...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...
...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...
...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...
joi, octombrie 29, 2009
i wanna see you smiling
I see your true colours
Shining through
I see your true colours
That's why I love you
So don't be afraid to let them show
Your true colours
True colours are beautiful,
Like a rainbow
Show me a smile then,
And don't be unhappy, can't remember when
I last saw you laughing
If this world makes you crazy
And you've taken all you can bear
You call me up
Because you know I'll be there
ploua... sau a plouat? va ploua?
...amiaza ploioasa de octombrie...am doua ore libere asa ca am venit in parc...nu am fost de mult aici... de fapt mie imi place parcul doar cand ploua, zilele astea a plouat, si inca mult asa ca am simtit nevoia sa urc pana aici...
...azi cerul e de un gri uniform... pare sa fie liniste, doar bocancii mei rasuna pe aleile ude si pline de frunze moarte... dintr-un copac batran se aude o pasare zgribulita care se agita de zor... totul e invaluit intr-o ceata subtire... printre copaci se zaresc cativa copii care si-au gasit de lucru cu frunzele spre disperarea bunicilor... dar sunt atat de dragalasi, si rasul lor umple de viata parcul care altfel ar parea incremenit...
nici o adiere de vant...cu toate astea e ingrozitor de frig, sau poate nu m-am obisnuit eu inca cu vremea asta...oricum mi-a inghetat mana pe stilou...ca un ecou razbate pana la mine sunetul strazii, pare atat de indepartat de parca ar fi ceva ireal, venit din alta lume... adevarate aici sunt doar frunzele moarte, copacii dezgoliti, pietrele ude, mirosul de pamant, ploaie, muschi si galben... rasetele copiilor, privirile fugare, zambetul timid al copiilor care dau cu ochii de mine si vad ca si eu le zambesc...
De ce iubesc atat locul asta? simt ca face parte din mine... ca si cum mi0as lasa sufletul sa se odihneasca pe o banca sau intr-un leagan iar de cate ori ma intorc aici pot sta in voie de vorba cu el. Uneori imi reproseaza tot felul de lucruri... alteori imi tine morala... de multe ori insa ar vrea sa ma tina strans in brate. stie ca din toate asta imi lipseste cel mai mult... Az s-a asezat pe celalalt capat de banca si refuza sa ma priveasca... nu inteleg de ce?... l-as intreba ce-i cu el dar nu are rost... daca va simti nevoia imi va vorbi... daca nu...oricum orice interventie a mea e inutila. Eu nu pot decat sa-i respect tacerea si sa ma bucur de liniste...
neliniste...

singurul lucru care as vrea sa-l fac acum? sa stau intinsa pe pieptul lui si sa-i ascult bataile inimii... inima aia care bate atat de incet si doar pentru mine... inima aia pe care eu o iubesc atat si care e izvorul meu de liniste... sa ma strangi in brate si sa-mi soptesti cuvinte fara inteles, fara inceput si fara sfarsit... doar noi sa le intelegem... sa fim doar noi, linistea si bataile inimilor noastre...
...ai uitat cum se face nu?... inchide ochii si viseaza... totul vine de la sine... acuma lasa... am sa te invat eu cu e... si drumul spre casa tot eu ti-l voi arata... hai mai stai putin aici langa mine... strange-ma mai tare in brate... as vrea sa-ti intru in sange si sa ma imprastii peste tot in trupul tau... asa voi fi mereu aproape de tine...
...da, eu te iubesc... dar tu stii asta deja, nu?
miercuri, octombrie 28, 2009
monolog (part 4)

- Dorule? ce bine...am crezut ca n-ai sate mai intorci... :-<
- Ti-am spus doar: trebuie sa ma cauti in suflet si ma vei gasi. ;)
- Da... mereu uit asta. Stai putin de vorba cu mine... in ultimul timp mi-e asa greu, si nimic din ce spun nu e bun, si niciodata nu zic ce trebuie la momentul potrivit, si... vorbeste tu cu mine...
- Cum vrei tu.
- Vorbeste-mi...hmmm... vorbeste-mi despre oameni!
- Vrei o poveste?
- Nu Dorule, povesti imi spune numai El.
- Atunci sa incep sa filozofez?
- Stai ca am uitat ceva! Vroiam sa te intreb. Iti aduci aminte ziua cand mi-ai aratat orasul?
- Da. Ce-i cu ea?
- Cum m-ai purtat pe umeri daca tu esti doar in imaginatia mea?
- Era un vis prostuto. Te purtase pe umeri bunicul si tu aveai acele imagini deja intiparite in minte... atunci nu ai facut decat sa le scoti din niste cotloane foarte indepartate de unde nici nu stiai ca ele inca mai exista.
- Esti sigur, Dorule?
- Sunt sigur.
- Dor... vreau sa ies din camera asta!!! Simt cum ma strang peretii!
- Bine. Inchide ochii, imagineaza-ti unde vrei sa ajungi si ia-ma de mana.
- Vreau la Arbanasi!
- La Arbanasi? De ce tocmai acolo?
- Pentru ca acolo l-am intalnit pe El... pentru ca acolo am fost cu adevarat fericita, dupa o lunga perioada in care uitasem sa zambesc... pentru ca acolo m-am indragostit...
- Bine... cum vrei tu! Arbanasi sa fie.
- Dar sus pe platou, de unde se vede toata valea... peisajul ala iti taie pur si simplu respiratia... eu cel putin asta am simtit cand am ajuns sus... sau o fi fost pentru ca era in bratele lui si ma lua cu ameteala de cate ori ii simteam respiratia in parul meu? hmmm... El si inaltimile alea erau ca un coktail care ma facea sa ametesc...
- Deschide ochii. Am ajuns!
- Cat de frumos poate sa fie toamna aici! Doamne, cat de frumos e! imi place la nebunie locul asta... cu toate ca... parca ii lipseste ceva.
- Off, ce mofturoasa esti!
- Dorule !? de ce faci asa? Cum poti sa spui ca sunt mofturoasa? Locului asta intradevar ii lipseste ceva, sau de fapt mie imi lipseste ceva... El!!! fara El nu are la fel de mult farmec... Tu trebuie sa fii de acord cu mine.
- De ce asta? adica mna... intradevar fara El nu are acelasi efect asupra ta locul asta, dar de ce sa fiu tot timpul de acord cu tine?
- Pentru ca faci parte din mine!?
- Da dar eu sunt constiinta ta, asta nu inseamna ca nu te pot contrazice sau ca nu pot avea din cand in cand o alta parere!
- Hai sa nu ne certam... serios... chiar nu am nevoie de asta acum... si asa ma cert destul cu ceilalti... macar cu tine sa nu ma cert... mai bine.. Ia-ma pe umeri! te rog ;;)...
- Esti prea mare pentru asta!
- Ba nu, Dor!
- Ba da.
- Hai Dor, nu fi rau! :(
- Asa-mi ziceai si cand erai mica. :)) Atunci mergea... acum nu mai merge insa.
- Dar El ma poarta si acum pe umeri, fara sa ma rog atat... ma face sa ma simt copil. Fa si tu la fel... macar azi... te rog!!! Se vede mult mai frumos de pe umeri...
- De pe umerii lui mititico... Las'ca o sa te duca el pe umeri... veti veni aici din nou impreuna si atunci iti vor fi implinite toate dorintele.
- Ti-am spus eu ca esti rau! :((
- Asta inseamna ca si tu esti rea. Ai uitat ca sunt parte din tine?
- Poate ca ai dreptate. Poate ca sunt rea... sau rasfatata, mofturoasa, sau... mai stiu eu... dar nu tot timpul...
- Gata mititico, nu te supara! Ce inseamna asta? Iti inoata ochii in lacrimi. Eii...
- Dar eu nu plang!
- Uite cum minti... macar pe tine nu te minti... acum plangi...
- Nu-i adevarat!
- Celorlalti le poti arata numai pe Diana aia puternica dar fii sincera macar cu tine. De ce plangi?
- Pentru ca-mi lipseste, Dor... pentru ca am nevoie de el ca de aer... Adu-l langa mine! te rog...
- Nu pot sa fac asta.
- De ce nu?
- Pentru ca nu sta in puterea mea.
- Dar pe mine cum ai putut sa ma aduci aici?
- Nu mai plange, are sa ti se faca rau... cu tine pot, pentru ca totul e in imaginatia ta insa pe ceilalti nu pot sa-i aduc unde vrei tu... hai... nu mai plange...
- Lasa-ma sa plang Dor! ma doare sufletul si trebuie sa ma descarc... daca mai tin mult in mine simt ca o sa plesneasca ceva... si o sa incep sa imprastii in jurul meu bucati din durerea care si facut culcus in mine... si nu vreau sa fac asta... mai bine... Ia-ma in brate!
- Nu pot!
- ...da... asa e... nu poti! :(
marți, octombrie 27, 2009
i'm lovin'it!
in seara asta am mers din nou in taverna!!!
s-a vrut a fi o seara a fetelor dar cum o parte din ele nu au putut veni i-am chemat pe verisori si cativa colegi de la crucea rosie. si de la "hai sa mergem sa bem o bere" am ajuns sa incingem o petrecere pe cinste. imi era dor de astfel de petreceri, imi era dor sa-i aud pe baieti cantand, imi era dor sa dansez, imi era dor de toata atmosfera si de tot ce tine de taverna.
ADOR locul asta!!!
ador trupa care canta si in special vocea chelului
ador oamenii care sunt acolo
ii ador pe prietenii mei pocniti
o ador pe dovlecel, care e cea mai scumpa :P
ador sa ne intoarcem acasa pe jos jumatate de oras... asa, ca sa ne facem chef de somn si sa ne iasa bautura din cap :))
ador sa hoinaresc pe strazi la 2 de dimineata si sa ma prinda ploaia, iar in jurul meu sa miroase a asfalt ud, a frunze uscate, a toamna si a frig si cu toate ca sunt aproape leorca sa nu simt nimic decat frumusetea noptii
[dovlecelu... cum era draga? go, jhonny! go! shhhhhhhhhh =)))]
si e ceva aproape magic in toate astea, si-mi dau o stare de bine si de implinire sufleteasca... si nu se trage de la berea care am baut-o in seara asta ci din tot ce se intampla acolo, de la oamenii care te intampina cu zambetul pe buze: cu totii aici ne petrecem timpul, ne stim doar din vedere si singurul lucru pe acre il avem in comun e dragostea pentru locul asta care oricat s-a incercat sa fie distrus nu a murit si spiritul i-a ramas in picioare (i-au schibat de cateva ori locatia, si sincer imi place mai mult aici decat in cea veche:D)...si nu trebuie sa-i intelegi sau sa incerci sa fii ca ei, te accepta oricum esti tu trebuie doar sa li te alaturi si sa te lasi purtat de val:P
si muzica... azi baietii au fost fantastici, ca de fiecare data de altfel... si inca odata am simtit prin fiecare por curgandu-mi muzica si stare de bine...
mi-au lipsit toate astea, dar abia acum mi-am dat seama cat de mult.
s-a vrut a fi o seara a fetelor dar cum o parte din ele nu au putut veni i-am chemat pe verisori si cativa colegi de la crucea rosie. si de la "hai sa mergem sa bem o bere" am ajuns sa incingem o petrecere pe cinste. imi era dor de astfel de petreceri, imi era dor sa-i aud pe baieti cantand, imi era dor sa dansez, imi era dor de toata atmosfera si de tot ce tine de taverna.
ADOR locul asta!!!
ador trupa care canta si in special vocea chelului
ador oamenii care sunt acolo
ii ador pe prietenii mei pocniti
o ador pe dovlecel, care e cea mai scumpa :P
ador sa ne intoarcem acasa pe jos jumatate de oras... asa, ca sa ne facem chef de somn si sa ne iasa bautura din cap :))
ador sa hoinaresc pe strazi la 2 de dimineata si sa ma prinda ploaia, iar in jurul meu sa miroase a asfalt ud, a frunze uscate, a toamna si a frig si cu toate ca sunt aproape leorca sa nu simt nimic decat frumusetea noptii
[dovlecelu... cum era draga? go, jhonny! go! shhhhhhhhhh =)))]
si e ceva aproape magic in toate astea, si-mi dau o stare de bine si de implinire sufleteasca... si nu se trage de la berea care am baut-o in seara asta ci din tot ce se intampla acolo, de la oamenii care te intampina cu zambetul pe buze: cu totii aici ne petrecem timpul, ne stim doar din vedere si singurul lucru pe acre il avem in comun e dragostea pentru locul asta care oricat s-a incercat sa fie distrus nu a murit si spiritul i-a ramas in picioare (i-au schibat de cateva ori locatia, si sincer imi place mai mult aici decat in cea veche:D)...si nu trebuie sa-i intelegi sau sa incerci sa fii ca ei, te accepta oricum esti tu trebuie doar sa li te alaturi si sa te lasi purtat de val:P
si muzica... azi baietii au fost fantastici, ca de fiecare data de altfel... si inca odata am simtit prin fiecare por curgandu-mi muzica si stare de bine...
mi-au lipsit toate astea, dar abia acum mi-am dat seama cat de mult.
duminică, octombrie 25, 2009
what a night!
asta noapte la Era Shopping Park a avut loc 12 HOURS DANCE MARATHON.
Crucea Rosie, ca partener al Carrefour a fost invitata sa acorde prim ajutor tinerilor care vor participa la spectacol.

zis si facut. la 22:00, 5 voluntari ne-am prezentat la organizatori, ni s-a indicat un loc unde sa avem punct fix si nebunia a inceput.
Dupa aproximativ jumatate de ora de cand incepuse aveam deja o persoana cu o entors destul de urata, pana la sfarsitul serii a a juns la urgente :|... nu la mult timp dupa aceea o tipa drogata, inca putin si intra in coma, colegii au asistat-o pana ce a sosit ambulanta... vreo 5 minute de liniste ca lesina un barman si se loveste cu capul de bar...hmmm... oboseala, nemancat si s-a ales numai cu cateva zgarieturi destul de urate pe fata :|...
miezul noptii.... destul de liniste....
imediat dupa ora doua insa... vine dupa noi un tanar se ne anunte ca in parcare unei fete ii este rau... ajunse la fata locului gasim pe capota unei masini intinsa de aiurea o tipa, pe jumatate constienta, vomata toata. pana sa ajunga la ea ambulanta era sa intre in coma alcoolica, foarte greu am reusit sa o mentin intr-o oarecare stare de constienta :|. in acelasi timp, in aceeasi parcare, vreo cateva masini mai incolo alta tanara lesinata tot din cauza bauturii dar care de data asta nu am mai fost nevoiti sa o transportam la spital. dupa niic jumatate de ora suntem din nou chemati in parcare, alta fetita fericita... si am tinut-o tot asa pana s-a luminat de ziua...

...nu ma dau in vant dupa genul asta de muzica asa ca mai toata seara am stat si i-am observat pe cei din jurul meu: cei care nu erau beti erau fumati... dezamagitor...
...jumatate din colegii de la facultate imi erau acolo si spre surprinderea mea au venit toti, sa ma salute, sa ma vada ce fac... wtf? chiar aveam impresia ca pot trece neobservata la facultate, aseara am observat ca ma cunosc mult mai multi oameni decat mi-as fi putut imagina :|.
unele peste altele... interesanta petrecere, ne-am bucurat si noi de ea printre picaturi, am dansat atat cat ne-a permis costumatia care o purtam :D.
ca sa nu mai zic ca mi-a fost dat sa vad o lume atat de pestrita =)) cocalari din cocalaria, pitzipoance bete, gay care se credeau sexy =)), tocilari care se credeau cool si erau si fumati (astia erau printre cei mai amuzanti)... unii dansau dansul sacru al ritualului de imperrechere =)), altele executau un fel de dans al ploii... in fine o lume nebuna, nebuna de tot... si era asa de amuzant sa stai deoparte, sa fii treaza si sa-i privesti... tre sa recunosc ca m-am amuzat teribil pe seama unora din ei :D, si Otilia a contribuit la asta :P.

interesanta noapte, sper sa mai repet experienta in aceeasi postura, doar ca data viitoare sa am mai putine cazuri :D.
Crucea Rosie, ca partener al Carrefour a fost invitata sa acorde prim ajutor tinerilor care vor participa la spectacol.

zis si facut. la 22:00, 5 voluntari ne-am prezentat la organizatori, ni s-a indicat un loc unde sa avem punct fix si nebunia a inceput.
Dupa aproximativ jumatate de ora de cand incepuse aveam deja o persoana cu o entors destul de urata, pana la sfarsitul serii a a juns la urgente :|... nu la mult timp dupa aceea o tipa drogata, inca putin si intra in coma, colegii au asistat-o pana ce a sosit ambulanta... vreo 5 minute de liniste ca lesina un barman si se loveste cu capul de bar...hmmm... oboseala, nemancat si s-a ales numai cu cateva zgarieturi destul de urate pe fata :|...
miezul noptii.... destul de liniste....
imediat dupa ora doua insa... vine dupa noi un tanar se ne anunte ca in parcare unei fete ii este rau... ajunse la fata locului gasim pe capota unei masini intinsa de aiurea o tipa, pe jumatate constienta, vomata toata. pana sa ajunga la ea ambulanta era sa intre in coma alcoolica, foarte greu am reusit sa o mentin intr-o oarecare stare de constienta :|. in acelasi timp, in aceeasi parcare, vreo cateva masini mai incolo alta tanara lesinata tot din cauza bauturii dar care de data asta nu am mai fost nevoiti sa o transportam la spital. dupa niic jumatate de ora suntem din nou chemati in parcare, alta fetita fericita... si am tinut-o tot asa pana s-a luminat de ziua...

...nu ma dau in vant dupa genul asta de muzica asa ca mai toata seara am stat si i-am observat pe cei din jurul meu: cei care nu erau beti erau fumati... dezamagitor...
...jumatate din colegii de la facultate imi erau acolo si spre surprinderea mea au venit toti, sa ma salute, sa ma vada ce fac... wtf? chiar aveam impresia ca pot trece neobservata la facultate, aseara am observat ca ma cunosc mult mai multi oameni decat mi-as fi putut imagina :|.
unele peste altele... interesanta petrecere, ne-am bucurat si noi de ea printre picaturi, am dansat atat cat ne-a permis costumatia care o purtam :D.
ca sa nu mai zic ca mi-a fost dat sa vad o lume atat de pestrita =)) cocalari din cocalaria, pitzipoance bete, gay care se credeau sexy =)), tocilari care se credeau cool si erau si fumati (astia erau printre cei mai amuzanti)... unii dansau dansul sacru al ritualului de imperrechere =)), altele executau un fel de dans al ploii... in fine o lume nebuna, nebuna de tot... si era asa de amuzant sa stai deoparte, sa fii treaza si sa-i privesti... tre sa recunosc ca m-am amuzat teribil pe seama unora din ei :D, si Otilia a contribuit la asta :P.

interesanta noapte, sper sa mai repet experienta in aceeasi postura, doar ca data viitoare sa am mai putine cazuri :D.
vineri, octombrie 23, 2009
"come to life"
in urma cu 2 saptamani Natalia Imbruglia si-a lansat in Europa noul album :"Come to life"... imi place, chiar foarte mult. parerea mea e ca se merita ascultat ;) atat linia melodica cat si versurile spun multe.
Enjoy!
chiar si dupa atata timp...

mirosul cafelei o facu sa deschida ochii... pe perna langa ea un boboc firav, era din trandafirii din gradina, dar e sfarsitul lui octombrie... cum de a tinut pana acum?
la marginea patului statea el...somnoros ciufulit, cu zambetul lui stregnaresc... o privea cu dragoste si astepta sa se trezeasca. cu grija ii dadu suvitele rebele de pe frunte si o saruta.
-La multi ani, iubito!
...pe buze rasari un zambet care se imprastie apoi pe toata fata...
...hmmm... aproape uitase...dar nu... el e aici sa-i aduca aminte in fiecare zi ca o iubeste, ca ea e paradisul lui, linistea, motivul pentru care asteapta din nou dimineata...
-in urma cu 21 de ani au intrat de mana in Biserica si au jurat in fata lui Dumnezeu ca vor fi impreuna pana ce moarte ii va desparti...
de 21 de ani ei isi impart diminetile, noptile, lacrimile, zambetele, durerile, bucuriile, nelinistile, si tot ce mai este de impartit.
in cei 21 de ani au construit o casa, nu doar din caramizi ci din dragoste... acum au 4 copii destul de mari si un milion de amintiri spre care sa se intoarca... dar mai presus de toate se au unul pe celalt iar dragoste lor inca este vie... inca ii mai aduce flori... dimineata inca isi face cafeaua si o bea in pat cu ea... de cate ori il priveste un zambet ii incolteste in coltul buzelor, in ochii ei inca se citeste o dragoste nemarginita... si de cate ori au ocazia isi spun unul celuilalt "Te iubesc"...-
Roxette - Milk Toast and Honey
Vezi mai multe video din Muzica
-La multi ani, dragul meu!
se apleca si o saruta... pe buzele ei simtea ca prinde viata... din imbratisarea lui ea isi lua energia de care avea nevoie pentru o noua zi... o noua zi impreuna...
how do you do?
si acum intrebarea care circula printre scumpii mei colegi de liceu si pe care o rosteam cu totii dimineata : "How do you do? Do you do how, how?" :D
in orice caz filmuletul de mai jos mi se pare genial.
Enjoy! ;)
in orice caz filmuletul de mai jos mi se pare genial.
Enjoy! ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)