...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

luni, noiembrie 30, 2009

ooops!


astept...
in seara asta am avut chef de o schimbare... cel mai simplu lucru de schimbat? parul;)
si cand ma mananca eu de obicei ma scarpin :))
mi-am luat hena si Dovlecel s-a chinuit mai bine de jumate de ora sa ma vopseasca... problema e ca parul batea in verde cand a treminat de intins vopseaua =))... mai am de asteptat inca 30 de minute... si daca in loc de rosu se face verde? =)) hmmm... ar fi prea de tot =))... da parca nu rad a bine nu? voi fi exact ca in piesa celor de la pheonix : "fata verde cu parul padure" :))... cat e gluma e panarama doar ac eu una mor de curiozitate...

si totusi verde nu ar fi rau =))... ceva asa mai indraznet ce nu as fi incercat nici in ruptu capului... si asta nici ca s-ar duce usor, hena e destul de rezistenta :))
ma uit non-stop la ceas... nu prea mai am rabdare... si cand ma gandesc ce surpriza vor avea maine prietenii mei... ma stiu ei nebuna dar nici prea prea...

later edit...

pana la urma nu s-a facut verde :))... e mai degraba portocaliu...sau... off!!! e nuanta de rosu pe care am tot cautat-o ;) se pare ca m-a gasit ea pe mine :P
gata, ca mi-am facut toate mofturile pe ziua de zi de acum pot dormi linistita:))
somn usor si voua :)

ratacita...


...am uitat sa scriu... am uitat cum sa o fac... am aberat numai tampenii aici pe blog, de parca ar interesa pe cineva ce am baut eu aseara sau ce examene am de dat... am uitat sa scriu despre suflete, sentimente si trairi... in ultimul timp parca am uitat sa traiesc... si e ceata... ador ceata...da o aura de mister orasului... stii din memorie ce e in jurul tau dar in ceata totul se vede altfel... obiectele sunt deformate... imaginile sunt neclare iar imaginatia o poate zbura linistita...

ma plimb in nestire pe strazi... la mijlocul podului ceata formeaza un perete in adevaratul sens al cuvantului... in jumatatea pe care ma aflu se mai zareste ceva, ceva... dincolo insa nu se mai vede nimic, nici macar la 5 pasi in fata... ar trebui sa fac cale intoarsa dar nu... ceata ma fascineaza asa ca ma avant tot mai adanc in ea... ce conteaza daca ma ratacesc? voi gasi eu drumul spre casa...
...mi-a inundat plamanii si abia mai pot respira... s-a imprastiat in fiecare particica din mine...
...pot doar sa ghicesc ce se afla in fata mea, forme sau siluete... asta imi da o stare de ameteala si de nesiguranta... pana si sunetele sunt distorsionate... orasul traieste altfel pe timp de ceata... din memorie ma ghidez pe strazi... corpul meu se subordoneaza unui automatism dezvoltat de-a lungul timpului... nu reusesc sa constientizez mai nimic in jurul meu asa ca ma las prada intuitiei...

se lasa seara si ceata capata o aura mistica... in continuare ma plimb in deriva... nu vreau sa ajung prea curand acasa... acolo ma strang peretii, aici ma inunda ceata... niic eu nu stiu ce-i mai bine pentru mine... dar voi delira in continuare pana cand imi voi da seama ce vreau, ce-mi trebuie, care-mi sunt dorintele si cum trebuie sa cer pentru ca ceea ce primesc sa fie ceea ce vreau...

somnoroasa



ceata a invaluit orasul...e ca si cum totul in jur ar fi disparut... m-am trezit speriata si cand am privit pe geam am avut impresia ca ma aflu la capatul pamantului...
...miroase a iarna... mirosul asta imi aduce aminte de tara, de primul fulg de nea, de focul din soba... de bunica, de mere coapte, de troiene cat gardurile si copii cu sanii...

mi-e dor de o iarna cu troiene ca-n povesti... sa ninga atat de mult incat sa fim nevoiti sa ramanem in casa, la gura sobei si bunica sa ne spuna povesti asa cum numai ea stie sa o faca...

de cateva zile mi s-a facut un dor nebun de munte... si in fiecare dimineata ma trezesc cu acelasi sentiment ca peste cateva ore iau trenul care ma va duce spre locurile la care visez... si e atat de real tot ce simt doar ca mai am putin de asteptat pana voi putea pleca...

duminică, noiembrie 29, 2009

tipa o bere dupa noi =))

tipa o bere dupa noi!!! si noi dupa ea =))

si am zis ca ne cumintim si nu mai iesim macar o saptamana din casa =)) ya right... si marmota oare ce face? \:)


a fost indeajuns un telefon si tot ce ne-am propus noi s-a dus pe apa sambetei... doar nu era sa-i lasam pe baieti sa mearga fara noi in Taverna... las' ca avem timp si de stat acasa, poate peste vreo cateva saptamani pentru ca saptamana care incepe in catva minute e deja plina :))

si eu care am zis ca azi invat...maine am cel mai aiurea partial din toate cate am avut semestrul asta... dar lasa ca trece... vorba lu' eugen "tăt a sâ șii ghini" :) asa sper si eu maine, sa ma pot trezi de dimineata si sa ajung la examen :D

oricum in seara asta ne-am simtit super... ba un vin fiert, o carte, o bere si multa voie buna... aaa si parca cineva canta live? nu prea am fost atenta... se canta jazz... daca nu erau cei de la trafic nu prea m-a interesat :D

si la sfarsit plimbarea nocturna pe strazile pustii... ceata de abia ne zaream varful nasului si un frig... brrrrr...
viata de student :)) cel mai bine pertecem cand suntem in sesiune... oricum de data asta a fost bine, sunt chiar multumita de note asa ca imi permit sa petrec :D

Maine e Sf Andrei... trebuie sa urez de pe acum "La multi ani!" tuturor celor care poarta acest nume, baieti sau fete pentru ca nu stiu daca am sa mai apuc altfel :D...

si ca sa nu uit: Why is the rum gone?

mais si tu lis entre les lignes...



Comme tout le monde j'ai mes défauts
J'ai pas toujours les mots qu'il faut
Mais si tu lis entre les lignes
Tu trouveras dans mes chansons
Tout c'que je n'ai pas su te dire
Comme tout le monde j'ai mes défauts
J'ai pas toujours les mots qu'il faut
Mais si tu lis entre les lignes
Tu trouveras dans mes chansons
Tout c'que je n'ai pas su te dire

vineri, noiembrie 27, 2009

...


trupa veche - cazi langa inima mea
Asculta mai multe audio Muzica

...doar eu iti stiu numele-ntreg...

it's a big girl world



It's a big girl world now
Full of big girl things
And everyday I wish I was small
I've been counting on nothing
But he keeps giving me his word
And I am tired of hearing myself speak
Do you ever get weary?
Do you ever get weak?
How do you dream
When you can't fall asleep?

marți, noiembrie 24, 2009

ca nu spun ca nu am scris nimic


mi s-au umplut plamanii cu ceata... e ingrozitor de frig dar am ajuns sa nu-l mai simt...iar am intarziat... oare eu chiar nu ma invat minte niciodata?... incerc sa merg mai repede, autobuzele sunt prea aglomerate dimineata asa ca prefer sa merg pe jos... am impresia ca oricat m-as grabi eu inca stau pe loc... si mintea imi zboara in zeci de locuri deodata... degeaba am incercat sa ma adun... eu sunt oricum o imprastiata asa ca nu stiu pentru ce ma straduiesc atat :|...
era asa pornita dimineata... am vrut sa donez sange, cu inca 2 colegi :| din toti trei doar unu a ajuns sa doneze, ceilalti am fost respinsi pe diferite motive :|... asta ne-a demoralizat foarte tare, dar lasa k mergem din nou saptamana viitoare, atunci speram ca va fi mai bine :D...
...examenul de azi... a fost super... macar 10 asta ar trebui sa ma faca sa ma simt mai bine... ce mai conteaza...
aaa... specatcolul de caritate... destul de reusita piesa de teatru, actorii au jucat bine... tre sa-i multumesc Sorinei ca altfel nu as fi mers si nu de alta dar nu am mai fost de mult la teatru...



acum...am atata nevoie sa dorm... sa ma alinti, sa-mi spui o poveste is eu sa adorm linistita in bratele tale... hmmm... visez frumos, stiu asta... dar de obicei toate visele mi se transforma in realitate... asta nu are de ce sa nu fie asa...

gata, am debitat prea multe prostii pentru o singura zi... mai las loc si pentru maine... poate voi avea mai multa inspiratie si voi scrie ceva care sa merite intradevar sa fie citit... nu de alta dar am febra asa ca nu sunt preacoerenta in ceea ce scriu...
somn usor copil scump... sa visezi frumos, sa fii cuminte si... sa nu ma uiti...

luni, noiembrie 23, 2009

mi-e dor de...


...imi inteapa narile...miroase a sare, a frig, a alge...
...e ceata...nu se vede decat la cativa pasi in fata... ce e dincolo poti doar sa ghicesti...
...un ecou de sirena stabate pana la mine...
...valurile se izbesc de tarm... arar... asa bate si inima mea... nu le vad decat foarte putin... m-am asezat aproape de tarm si cu toate astea nu pot decat sa zaresc valurile... e la fel de ceata pe plaja cum e si in mintea mea...
...nici nu mai stiu de cat timp stau aici si ascult marea... am uitat de tot si de toate... in mintea mea doar valurile exista si sirena care se aude din cand in cand...
...vantul mi se joaca in bucle... plamanii mi s-au umplut cu aerul sarat...
...aproape am amortit si cu toate astea nu-mi vine sa ma ridic... de parca atunci cand ma voi ridica toata linistea mea se va risipi si voi ateriza din nou in realitatea care doare...

fericire...


in urma cu ceva timp un amic m-a intrebat ce ma face fericita... astazi pe blogul lui dovlecel era aceeasi intrebare "pe tine ce te face fericit?"...

...fericita... fericita... hmmmmmm...
un rasarit de soare vazut cu fratele meu
plimbarile prin ploaie
diminetile cu ceata
noptile de iarna cu luna cand in loc de zapada ai impresia ca pasesti pe diamante
Dovlecel si tot ce tine de ea

zambetul unui copil
bebelulus somnoros care isi freaca ochisorii cu manutele alea mici...
diminetile la munte cand te trezesti, iesi din cort si vezi ca esti deasupra norilor...
plimbarile pe dealurile de la cotnari, cu dovlecel, timp in care ne tesem vise si speram ca intr-o zi le vom implini pe toate...
gradina cu flori a mamei, sa stau cu tata si el ss-mi arate constelatiile sau sa-mi spuna povesti cu haiduci si indieni =)))
cafeaua aburinda dimineata bauta cu Dovlecel
mama, cand canta cantece de leagan
prispa bunicii, sa numar stele si sa ascult greierii cantandu-mi balada verii
curcubeul
drumetiile pe munte
diminetile cand ma trezesc in bratele lui
copacii infloriti
prima zapada
serile cand eu si dovlecel cantam: ea la chitara eu la voce
mirosul de iarba coapta, flori si caldura
zambetul pe fata celui pe care am putut sa-l ajut, indiferent daca este vorba de un ajutor material sau spiritual...
serile in taverna cand canta baietii...
noptile cand strabatem orasul dintr-un capat in altul, pe jos... e atat de frumos iasul noaptea...
noptile cand mergem la Ciric
sa merg desculta prin roua...


si ar mai fi multe maruntisuri din astea care impreuna, adunate strop cu strop fac din mine o persoana care poate spune ca este fericita, chiar daca uneori nu sunt constienta de asta...
si acum spune si tu mai departe... pe tine ce te face fericit/ fericita?