...de afara se aud triluri de pasari...mmmmmm asa mai zic si eu alarma sa te trezesti :))... colegii mei incep sa foiasca prin corturi semn ca s-au cam trezit (cei mai harnici binenteles)...in cortul meu toata lumea doarme...
...deschid cortul si privelistea de afara ma lasa fara glas... aburii se ridica deasupra padurii iar peste brazi soarele se inalta in toata splendoarea lui anuntand o dimineata perfecta... iarba e plina de diamante... departe valea e plina de valatuci de nori pufosi... ai impresia ca daca alergi si-ti dai drumul sa zbori vei putea sari in voie pe ei...miroase a viata, a natura care se trezeste dupa o furtuna ingrozitoare...
...ici colo cate un somnoros sau somnoroasa cautand cate ceva... toti ne uitam dezorientati,inca nu stim ce si cum...parca e prea dimineata... un singur lucru cred ca ne gandim toti : e superb aici sus si a meritat drumul(dar binanteles nu e valabil pentru toata lumea :D )...un "dus" inghetat langa izvor m-a facut sa ma trezesc de-a binelea, de acum sunt gata sa fac fata inca unei zile in necunoscut...
si la mine in cort s-au trezit... luam masa si mai lenevim putin...pe afara fiecare incearca sa-si caute cate ceva de facut... unii joaca volei iar altii fac gratar de bocanci =)), nu de alta dar i-a plouat ieri pe furtuna si nu mai au cu se incalta :)), asa ca unul din baieti sta langa foc si intoarce papucii pe o parte si pe alta pana ii usuca =)).
...nu-mi gasesc nicaieri locul... alte dati m-as fi dus in mijlocl celui mai mare grup si as fi inceput sa socializez cu toti dar acum... nu am chef... m-am plimbat putin, am inspectat imprejurimile,mi-am umplut plamanii cu aerul proaspat de munte si mi-am ascultat gandurile care se tot certau intre ele... nu au ajuns la nici un compromis si nici eu nu am putut sa fac nimic sa le ajut,le-am lasat in voia lor sa faca ce vor...
...profesorii ne-au organizat cateva jocuri de stafeta ca sa ne mobilizeze pe toti si sa mai facem astfel si putina miscare... au reusit insa sa ne distreze cat de cta :D...
...intr-un sfarsit mi-am zis ca e cazut sa ma asez si eu langa unul din grupuri... la focul unde se faceau "papuci la gratar" mi s-au parut oamenii cei mai ok asa k m-am dus si eu langa ei...
...incet, incet se lasa seara peste tabara nostra, am facut focul tot mai mare si ne adunasem destul de multisori in jurul lui... fiecare vorbea in legea lui cu colegul de langa... in soapta am inceput sa-i cant unei colege un cantecel care pe mine ma amuza teribil si am simtit nevoia sa-l impart si cu ea...un coleg de langa m-a auzit si m-a rugat sa cant tare pentru toti... mi-am zis ca nu am nimic de pierdut si am inceput sa le cant... deodata s-a lasat linistea peste tabara si nu se auzea decat vocea mea... cand am terminat primul cantec toti ma felicitau pentru vocea mea si ma intrebau de ce nu am urmat o fac de profil...le-am zambit fara sa le raspund nimic... si am inceput un alt cantec... si inca unul... au cantat si ei cu mine si tti ne-am simtit mai mult decat super ok... in celelalte grupuri studentii erau beti,urlau, vorbeau de aiurea dar aici toti erau linistiti,s-a baut cu cap si cantam cu totii,respactandu-ne unul pe altul, ascultandu-ne asa cum ii sta bine unui grup civilizat. M-am mirat de cat de frumos s-au comportat unii din ei... am tinut-o asa pana tarziu in noapte... unul cate unul ne-am retras spre corturi sa ne pregatim pentru o urmatoare zi care se anunta mult mai obositoare...
...am adormit intr-un tarziu leganata de cantecul greierilor...
marți, iunie 30, 2009
luni, iunie 29, 2009
si-am plecat de-acasa...(ziua 1)
in sfarsit la drum...un accelerat plin de studenti somnorosi,se inainteaza cu viteza melcului iar trenul e intr-o stare jalnica(nici nu se compara cu cele care merg spre Bucuresti,arata exact ca personalul care duce spre Harlau)...imi impart compartimentul cu un coleg de facultate si patru studenti la geografie: una din fete e drogata (fara pic de gluma),celelalte doua sunt mahmure si un baiat care incearca sa le tina in frau...
...e mult prea dimineata si nu ma simt deloc in apele mele...simt ca-mi lipseste ceva... e prima data cand merg la munte fara un prieten apropiat sau fara gasca asa ca nu sunt in largul meu...
...vagoanele din fata sunt pline cu ai mei colegi si mai sunt si cativa rataciti prin vagonul in care stau eu... baietii s-au pus de dimineata pe petrecut... umbla din compartiment in compartiment si fac panarama... mai toti care au intrat in compartimentul meu m-au intrebat ce am,ca vezi Doamne eu de obicei zambesc iar acum sunt foarte posomorata... nu am nici un chef sa leg conversatii cu ei asa ca le raspund monosilabic pana se plictisesc si ma lasa in pace... inceputul nu e prea promitator...sper totusi ca saptamana asta sa aduca ceva mai bun de atat.
in schimb peisajele care se desfasoara in fata mea sunt superbe...cu cat ma apropii mai mult de munte cu atat simturile mele se trezesc la viata si parca imi vine cheful.
...............................................................................
Later:
...dupa 5 ore de mers cu trenul in sfarsit la Vatra Dornei...un peron plin cu 100 de studenti care isi cara dupa ei bagaje care cantaresc mai mult ca dansii :)). Toti asteptam inceperea cursului de orientare turistica. In sfarsit apar si profesorii. de cum m-a vazut profa de volei m-a luat de mana si m-a dus direct la farmacie. "Pentru orice eventualitate" a zis ea, dar mi-a prins chiar bine. Se face prezenta,se verifica echipamentul, ni se dau cateva instructiuni si pornim la drum.
Acasa mi s-a parut usor dar cu cat incep sa urc cu atat rucsacul mi se pare din ce in ce mai greu...incerc sa tin pasul cu cei din fata,cei din spate sunt enervanti,toti se vaita si din cauza asta imi pierd ritmul la mers si ma obosesc si mai tare...
dupa o prima portiune de drum deja lumea se vede altfel...chiar daca greutatea din spate atarna peisajele ma fac sa uit de tot si sa merg inainte... simt ca vreau din ce in ce mai mult si stiu ca nu vreau sa ma opresc pana nu ajung in varf...
de aproape 3 ore tot urc...din cand in cand imi vine sa las rucsacul din spate si sa ma opresc... dar pana acum am invatat ca pot mai mult, conteaza doar sa vreau asa ca m-am incapatanat si am mers mai departe... nu exista nu pot.exista doar nu vreau si de data asta mi-am demonstrat mie ca pot inca mult dupa ce am zis ca nu se mai poate...
nori negri atarna deasupra noastra...la 1600 de metri deja ma simt mai aproape de cer... in sfarsit se vede cabana,mai am cel mult 20 de min de mers pana la ea... deodata incepe ploaia...pelerina e mult prea departe sa ajung la ea si oricum nu mai e mult pana departe :D asa ca nu o mai caut in rucsac. am ajuns la cabana uda din cap pana in picioare dar chiar nu-mi pasa, sunt prea fericita ca am reusit sa ajung pana acolo ca sa mai bag de seama ploaia care oricum a stat imediat ce am ajuns.
...dupa ce am ajuns sus cu totii (unii au ajuns cu jumatate de ora in urma mea :>) ne-am indreptat cu totii spre o pajiste unde ne-am instalat tabara.
imediat dupa ce ne-am instalat corturile a inceput sa ploua. de data asta se pornise furtuna...fulgera si tuna iar vantul ne zgaltaia cortul din toate incheieturile. in cortul in care stateam a inceput sa ploua. spre norocul nostru unul din profesori ne-a imprumutat un cort.eu mi-am luat bagajele si m-am mutat intr-un alt cort... uda leorca dupa ce ma chinuisem prin vant si ploaie sa ancorez cortul astfel incat sa nu ploua in el mi-am luat pe mine haine uscate si m-am bagat direct in sacul de dormit... mai aveam putin si faceam un atac de panica... tunetele se auzeau tot mai aproape, fulgerele faceau din noapte zi si absolut nimic din ce mi se povestea nu reusea sa-mi distraga atentia de la ce se intampla afara... intr-un sfarsit am adormit leganata de sunetul ploii care rapaia in prelata cortului...
............................................................................
...m-a trezit galagia de afara...e inca intuneric...in cort toata lumea doarme... afara se aude tot mai mult zgomot...incerc sa adorm la loc,dar am impresia ca am dormit zile intregi... din cate imi dau seama din sunetele pe care le percep se face foc de tabara...dupa cateva minute presupunerile mi-au fost adeverite... in jurul focului se adunasera elevi si profesori, toti deopotriva de beti (cred ca asa si-au facut curaj sa infrunte furtua) si s-au pus pe cantat unii mai bine,altii mai fals unii mai incet,altii mai urlat melodii pe care nu reuseau sa le duca pana la capat :)). intr-un sfarsit am adormit cantandu-mi in gand un cantec care-mi aducea aminte de ultimul foc de tabara de care am avut parte si de tine binenteles... :-<
.............................................................................
...a inceput din nou ploaia cu tunete si fulgere... vantul bate cu putere... afara nu se mai aude tipenie de om,toti se pare ca s-au refugiat in corturi... nici macar nu stiu cat e ceasul, telefonul imi este inchis (am zis ca vreau sa ma rup de tot de lume cat timp sunt plecata si il deschid doar rar sa vad daca are cineva nevoie urgenta de mine, si asa nu ma va tine bateria o sapt intreaga :D ) si alta sursa sa vad cat e ceasul n-am... incerc sa ma linistesc singura si sa adorm... macar nu ploua in cort (asta e bine)... cu gre reusesc din nou sa adorm dar afara deja ziua se ingana cu noapte iar poaia se transformase intr-o bruiala...
...e mult prea dimineata si nu ma simt deloc in apele mele...simt ca-mi lipseste ceva... e prima data cand merg la munte fara un prieten apropiat sau fara gasca asa ca nu sunt in largul meu...
...vagoanele din fata sunt pline cu ai mei colegi si mai sunt si cativa rataciti prin vagonul in care stau eu... baietii s-au pus de dimineata pe petrecut... umbla din compartiment in compartiment si fac panarama... mai toti care au intrat in compartimentul meu m-au intrebat ce am,ca vezi Doamne eu de obicei zambesc iar acum sunt foarte posomorata... nu am nici un chef sa leg conversatii cu ei asa ca le raspund monosilabic pana se plictisesc si ma lasa in pace... inceputul nu e prea promitator...sper totusi ca saptamana asta sa aduca ceva mai bun de atat.
in schimb peisajele care se desfasoara in fata mea sunt superbe...cu cat ma apropii mai mult de munte cu atat simturile mele se trezesc la viata si parca imi vine cheful.
...............................................................................
Later:
...dupa 5 ore de mers cu trenul in sfarsit la Vatra Dornei...un peron plin cu 100 de studenti care isi cara dupa ei bagaje care cantaresc mai mult ca dansii :)). Toti asteptam inceperea cursului de orientare turistica. In sfarsit apar si profesorii. de cum m-a vazut profa de volei m-a luat de mana si m-a dus direct la farmacie. "Pentru orice eventualitate" a zis ea, dar mi-a prins chiar bine. Se face prezenta,se verifica echipamentul, ni se dau cateva instructiuni si pornim la drum.
Acasa mi s-a parut usor dar cu cat incep sa urc cu atat rucsacul mi se pare din ce in ce mai greu...incerc sa tin pasul cu cei din fata,cei din spate sunt enervanti,toti se vaita si din cauza asta imi pierd ritmul la mers si ma obosesc si mai tare...
dupa o prima portiune de drum deja lumea se vede altfel...chiar daca greutatea din spate atarna peisajele ma fac sa uit de tot si sa merg inainte... simt ca vreau din ce in ce mai mult si stiu ca nu vreau sa ma opresc pana nu ajung in varf...
de aproape 3 ore tot urc...din cand in cand imi vine sa las rucsacul din spate si sa ma opresc... dar pana acum am invatat ca pot mai mult, conteaza doar sa vreau asa ca m-am incapatanat si am mers mai departe... nu exista nu pot.exista doar nu vreau si de data asta mi-am demonstrat mie ca pot inca mult dupa ce am zis ca nu se mai poate...
nori negri atarna deasupra noastra...la 1600 de metri deja ma simt mai aproape de cer... in sfarsit se vede cabana,mai am cel mult 20 de min de mers pana la ea... deodata incepe ploaia...pelerina e mult prea departe sa ajung la ea si oricum nu mai e mult pana departe :D asa ca nu o mai caut in rucsac. am ajuns la cabana uda din cap pana in picioare dar chiar nu-mi pasa, sunt prea fericita ca am reusit sa ajung pana acolo ca sa mai bag de seama ploaia care oricum a stat imediat ce am ajuns.
...dupa ce am ajuns sus cu totii (unii au ajuns cu jumatate de ora in urma mea :>) ne-am indreptat cu totii spre o pajiste unde ne-am instalat tabara.
imediat dupa ce ne-am instalat corturile a inceput sa ploua. de data asta se pornise furtuna...fulgera si tuna iar vantul ne zgaltaia cortul din toate incheieturile. in cortul in care stateam a inceput sa ploua. spre norocul nostru unul din profesori ne-a imprumutat un cort.eu mi-am luat bagajele si m-am mutat intr-un alt cort... uda leorca dupa ce ma chinuisem prin vant si ploaie sa ancorez cortul astfel incat sa nu ploua in el mi-am luat pe mine haine uscate si m-am bagat direct in sacul de dormit... mai aveam putin si faceam un atac de panica... tunetele se auzeau tot mai aproape, fulgerele faceau din noapte zi si absolut nimic din ce mi se povestea nu reusea sa-mi distraga atentia de la ce se intampla afara... intr-un sfarsit am adormit leganata de sunetul ploii care rapaia in prelata cortului...
............................................................................
...m-a trezit galagia de afara...e inca intuneric...in cort toata lumea doarme... afara se aude tot mai mult zgomot...incerc sa adorm la loc,dar am impresia ca am dormit zile intregi... din cate imi dau seama din sunetele pe care le percep se face foc de tabara...dupa cateva minute presupunerile mi-au fost adeverite... in jurul focului se adunasera elevi si profesori, toti deopotriva de beti (cred ca asa si-au facut curaj sa infrunte furtua) si s-au pus pe cantat unii mai bine,altii mai fals unii mai incet,altii mai urlat melodii pe care nu reuseau sa le duca pana la capat :)). intr-un sfarsit am adormit cantandu-mi in gand un cantec care-mi aducea aminte de ultimul foc de tabara de care am avut parte si de tine binenteles... :-<
.............................................................................
...a inceput din nou ploaia cu tunete si fulgere... vantul bate cu putere... afara nu se mai aude tipenie de om,toti se pare ca s-au refugiat in corturi... nici macar nu stiu cat e ceasul, telefonul imi este inchis (am zis ca vreau sa ma rup de tot de lume cat timp sunt plecata si il deschid doar rar sa vad daca are cineva nevoie urgenta de mine, si asa nu ma va tine bateria o sapt intreaga :D ) si alta sursa sa vad cat e ceasul n-am... incerc sa ma linistesc singura si sa adorm... macar nu ploua in cort (asta e bine)... cu gre reusesc din nou sa adorm dar afara deja ziua se ingana cu noapte iar poaia se transformase intr-o bruiala...
vineri, iunie 26, 2009
soy del aire...soy del agua
http://soytuaire.labuat.com/ (pintar una cancion e ceva funny, cu siguranta are sa va placa)
melodia asta imi da o strare de bine ;))...mi se pare jucausa si vesela ca sa nu mai spun de vocea tipei care e de-a dreptul fantastica :D. enjoy it!
norii sunt cearsaf pe soare
Sa fac dragoste cu ploaia...
Sa fac dragoste cu vantul...
Sa fac dragoste cu cerul...
Sa ma-ntind pe tot pamantul...
Stelele-s pistruii noptii,
Luna-i amintirea zilei,
Norii sunt cearceaf pe soare,
Ei ma vor uita de tine,
Linistea va curge-n mïne...
the last one
n-oi fi fost eu mare fan Michel Jackson acum dar stiu ca pe melodiile lui "am facut ochi" cum se spune... unul din putinele lucruri de care imi aduc aminte de cand eram mica e cum ii imitam dansul =)) ,iar pe parintii mei ii amuza teribil. asa ca am simtit nevoia sa aduc si eu un omagiu celui care odata reusea sa umple stadioanele in timpul concertelor. Rest in peace!
nightmare
...un coridor intunecat care mi se pare ca nu se mai termina,din loc in loc fasii de lumina de pe alte coridoare ajung sa-l lumineze si pe acesta...putin mai departe un neon clipeste,mai bine ar fi stins decat asa... tunetele si respiratia mea sunt sigurele sunete care ajung pana la mine... de cate ori fulgera umbra stejarului batran se profileaza de-a lungul holului... mi-e frica...as vrea sa o iau la fuga dar picioarele nu au putere asa ca ma tarasc incet de-a lungul holului... nu stiu unde vreau sa ajung si nici ce caut acolo...
...am ajuns intr-o portiune unde sunt geamuri care dau in niste saloane mari pline cu paturi... niste aparate ciudate se afla la capatul fiecarui pat, pe cateva din paturi se afla si bolnavi... ceva imi atrage atentia asa ca ma apropii de un geam si ma uit in salon.nimeni nu pare sa ma observa asa ca nestingherita studiez ce se intampla inauntru... pe patul de langa geam este intinsa o bolnava... o roscata cu ochii tristi... ma uit atent la ea. e conectata la unul din aparate iar mana din care ii ies catetere e deformata... intreg corpul ei pare chinuit de o durere de nedescris si doar ochii ii sunt limpezi cu toate ca innoata in lacrimi...
afara fulgerele si tunetele se intetesc... se aude si rapaitul ploii... mi se face din ce in ce mai frica si vreau sa alerg... aceeasi neputiinta ca mai devreme... incep sa plang si incerc sa strig... sunetele mi se opresc in gat si cu toate sfortarile nu reusesc sa articulez nici un cuvant... holul asta strabatut de lumini difuze pare sa nu se mai termine...
...deschid ochii si sar speriata in pat... ma uit in jurul meu si cu greu imi recunosc camera... afara tuna si fulgerele arunca pe perete silueta ciresului din geam, se aude ploaia... incerc sa ma linistesc... totul a fost doar un vis... dar lacrimile inca imi curg siroaie pe obraz... in intuneric ma cuibaresc intre perne... as inchide ochii sa adorm la loc dar de fiecare data imi revine pe retina imaginea fetei care facea dializa si ochii aceia verzi atat de tristi...
delir
...din vis m-au urmat temeri de care nu reusesc sa scap...
...o noapte agitata cu franturi de amintiri, vise ciudate toate amestecate cu lungi perioade de veghe... cu greu faceam diferenta intre vis si realitatea in care traiesc...
...simt un gol imens atat in mine cat si in jurul meu... linistea asta e atat de apasatoare, melodiile pe care le ascult nu vor reusi niciodata sa o umple... ca o umbra te regasesc in fiecare gand...
...ma ratacesc de mine, de realitate si acum nici nu ma simt in stare sa ma agat de ceva... imi las sufletul sa cada in gol, nu pot...de fapt nu exista nu pot,doar nu vreau... sa zic nu vreau e prea mult... pur si simplu nu ma simt in stare...
...tot ce vreau e sa plec...departe de toti si de toate, undeva unde sa nu mai stiu de nimic, nici macar de mine... sa stau pe marginea unei prapastii si sa privesc in departare iar sub picioarele mele sa se deschida un gol imens... am nevoie de golul ala nu ca sa sar ci sa ma agat atunci cu toate puterile de viata... sa vad departarea si sa realizez ca inca mai exista frumusete, inca mai exista puritate, inca mai este adevar, inca mai sunt locuri care merita vazute, sentimente care merita experimentate...
...ma asteapta o zi lunga dar nu-mi vine sa ies din casa... trebuie sa ma intalnesc cu oameni,sa le zambesc si asta ma face sa ma simt ipocrita... dar nu am ce face. trebuie sa ridic capul sus, sa ma adun, sa zambesc i sa ma prefac ca totul este bine si ca lumea mea perfecta nu e zguduita de nici un norisor... dar pana cand, Doamne, pana cand?
memories
...am gasit melodia din intamplare dar mi-a rascolit amintiri peste care incerc sa las praful sa se aseze... (cea pe care o ascultasem cu tine era intr-o alta versiune)
...m-ai intrebat de ce-mi place atat de mult si ti-am zis ca nici nu am reusit sa fiu atenta la versuri,pe mine ma fascina vocea si linia melodica... nici acum nu reusesc sa urmaresc versurile si de data asta nu din cauza melodiei ci din cauza amintirilor... langa tine nu mai aveam nevoie de nimic...eram toata un zambet... tu erai conditia necesara si suficienta ca eu sa fiu fericita,ca in matematica.
mi-e dor de tine, de ceea ce eram NOI...ma asteptam sa fie mai usor dar doare al naibii de tare...
P.S.: ... :-< poate e mai bine sa nu-ti mai spun... si totusi... te iubesc...
joi, iunie 25, 2009
leapsa ;))
Dacă aş putea, aş vrea să fiu ...
o floare: sanzaiana
un anotimp: primavara
o culoare: albastru
un animal: cal salbatic
un obiect vestimentar: rochie
o melodie: Lifehouse- Everything
un vers: " caci eu iubesc si ochi si buze si morminte"
un obiect: carte
un instrument muzical: chitara
un copac: cires salbatic
un oraş: Iasi
o persoană publică: Tudor Chirila
o carte: "Invitatia la vals" - Mihail Drumes
un fel de mâncare: crema de branza cu verdeata
un supererou: Zana Zorilor
un fenomen al naturii: ploaia de vara
o maşină: Aston Martin One-77 negru
un fruct: piersica
o parte a corpului: urachea
un film: sweet november
o floare: sanzaiana
un anotimp: primavara
o culoare: albastru
un animal: cal salbatic
un obiect vestimentar: rochie
o melodie: Lifehouse- Everything
un vers: " caci eu iubesc si ochi si buze si morminte"
un obiect: carte
un instrument muzical: chitara
un copac: cires salbatic
un oraş: Iasi
o persoană publică: Tudor Chirila
o carte: "Invitatia la vals" - Mihail Drumes
un fel de mâncare: crema de branza cu verdeata
un supererou: Zana Zorilor
un fenomen al naturii: ploaia de vara
o maşină: Aston Martin One-77 negru
un fruct: piersica
o parte a corpului: urachea
un film: sweet november
Abonați-vă la:
Postări (Atom)