franta

sunt foarte dezamagita :|
a fost din nou Sfanta Parascheva, marea sarbatoare a iesenilor.... bla, bla, bla ca sa nu uitam de tot circul care s-a desfasurat in oras in toate zilele astea exceptand randul cu pelerini. norocul meu ca am fost plecata la Slanic Moldova, urasc perioada asta a anului, doar orele, mai bine zis zilele in care fac patrula la Crucea Rosie fac ca totul sa fie suportabil. imi place la nebunie treaba asta, sa stau sa-i ajut pe oameni, sa-i ascult... toti cei care vin aici sa se roage sunt manati de o credinta mai puternica decat puterea mea de intelegere... eu sunt aici doar sa-i ajut, nu sa-i judec.
e al treilea an in care acord prim ajutor pelerinilor dar in nici un an nu am fost dezamagita ca anul acesta. nu am reusit sa stau sa-i ajut pe colegi toate zilele cat a tinut pelerinajul dar am incercat sa le fiu alaturi atat cat timpul mi-a permis.

ieri la nici 30 de min dupa ce am intrat cu Dovlecel in tura deja aveam primul caz de epilepsie :|. am rezolvat cu calm situatia si eram chiar foarte multumite de noi ca mai apoi sa ne luam la cearta cu un jandarm... m-am enervat la culme :| imi interzicea trecerea cu toate ca aveam pemine un echipament prin care se intelegea clar de unde sunt, un ecuson cu datele mele s.a.m.d. Toate astea venind dupa o perioada destul de incarcata pentru mine (va voi povesti poate si despre asta) plus multe nopti dormite prost (nedormite mi se pare de fapt un cuvant mai potrivit) m-au facut sa reactionez destul de ciudat : m-am pus intr-un colt si am inceput sa plang in hohote (de foarte mult timp nu am mai reactionat asa la nervi). Saracul Tibi, nici nu mai stia ce sa-mi spuna sa ma linisteasca... oricum pana nu am terminat de plans toate lacrimile care le aveam atunci nu m-am putut linisti. Prost inceput de tura :|. pana la urma tot am facut cum am vrut noi, indiferent de ce avea domnul jandarm de comentat. Partea draguta din toate astea este ca astazi de dimineata m-a oprit, mi-a vorbit foarte frumos si si-a cerut scuze pentru incidentul din ziua precedenta. Am ramas mai mult decat surprinsa de gestul sau, m-a bucurat nu pot sa zic nu si mi-am cerut si eu scuze. oricum nu stiu ce au patit anul acesta jandarmii pentru ca majoritatea voluntarilor am avut probleme cu ei :|.

revenind la tura mea de patrula: am avut cazuri diverse de la epileptici, hiper si hipotensivi, lesinuri, caderi de calciu la persoane "posedate" asa ca am avut ceva treaba nu gluma. Trebuie sincer sa le multumesc tuturor colegilor din echipa, au fost super tari, toata lumea ne-a laudat modul in care am actionat asa ca dragii mei felicitari. E bine ca am putut fi acolo unde a fost mai mare nevoie de noi ;).

Acum dupa 32 de ore sunt de-a dreptul franta... cu toate astea nu reusesc sa adorm, sunt mult prea agitata... intai sa ma mai calmez putin, sa scriu tot ce am pe suflet (as vrea eu sa reusesc sa fac asta, dar mai am mult de lucru pana voi reusi sa scriu intr-un post tot ce am pe suflet) si apoi poate reusesc sa ajung in lumea viselor.

nici eu nu stiu

...soarele sta sa apuna peste padure... raze ratacite coloreaza norii atat de vesel...sunt frumoase culoriile toamnei,ca zambetul unui copil,mereu jucaus, mereu altul... arar se aude murmurul strazii... e seara de sambata si oamenii au alte treburi decat sa colinde strazile... sunt prea grabiti sa mai respire aerul care inca mai poarta in el caldura de peste zi...prea grabiti sa se mai bucure de un apus de soare...
...in alt loc poate m-as fi simtit straina dar aici nu stiu de ce dar chiar ma simt acasa... sa fie oare pentru ca TU esti cu mine? te aud cum te plimbi dintr-o camera in alta prin apartament cautand nu mai stiu ce... te-as chema sa te bucuri de apus cu mine, dar stiu ca te grabesti, ca si asa te-am facut sa intarzii destul, asa ca te privesc cu coada ochiului si incerc sa nu te zabovesc prea mult...

... te privesc din cap pana in picioare... hmmm... mai aranjam putin camasa aici, acum si gulerul, parul... asa... gata!

un sarut de "la revedere"... dar e atat de diferit de cel din gara, in sarutul asta e promisiunea ca in doar cateva ore ma vei saruta din nou...
...un sentiment ciudat ma incearca... acum stiu ca de tine nu ma despart cele cateva sute de km si ma simt linistita... cat mi-ar placea sa fie mereu asa... nu neaparat in fiecare zi...dar macar din cand in cand...

to be continued...maybe.

secundele care fac diferenta...

se impiedica de ea... Adelina avea o placere in a sta printre picioarele mamei ei... o mangaie pe buclele-i castanii si fetita zambi dulce, acel zambet care o facea sa semene cu un ingeras...ii trecu prin minte cat de mult o iubeste, cat ii e de draga, ca ea e motivul pentru care viata i se pare frumoasa... Ghemotocul asta de copil cu bucle aurii ca o pictura din Capela Sixtina si ochii negrii era ce are ea mai scump pe lume, datorita ei si-a gasit un rost...

...astazi, tocmai astazi ramasese singura... si avea atatea de facut... nunta fratelui urma sa fie in cateva zile si nu terminase de zugravit, inca o camera si totul avea sa fie perfect... si totusi nu-si mai vedea capul de treaba... Adelina se tinea necontenit dupa ea, oriunde se ducea... cu greu o convinsese sa se aseze pe un fotoliu si sa se joace cu papuselele... chiar si de acolo ochiinegri si jucausi o urmareau necontenit, aproape ca ii simtea miscandu-se prin camera dupa ea...

...mai avea usa de vopsit si camera era gata... hmmm... cutia care o luase cu ea era goala, cum de era asa neatenta? trebuia sa mearga sa caute prin debara dupa alta cutie... arunca o privire celei mici care parea sa stea linistita in fotoliu si parasi camera...

cum se vazu singura in camera Adelina se apuca de inspectat, se cobora repejor din fotoliu si se indrepta spre uneltele mamei... cutia goala nu ii starni deloc interesul, langa era sticla cu diluant... o lua si-i incerca dopul, vazand ca se deschide mai usor chiar decat sticla ei cu lapte pe care incercase in nenumarate randuri sa o deschida o duse la gurita (e stiut faptul ca cei mici asa cunosc lumea, prin gust)...

...intra in camera exact in momentul in care fiica ei incepuse sa se innece... 5 minute, nu lipsise mai mult... disperata se repezi si lua copilul in brate... cu groaza constata ca Adelina bause din sticla cu diluant, toata gurita i se inrosise... Forma repede 112, nici nu vedea macar... ii balbai centralistei ca fetita ei s-a intoxicat, ca ii moare in brate si are nevoie de o ambulanta...

...trupul mic se zbatea fara vlaga... cu secundele care treceau viata se scurgea din ingerasul care in urma cu 5 minute umplea cu rasul cristalin casa... o tinea in brate si-i venea sa-si smulga parul din cap... fetita ei se stingea incet,incet si ea nu putea sa-i faca nimic... din 5 in 5 secunde isi indrepta privirea spre ceas... trecusera mai bine de 15 minute de cand sunase dupa ambulanta... De ce nu vin mai repede?

...in sfarsit se aud sirenele... dupa aproape 30 de minute de la apel... cand au vazut copilul nu au facut decat sa-i constate decesul...

...jos, pe podea, cu trupul lipsit de viata in brate Adina urla din strafulndul fiintei ei... era urletul unei persoane deznadajduite care tocmai isi pierduse ratiunea de a trai... era urletul de vinovatie... cateva secunde, cateva secunde au despartit-o pe ea de momentul in care s-a intamplat tragedia...dar cele cateva secunde fac diferenta...


Pentru Adelina... odihneste-te in pace ingeras scump! sa veghezi de sus pentru mami si tati...

P.S. :...povestea e cat se poate de adevarata, prietenii mei inca isi jelesc fetita... :(

Mi Plan

imi place foarte mult ultimul ablum scos pe piata de Nelly Furtado... asa ca... auditie placuta :D.

serene

-inainte sa citesti trebuie sa dai play-

inchide ochii si asculta... 3 minute, nu dureaza mai mult... trei minute care pe mine ma umplu de calm, de liniste si mintea mi se goleste de orice alt gand...

...ploua... si cerul apasa greu... de dimineata iesise soarele si chiar speram la o zi frumoasa... am ramas doar cu speranta pentru ca toate imi merg pe dos... azi n-ar trebui sa ies din casa... sigur am sa fac vreo tampenie ceva, ma bag intr-un bucluc sau mai stiu eu...

i'll paint my blood in blue

i'll paint my blood in blue because of you...

imi matura sufletul

...vantul matura tot in cale... a luat la dans frunzele care au invadat strada si nu-si mai gasesc locul... nori grei ameninta orasul, cu toate ca e amiaza parca e intuneric...miroase a frig, a ploaie, a frunze moarte... simt ca ceva in mine se dezintegreaza... ca din sufletul meu aluneca bucati, ca niste frunze galbene si rosii, ruginii si mancate de toamna...

...nu-mi gasesc locul... nimic din ceea ce fac nu ma multumeste, nici una din persoanele pe care le intalnesc nu ma incanta... abia a inceput facultatea si deja m-am saturat. nush daca saturat e cuvantul potrivit, doar ca nu ma simt in stare, nu-mi place orarul, nu-mi plac colegele... m-am saturat de persoane ipocrite, m-am saturat de zambete false, mi s-a luat de oameni idioti care nu stiu de ce mai fac umbra pamantului... m-am saturat de tampiti care se holba pe strada (si ce naiba vad mai mult de un tricou negru,lalau si o fata sictirita?)... nu-mi mai vine sa ies pe strada... e atat de alomerat orasul asta, ma sufoca...

...as vrea sa plec... undeva de parte... unde sa nu fim decat noi... sa nu mai fie nimic altceva, sa traim asa cum visam amandoi dar de fapt sa fie realitate, realitatea noastra...
Vreau la tine in brate!

copil scump... daca ai stii... dar lasa ca am sa-ti povestesc eu intr-o zi... o sa ploua, iar noi vom sta cuibariti in paturi... te voi mangaia pe frunte si-ti voi spune tot ce simt pentru tine... si sunetul ploii va fi asemeni unui cantec de leagan...

...si dor mi-e de tine... atat de dor ca doare....

valsul inimii

...mi-e frica sa ma bag in pat, de parca acolo sunt adunate toate visele urate... cu toate astea de cate ori adorm te visez pe tine iar cand ma trezesc ma izbeste realitatea crunta... as fi vrut sa nu se termine atat de curand zilele asta doua dar timpul se scurge atat de repede cand sunt cu tine incat nici nu am simtit cand a trecut...

...simt ca ma sufoc, ca-mi lipseste aerul... in surdina se aude l'apres midi.... doar asa reusesc sa ma calmez, sa ma adun cat de cat... in intuneric sunetul pianului si imaginea ta imi fac inima sa bata, incet,incet dar inca bate... as vrea sa te pot saruta de noapte buna...

fools in love

Inara George - Fools in love
Asculta mai multe audio Muzica

...intunericul din camera era luminat de un felinar din strada... printre cearsafuri mototolite, pierduti unul in ochii celuilalt stam noi... copii insetati unul de celalt... am atatea ganduri in minte, imi vine sa-ti spun atatea doar ca nu reusesc sa articulez nici un sunet... cuvintele sunt ceva prea mult pentru noi... linistea asta spune totul...
...vorbe... m-am saturat de ele, acum nu-mi doresc decat sa te respir, sa te simt alaturi, sa ne privim in ochi iar ei sa-si promita tot ce cuvintele nu pot sa o faca...din privirea mea sper ca intelegi cat insemni pentru mine, cat de dor mi-a fost de tine,cat mi-ai lipsit... nu am batut atatea sute de km ca sa vorbesc... m-am urcat in primul tren doar pentru ca voiam sa te strang in brate si sa te sarut... pentru ca nu mai suportam...
...mangaierile tale sunt foc... sarutarile tale sunt picuri dulci de ploaie... si imbratisarile din care nu m-as deprinde niciodata... as vrea sa-ti intru in sange si sa ma imprastii peste tot in tine pentru ca tu deja faci parte din fiecare particica a mea, din fiecare gand, din fiecare soapta...

...intr-un tarziu ai adormit... imi era frica sa inchid ochii si sa adorm, de parca daca as fi facut asta tu n-ai mai fi fost acolo cand m=as fi trezit... ca sa nu mai spun ca imi place la nebunie sa-ti privesc chipul cand dormi...ai un aer de copil care trebuie sa fie alintat... fruntea ti s-a incretit si ai inceput sa te foiesti... oare ce ganduri ti se perinda prin minte si-ti tulbura somnul... te-am sarutat si te-ai linistit... cat mi-as dori sa-ti pot veghea visele, si sa pot fi in stare sa nu las nici un gand sa-ti tulbure linistea...


...asta era ieri... astazi insa... m-am ghemuit in asternuturi... patul mi se pare mult prea mare iar din strada nu ajunge pana la mine decat o raza bolnava de la un felinar... cu o seara in urma erai langa mine... acum iti duc dorul, si nu-mi gasesc echilibrul... simt ca ma destram... fara tine e goala lumea mea... fiecare mangaiere, fiecare sarut au ramas parca imprimate pe pielea mea iar acum le simt ca si cum mi-ar arde pielea... cat de mult imi doresc sa te am langa mine mereu... dar pana atunci mai este... astept ziua cand te voi vedea din nou si am impresia ca timpul sta in loc si se scurge tot mai greu...

...inaite sa plec am vrut sa-ti spun ca te iubesc... nici eu nu stiu de ce n-am indraznit sa-ti spun asta...poate data viitoare voi avea mai mult curaj, sau poate am crezut ca tu stii asta deja...
...

emotie de toamna

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Nichita Stanescu