razele soarelui si din stropii de ploaie... din mangaierea blanda a mamei...din oamenii din jurul meu...din suflet...
uneori am impresia ca sunt nefericita...ca nu sunt buna de nimic...si atunci apare cineva sau ceva care imi smulge un zambet de pe buze...nu-mi trebuie nimic mai mult...
te-ai gandit cum ar fi daca...daca toti oamenii ar realiza cat e de usor sa fie fericiti? eu cred ca atunci cu totii am fi mai linistiti,nu am mai vedea atatea frunti incretite si fete posomorate...trebuie sa invatam ca fericirea vine din lucruri marunte...trebuie sa invatam mai ales sa iubim viata,cu cele bune si cele rele ale ei...doar asa putem fi fericiti.
fa un mic exercitiu de fericire: bucura-te de un rasarit de soare,plimba-te prin ploaie(fara frica ca-ti fa va fi stricata coafura sau noii pantofi), ajuta pe cineva care intradevar are nevoie fara a cere nimic in schimb...zambeste(chiar si unui copil de pe strada,sau unui necunoscut,nu conteaza,important e sa zambesti)...sper ca facand lucrurile astea sa-ti dai sema cat e de usor sa fii fericit.
fericirea...vine in cantitati mici...trebuie sa avem grija sa nu treaca pe langa noi fara sa o observam: asa ca sa iubim mai mult dar in acelasi timp sa ne lasam iubiti, sa ii ajutam ami mult pe cei din jurul nostru si mai ales sa zambim pentru ca in caz ca nu ati observat zambetul ne infrumuseteaza atat fizic cat si sufleteste...