...vantul matura tot in cale... a luat la dans frunzele care au invadat strada si nu-si mai gasesc locul... nori grei ameninta orasul, cu toate ca e amiaza parca e intuneric...miroase a frig, a ploaie, a frunze moarte... simt ca ceva in mine se dezintegreaza... ca din sufletul meu aluneca bucati, ca niste frunze galbene si rosii, ruginii si mancate de toamna...
...nu-mi gasesc locul... nimic din ceea ce fac nu ma multumeste, nici una din persoanele pe care le intalnesc nu ma incanta... abia a inceput facultatea si deja m-am saturat. nush daca saturat e cuvantul potrivit, doar ca nu ma simt in stare, nu-mi place orarul, nu-mi plac colegele... m-am saturat de persoane ipocrite, m-am saturat de zambete false, mi s-a luat de oameni idioti care nu stiu de ce mai fac umbra pamantului... m-am saturat de tampiti care se holba pe strada (si ce naiba vad mai mult de un tricou negru,lalau si o fata sictirita?)... nu-mi mai vine sa ies pe strada... e atat de alomerat orasul asta, ma sufoca...
...as vrea sa plec... undeva de parte... unde sa nu fim decat noi... sa nu mai fie nimic altceva, sa traim asa cum visam amandoi dar de fapt sa fie realitate, realitatea noastra...
Vreau la tine in brate!
copil scump... daca ai stii... dar lasa ca am sa-ti povestesc eu intr-o zi... o sa ploua, iar noi vom sta cuibariti in paturi... te voi mangaia pe frunte si-ti voi spune tot ce simt pentru tine... si sunetul ploii va fi asemeni unui cantec de leagan...
...si dor mi-e de tine... atat de dor ca doare....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu