smile

zambea intunericului de afara... in ochi i se citea fericirea si parca cineva i-ar fi scris mare pe fata ca e indragostita... din cand in cand isi musca buzele ca sa nu izbucneasca in ras...
inca de cand urcasem in autobuz mi-a atras atentia... privindu-o mi-am amintit de mine... cred ca asa arat si eu atunci cand visez... oare oamenii cand ma vad zambind pe strada se intreaba daca sunt nebuna? de parca mi-ar pasa... de parca mi-a pasat vreodata... si ea crede la fel... pentru ca altfel sunt sigura ca ar izbucni in ras... sunt sigura ca si-ar striga in cele patru vanturi fericirea... zambetul o face sa para frumoasa... pana la urma pentru asta sunt zambetele infrumuseaza fetele care le poarta... tu stii sa zambesti? eu mai uit uneori dar am alaturi oameni care imi aduc mereu aminte cum se face... care tot tmpul ma trag de maneca si-mi spun ca zambetul face parte din mine...si pana la urma ei au dreptate...
ma face si pe mine sa zambesc... e de-a dreptul molipsitoare... doar ca mi-e frig si sunt leoarca... imi place prea mult ploaia asa ca azi am zis sa ma plimb pentru prima data anul asta prin ploaie... dar am uitat un amanunt foarte important: nu e vara si ploaia e ingrozitor de rece... dar nimic nu conteaza... stropii reci ma tin ancorata in realitate...

dream...

in semiintuneric sunetele se lovesc de pereti apoi mi se ingramadesc toate, toate in suflet rascolindu-l... mainile ei gonind pe clapele pianului... viorile care in rastimpuri ii raspund... dintr-un flaut sunetele curg lin...
uitasem cate placere imi face sa merg din cand in cand la opera... au fist perioade in care am uitat multe lucruri ce-mi faceau placere... am inceput sa le redescopar... unul cate unul...
inchide ochii si asculta... muzica te va face sa visezi...

sunny

e alb... nu a mai vazut soarele de saptamani... a uitat sa mai ajunga si pana aici, sau nu a avut destula putere dar astazi se revanseaza pentru toate zilele in acre a lipsit... zapada face lumina si mai puternica... fiecare raza de soare se desface in alte zeci de raze mai mici... lumina a inundat orasul care pana ieri era in intuneric...
ma dor ochii... parca e prea mult ceea ce ma inconjoara asa ca-i fac loc sa-mi intre in suflet, sa ma umplu de lumina, de soare si de aerul care inca mai e rece... asta ma linisteste... am inceput sesiunea si ma cuprinde panica... am nevoie sa respir viata ca sa pot sta in picioare... sa incep o noua zi si sa merg inainte...

azi am zambit... de fapt mi-am zambit mie, imi eram datoare... usor sau greu am invatat sa merg inainte chiar si atunci cand credeam ca nu mai pot... a fost ami greu un timp... incep sa-i revin, incep sa stau pe picioarele mele... ma clatin dar numai putin... in curand voi sta din nou dreapta in fata vietii ii voi zambi si ei si-i voi arata ca am mai invatat o lectie si sunt pregatita mai invat inca una sau cate mai are ea pentru mine...

a rasarit soarele si orasul asta plin de lumina ma umple si pe mine de speranta... speranta unei zile de maine in care tot ce voi sti va fi sa zambesc...

cum sa nu-l iubesti?

in sfarsit am indraznit sa ma aventurez pana in parc... a fost atat de frig ca nu am scos nasul afara...


parca ar fi tara zapezilor... te intampina niste porti negre... imense... dar totul in spatele lor te imbie sa pasesti inauntru... brazi imensi plini de promoroaca... pomi ale caror crengi atarna greu de zapada... covorul alb pe care se pare ca nimeni nu a calcat... soarele bolnavicios din cand in cand razbate dintre nori... umbre bolnave se intind de-a lungul parcului dar totul straluceste...
un pas inainte si dincolo de porti magia te cuprinde... de undeva din mijlocul parcului se propaga pana aici notele firave ale unui pian... la cat de frig e afara ai impresia ca sunetele se transforma in materie si cad cu un clinchet pe aleile inghetate...ninge... dar numai in parc... nimic nu mi se mai pare ciudat insa...
cum te apropii de mijlocul parcului incepi sa deslusesti o voce care iti spune poezii si te indeamna la visare... de jur imprejur nu vad pe nimeni... e atata liniste in albul acela, in sunetele pianului si in vacea care rosteste poezii incat nu-mi trebuie nimic mai mult care sa ma faca sa zambesc... pentru momente ca astea merita sa mai traiesti inca o zi, si inca una...

cum sa nu-l iubesti? cum sa nu-ti placa? unde altundeva decat in Iasi ar putea exista locuri ca astea?

a good advice :>

ever tried? ever failed?
never mind! try again! fail better! ;)

have a nice day! :)

nu...

"Locuiesc vis-a-vis.
Te vad in fiecare dimineata,gol, cu ferestrele larg deschise.
Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti.
Te studiez.
Numar femeile pe care le porti seara, si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra, dimineata.
Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce ai umilit o femeie care tocmai a plecat.
Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod.
Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea singur ca sa-ti alegi cine vrei sa fi.
Cred ca doar in trei zile din ultimul an ai trait fara nicio masca si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie.
Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau... toate celelalte.
Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine. Atat de rau, defapt.
Nu iubi, asteapta sa vin sa-ti fac curatenie."


...e dimineata din nou... pentru a nu stiu cata oara m-am trezit cu aceleasi ganduri... mereu imi revine in minte fragmentul de mai sus...

apus...

…stii draga mea, zilele astea nu am mai reusit sa te vizitez…totul e nebunie curate… Adnana a inceput scoala… e atat de entuziasmata… se pare ca face fata schimbarii… a inceput sa doarma noptile si sa nu mai aibe cosmaruri iar psihologul mi-a spus ca incepe sa-si revina in urma socului suferit…fiind atat de mica e posibil ca in timp totul sa i se para a fi doar un vis urat… si acum mai intreaba de tine… mai ales seara cand ii citesc cate o poveste sa adoarma…
…iti seamana atat de mult… licareste in ea acceasi dorinta de cunoastere, aceeasi curiozitate…si ochii…imi pune mii de intrebari, exact cum faceai si tu cand nu intelegeai ceva… trebuie sa-ti multumesc pentru ea… acum ea e motivul pentru care traiesc, ea e centrul universului meu, iar amintirea ta e vie prin ceea ce intruchipeaza fetita noastra…
…de-ai sti cat imi lipseti… uneori ma trezesc dimineata si ma astept sa te vad alaturi de mine pe perna… doar ca tu nu esti acolo…dulapul tau cu haine inca iti mai pastreaza mirosul… am vrut sa le donez, dar nu ma pot desparti de ele…
…zilele trecute am vrut sa recitesc cartea ta preferata… intre pagini am gasit biletelul pe care mi l-ai lasat… iubire… daca ai sti cat de mult a insemnat pentru mine… ca atunci cand abia ne casatorisem si in fiecare dimineata imi lasai pe perna inainte a pleci la servici cate un bilet in care imi urai o zi buna si-mi spuneai cat ma iubesti… mi-e atat de dor de diminetile alea… gasesc uneori biletele lasate de tine… asa te stiu mereu aproape… sper doar sa le mai gasesc mult timp de acum incolo… atunci simt ca soarele rasare si pentru mine… atunci simt ca de undeva de sus tu imi zambesti…
-Tati, tati… ai vazut ce frumos apune soarele? Si ce sunt pasarile alea? Mi se par atat de frumoase!
…parca ceva il trezise din visare… se uita la ingerasul din fata lui… in buclele ei blonde si in ochii mari si verzi isi vazu sotia pe care atat de mult o iubise… o lacrima ii izvora in coltul ochiului dar nu o putea lasa pe fetita sa-l vada plangand…
Lasa buchetul de flori pe mormant, se ridica de jos o lua de mana si incepu sa-i raspunda la intrebari…

Frunzele cadeau din copaci… un vant razlet imprastia caldura de peste zi… pe aleea din cimitir apusul le tinea companie celor doi… o zagatie neastamparata ce-si facea tatal sa zambeasca… maine vor veni din nou aici…


P.S.: asta e povestea pe saptamana asta... next week you'll have another one

era dimineata...

...diminetile il avea doar pentru ea... atunci stia ca nimic altceva nu-i apasa pe umeri... nici un gand nu-l chinuie... dimineata era doar al ei... copil somnoros cu bucle incurcate, cu privire dulce care vrea mereu alintat... ii era drag... de prima data cand il zarise se indragostise de el... nu credea in dragoste la prima vedere si totusi a fost indeajuns o strangere de mana si sa priveasca in ochii lui pentru a sti ca viata ei din acel punct urma sa-si schimbe cursul... a fost ca o scanteie care i-a strabatut pe amandoi... un fel de magnet caruia nu aveau cum sa i se impotriveasca... inca de atunci a stiut ca-l iubeste insa i-a luat ceva timp pana sa recunoasca asta...
...in fiecare dimineata ii placea sa o tachineze si sa faca glume in special pe seama pijamalelor ei... de fapt il chinuiau ingrozitor de mult pentru ca niciodata nu dezveleau atat cat ar fi vrut el din decolteu... cuvintele erau ceva prea mult pentru ei... ochii isi spuneau tot ce cuvintele nu ar fi fost in stare... de ar fi fost dupa ei timpul s-ar fi oprit in una din acele dimineti in care ei simteau ca sunt singuri si lumea intreaga e a lor... ei doi si cei patru pereti ai camerei erau tot ce aveau nevoie petru a fi fericiti...
reusea sa o faca sa viseze... sa simta ca traieste... sa zboare si pentru asta nu avea nevoie de aripi... si singurul miros care-i trezea era aroma cafelei... pe care ea niciodata nu reusea sa o faca... in prezenta lui era ingrozitor de aeriana si de cate ori se apropia de aragaz era un dezastru total :))...

se iubeau cu toata fiinta lor pentru ca stiau ca sunt raspunsul la raguciunile celuilalt si de o astfel de iubire ai parte doar o data in viata...


peretii inca poarta in ei amintirea diminetilor trecute...

P.S.: ... i do...

...

Coldplay-in my place
Vezi mai multe video din Muzica

prima zapada

isi lipise nasucul de geam... era atat de entuziasmat de spectacolul de afara... nu mai vazuse in viata lui atata alb... ce-i drept va implini doi anisori... e prima lui iarna cand poate intelege ceva...
e asa scump... buclele castanii... ochii mari, verzi... in loc de gurita pare sa aibe o cireasa rosie :))... e exact cum visase sa fie... Matei al ei...
se intoarce si-o priveste... ochii ii scanteie de curiozotate... are aceeasi privire ca tatal sau... buclele ii incadreaza fata si-l fac sa semene cu un inger... uneori privindu-l i se taie respiratia... atat de mult il iubeste...
-Mami, mami! vreau...
nici nu stie ce vrea :)) nici nu stie cum sa-i spuna... e zapada dar nu poate sa pronunte cuvantul pana la capat :))

prima lui iesire in zapada... se stramba putin, nu se astepta sa fie atat de rece, dar nimic nu pare sa-l impiedice sa o eploreze mai departe... cu pasi mici se avanta unde nimeni nu mai calcase... aluneca putin si aterizeaza in zapada pufoasa... se pare ca-i place foarte mult pentru ca incepe sa rada... rasul lui cristalin ii umple sufletul cu liniste... acum arata ca un om de zapada in miniatura... se pare ca-i place foarte mult... il ia in brate si-l scutura, nu ar vrea sa-i raceasca puiul... are obrajii rosii ca doi bujori...

in inserarea ce se lasa peste oras un om mai mic si un om mai mare descopera frumusetea iernii iar rasul lor umple linistea...