...vis? nu!e realitate...

...si visul cazut pe pamant prinde culoare...

"Cere si ti se va da!"...intr-un timp credeam cu tarie in aceasta vorba...si tot ceea ce-mi doream reuseam sa primesc sau sa obtin printr-un efort mai mic sau mai mare...apoi...ceea ce primeam nu era ceea ce-mi doream de fapt...am incetat sa mai cer...

...intr-o zi am indraznit din nou sa cer un strop de fericire...o raza de soare...era prea intunecata viata in care traiam...doar o raza...atat spera sufletul meu sa primeasca...si te-am primit pe tine...soarele meu din zori...

...am toate simturile alertate...simt ca traiesc...imi dai viata...si poate este singurul lucru pentru care n-am sa pot niciodata sa-ti multumesc...pentru toate celelalte exista "iti multumesc ca existi"...insa acum nu e de ajuns...si nimic nu ar fi de ajuns...sper ca eu sa-ti fiu de ajuns...o conditie necesara si suficienta ca tu sa fii fericit...

...simt ca zilele nu mai trec...parca in fiecare dimineata este tot aceeasi zi...ziua cand am stabilit ca ne intalnim sambata asta...mi-e asa dor de tine...simt nevoia sa inving timpul si spatiul si tot ce ne desparte...

...acum lumea mea graviteaza in jurul tau...esti totul pentru mine...





...si visul cazut pe pamant prinde culoare...

Ce bine ca esti...

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.



Nichita Stanescu

P.S.: i love you

it's one of my favorite movies...
...and maybe i do...but don't tell anyone...miss my sweet boy...:*:*:*

...everything...

b-red!

Draga mosule,

Stii...anul asta am fost fetita cumnite,am ascultat de mami si de tati...am papat tot din farfurie...mi-am impartit jucariile cu ceilalti copii...nu am facut traznai(prea mari:D)si am invatat toate poeziile la gradi :D

Glumesc evident=))

Ce n-as da sa fiu copil...era asa bine...cand imi aduc aminte cum ma bucuram de prima zapada...cum asteptam nerabdatoare pe Mos Nicolae si imi lustruiam ghetutele cu o sapt inainte :))ca sa fiu sigura ca nu ma uita,ca vine si la mine...o urma de lacrima exista in ochii mei...copilarie...cel mai frumos vis din cate exista...si zapada...

Vreau sa ninga...sa fie troiene cum sunt in povesti...sa fac oameni de zapada si ingerasi...iar tu...trebuie sa fii tare scump prin fulgii albi...

Am sa fiu cuminte inca vreo trei ani de acum incolo dak imi aduce mosul ce vreau eu:D adica pe tine!Pe cuvant de fetita cuminte ;)).

...carte deschisa e sufletul meu pentru tine...

...hmmm...cat de ciudata poate sa fie viata...si cand ma gadesc ca...sau mai bine nici nu ma gandesc la asta...
...a trecut aproape o luna de cand te-am vazut prima data...puteam sa jur ca au trecut ani daca nu as fi vazut filele calendarului...ma simt de parca te-as cunoaste de o viata...nu ca viata mea ar fi prea lunga;))...e ca si cum pe tine te-as fi asteptat din totdeauna...esti ca un vis devenit realitate...prin tine invat acum ce inseamna fericirea...si zborul...si dragostea...

nu am crezut niciodata ca pot ajunge sa ma indragostesc asa cum am facut-o acum (da...recunosc...m-am indragostit de tine...)
era ultimul lucru care ma asteptam sa mi se intample...am venit in tabara aia dintr-un impuls...chiar daca riscam multe...mi-am zis pur si simplu: "Astazi e prima zi din restul vietii mele!"si asa a si fost...aceea a fost prima zi din restul vietii mele...totul s-a schimbat de cand te-am intalnit pe tine...

...si mi-e dor...si vreau sa te vad...vreau sa te sarut...vreau sa fii aici cu mine...si vreau sa te tin in brate si sa te alint,sa-ti cant un cantec de leagan si sa adormi ca un bebe scump in bratele mele...esti baiatul meu scump...


...si dor mi-e de tine...atat de dor ca doare...

...

...I miss you like the desert misses the rain...

copilarie :)

sufletul mi-e usor ca o pana...

e soare in iasi...si in mine,in toata fiinta mea...simt ca plutesc,ma simt libera ca o pasare a cerului...azi mi-a venit sa cant,noroc ca m-am oprit:)) eram pe strada...

de foarte mult timp nu m-am mai simtit ca astazi...am avut toata ziua pe fata un zambet care mie una imi lipsea...uitasem sa zambesc,tocmai eu!azi mi-am adus aminte cum se face...mi-am amintit ca acel zambet face parte din mine...ma reprezinta. DA,asta sunt eu...un zambet,nimic mai mult,nimic mai putin:)

si porumbeii...sa nu uit de ei:)...imi sunt atat de dragi:X si azi erau parca mai multi ca niciodata in Piata Unirii...si atatia copii care se bucurau de ultimele raze ale soarelui...si de porumbei...m-am lasat si eu prinsa in magia lor...imi simteam sufletul ca al unui copil...

azi m-am regasit pe mine...mi-am regasit zambetul si odata cu el linistea...

e soare in iasi...si frunzele galbene stralucesc in lumina...si sufletul meu...e usor ca o pana de porumbel...

oare unde mi-e inocenta de alta data...si copilaria mea?

...toamna...

...ceata...frig...si vantul care imi urla urla la fereastra balada frunzelor galbene si a sufletelor ratacite...parca sta sa ploua...zarea e plina de ciori...in viata mea nu am vazut atatea ciori ca astazi...parca ar aduce cu ele moartea...oare chiar asa sa fie?...se rotesc in mii de forme nedeslusite...croncanesc si dau un aer sinistru acestei dimineti posomorate de toamna...

...eu...oare mai exista eu?...da...daca scriu aici/acum inseamna ca inca mai exist...dar pentru cat timp?...pana va pune ceata stapanire pe sufletul meu?...sau...ploaia?...as vrea sa fie potop...sa ploua zile si nopti incontinuu...asa poate mi se va curata sufletul de durere...de ce nu ploua?nu a mai plouat demult...doar ceata a pus stapanire pe iasi...si pe sufletul meu...vreau...oare mai stiu ce vreau?poate...sau poate nu...


...orasul vazut de sus,de la geamul camerei mele...e atat de gri,de pesimist...eu sunt optimista de obicei...oare ce s-a intamplat cu mine azi?nu mai conteaza...cand voi termina de scris tot ce am pe suflet ma voi simti mai bine...si vantul asta...de ce nu opreste?...

mi-am regasit linistea...totusi de ce nu sunt fericita?...de ce vreau mereu ceea ce nu pot avea?...de ce mi-e asa greu...de ce?...

azi mi-am dat voie sa delirez aici pe blog...pana la urma aici scriu ce vreau eu...nu ce va convine voua sa cititi...azi imi urlu in gura mea tristetea...sau poate nu...

e frig...ceata...cerul ma apasa greu...astept ploaia...sau poate zapada?...nu...mai bine ploaia...de ea am eu nevoie acum...o ploaie rece ca gheata care sa-mi inghete durerea...parca s-a oprit vantul...parca...