pentru dovlecel a mea

azi imi cer iertare... m-am pornit de atatea ori sa-ti scriu, sa-ti vorbesc.... dar de fiecare data aparea altceva... de fiecare data nu-mi ajungeau cuvintele sau era in criza de timp sau... nu mai conteaza...nu am avut curaj, asta era de fapt.

imi cer iertare pentru ca sunt si am fost egoista... poate si acum crezi ca sunt egoista... poate asa si este... imi lipsesti mult... si intr-un fel tare ciudat doare toamna asta care a inceput fara tine, si vara a durut...mai aiurea e ca am tot ce mi-am dorit si tot ce-mi trebuie mai putin pe tine...

...in urma cu multi ani visam cum va fi nunta mea si cum o vom organiza amandoua... uite ca nunta mea e aporape si nu facem nimic din ce ar trebui sa facem impreuna... si-mi pare tare rau... mi-am dorit mult sa facem parte din lucrurile astea impreuna...


azi imi vine sa plang... de dimineata mi-e asa... mi-e dor de tine... de ce am avut doar noi si-mi pare nespus de rau ca am ajuns in starea in care suntem acum...

Iarta-ma...

mi-e dor de toate verile, toate noptile in care radeam pana spre dimineata ca toantele, toate tampeniile pe care le faceam impreuna si tot... noi eram noi, verisoarele si nimeni nu a fost sau va mai fi ca noi... toti ne invidiau iar acum noi am ajuns sa nu ne mai vorbim... niic in cel mai urat cosmar nu am crezut ca vom ajunge aici... dar iata-ne... si ma doare sufletul...

Iarta-ma pentru tot ce am facut si pentru tot ce ar fi trebui sa fac dar nu am facut... iarta-ma ca ti-am creat probleme si ca nu am fost acolo cand ai avut nevoie de mine... iarta-ma ca iti scriu atat de tarziu... iarta-ma ca nu am venit sa-ti spun toate astea dar cred ca as fi izbucnit in plans in fata ta...

Lady M

...statea in balcon, pe masuta aburea cafeaua... stropii de ploaie isi intonau balada lovindu-se de frunzele capacului, de trotuar sau in strada... in mana tinea o carte... cauta "Niste raspunsuri"... in surdina razbatea pana la ea o melodie linistitoare...

...intoarse capul si privi in camera... Matei inca dormea linistit... ea de trezise devreme... toata noaptea o chinuise un vis... Ana patise ceva... nu stia exact, dar asta simtea, ca ea se afla intr-o mare incurcatura si are nevoie de ajutor... nu auzise de ea de luni de zile... de cand a plecat in acea dimineata nu a mai dat nici un semn de viata si nici M nu a reusit sa o contacteze. Pe telefon nu era de gasit si nu-i raspundea niciodata la mailuri. Niciodata pana acum nu mai disparuse pentru atata timp, incepuse sa devina un pic ciudat pana si pentru ea.
...incerca sa nu se mai gandeasca... stia ca Ana o va cauta cand va avea nevoie de ea dar gandul ca i s-a intamplat ceva rau nu-i dadea pace... se concentra asupra picaturilor de ploaie... in camera se aud asternuturile fosnind...

rain is falling

i see me through your eyes

I see you
Walking through a dream
I see you
My light in darkness breathing hope of new life
Now I live through you and you through me
Enchanting
I pray in my heart that this dream never ends
I see me through your eyes
Living through life flying high
Your life shines the way into paradise
So I offer my life as a sacrifice
I live through your love
You teach me how to see
All that’s beautiful
My senses touch your word I never pictured
Now I give my hope to you
I surrender
I pray in my heart that this world never ends
I see me through your eyes
Living through life flying high
Your love shines the way into paradise
So I offer my life
I offer my love, for you
When my heart was never open
(and my spirit never free)
To the world that you have shown me
But my eyes could not division
All the colours of love and of life ever more
(I see me through your eyes)
I see me through your eyes
(Living through life flying high)
Flying high
Your love shines the way into paradise
So I offer my life as a sacrifice
And live through your love
And live through your life
I see you

departe de realitate

cafe del mar... silva bruna... inghetata... si inima mea care mai are putin si plesneste de fericire...

...azi mi-am luat liber de la realitate... de aproae o ora ma holb la o fotografie... eu proband rochia de mireasa... nu pot sa-mi dezlipesc ochii de acolo... e prea ca in cele mai frumoase vise rochia... nici daca desenam cand eram mica rochia de printesa in care visam sa ma casatoresc si ma duceam cu desenul nu cred ca as fi nimerit-o mai bine...

aseara m-a luat in brate si m-a intrebat daca asta e ce-mi doresc... e mai mult decat am visat... in fiecare zi e mai mult, in fiecare zi descopar lucruri noi iar peste toate pluteste acel sentiment de bine, de siguranta... am primit tot ce am cerut, toate visele mele se transforma cate unul in realitate... o realiate palpabila unde nimic rau nu ma poate ajunge, unde bratele lui ma protejeaza iar in privirea lui imi gasesc linistea... si e bine, cum niciodata pana acum nu a mai fost... am inceput din nou sa visez(noaptea)... ca atunci cand eram mica, iar eu nu am mai visat de foarte mult timp...

si te iubesc...caci ce-i al tam mi se cuvine mie...

i said yes to the dress :))

...inca putin...

...ieri... ce frumoasa a fost ziua de ieri...

de dimineata nu as fi iesit din casa nici batuta... si numai gandul ca mai sunt atatea pregatiri de facut imi alunga tot cheful... m-am apucat cu Radu de cautat pe diferite site-uri rochii de mireasa... dupa ce ne-am cam minunat de preturi si de unele chiar ne-a luat cu ameteli ne-am gandit ca nu e ok cautatul pe net...

...intr-un sfarsit m-am hotarat! raman la rochia de care m-am indragostit din prima clipa cand am vazut-o in vitrina... oricum accea era rochia la care am visat de mica si cum anul acesta toate visele mele au devenit realitate nu putea sa faca exceptie nici acesta...

aproape la inchiderea magazinului am ajuns si eu... cu Mara de mana, ca pe Radu l-am trimis putin sa vada cum mai sunt parcurile, ca doar nu are voie sa vada rochia inainte :D... am probat rochia iar cand am iesit din cabina de probe si m-am vazut in oglinzi am ramas de-a dreptul cu gura cascata... nici in cele mai frumoase vise ale mele nu mi-am imaginat ca va fi atat de frumoasa... mi-as fi dorit atat de mult sa ma vada si Radu... as fi dat orice sa-i vad expresia fetei... mai de asteptat mai putin de doua luni pana in ziua nuntii cand ma va vedea...

inca putin si vine ziua cea mare... nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul si pe zi ce trece totul incepe sa capete tot mai mult contur iar eu incep sa am emotii din ce in ce mai mari... si e din ce in ce mai bine...

de unde vin copii :)))

azi am ajuns in sfrasit si pe acasa... in timp ce-mi verificam mailurile am dat peste animatia de mai sus... m-am amuzat cu Radu... ne-a prins bine dupa o saptamana incordata, in care nu am avut timp de nimic... am aflat si noi cu se fac copii =)))

enjoy!

am invatat sa spun nu

abia imi treminasem de prins hamul... toto si radu, baietii de la salvamont imi prindeau carabinele si ma instruiau... din pacate gandul meu era mult prea departe...

acum nu mult timp visam sa ma arunc in gol... si cand a venit vremea sa o fac pe bune m-am speriat... acum un an nu mi-ar fi pasat, as fi zambit si nu m-as fi gandit la consecinte...

undeva putin mai departe, de cealalta parte a stancilor era radu... si mi se parea ca sunt km pana la el... in acele clipe simteam ca am nevoie sa ma tina in brate si sa-mi spuna ca eu pot... si atunci as fi fost intradevar sigura pe mine... atunci as fi stiut ca sunt in stare de orice...

primul instinct a fost sa ma desfac de hamuri si sa plec dar a avut cineva grija sa ma incapataneze... inca nu am invatat ca nu trebuie sa raspund la toate provocarile, ca nu tot e constructiv pentru mine, ca unele limite trebuie sa mi le stabilesc fara sa testez pana unde pot merge sau nu...

m-am asezat pe marginea stancii, bine prinsa in corzi si ma gandeam ca niciodata nu o sa fiu in stare sa ma arunc in gol fara sa stiu ca e sigur... de asta am avut nevoie sa-mi dau seama ca-mi iubesc viata, acum mai mult ca niciodata, acum cand il am pe radu langa mine si absolut nimic nu mi se mai pare in zadar...

ma hotarasem ca pot sa o fac si pe asta... m-am mai uitat odata la cer... avea din nou culoarea ochilor lui... cand mi-am intors privirea am ametit si in loc sa sar am cazut... a durat mai putin de 10 secunde si singurul lucru la care m-am putut gandi a fost ca el, de pe partea cealalta a stancii s-a speriat ingrozitor...

ajunsa jos stiam ca ma doare... dar am invatat ca uneori trebuie sa spun si nu...

si-am fost la Belis

a sosit si saptamana mult asteptata...
Sambata dis de dimineata ne-am luat rucsacii in spate si ne-am urcat in tren... un drum lung de aproape 11 ore si iata-ne ajunsi in Cluj...dupa caldura sufocanta din Iasi aici dam peste ploaie torentiala... ne-au cam fost date planurile peste cap... odata cu ploaia s-a dus si vizitarea orasului, dar nu ne-am dat in laturi totusi...
vizitand Clujul mi-am dat seama inca odata ca iubesc Iasul mai mult decat orice alt oras, cu toate neajunsurile lui tot Iasul imi este cel mai drag...

rupti de oboseala ajungem duminica in tabara... ne intampina Oana spunandu-ne prima regula a taberei: baietii si fetele vor sta separati! pe loc ni s-au aprins calcaiele de nervi, ca doar nu suntem la gradinita... dupa ce ne-am calmat putin ne-am hotarat ca o seara putem face dupa regulile lor apoi vom face dupa ale noastre ca doar tot ce-i regula poate fi incalcata ;)... in afara de asta locul era super... am ajuns pe la 10 in tabara si nu se vedea absolut nimic din cauza unui nor gros de ceata... prima zi mai ca-mi lasase un gust amar... aproape ca-mi parea rau ca am plecat de acasa...

a doua zi insa lucrurile s-au schimbat... doar unele reguli erau pentru noi, celelalte erau pentru ceilalti... cel mai mult mi-a placut comentariul Otiliei care a venit la mine foarte mirata spunandu-mi ca i se pare ca cei din Iasi au parte de un tratament aparte fata de alte filiale... i-am spus ca va intelege cu timpul cum stau lucrurile, ca "toate drumurile duc la iasi" indiferent unde ne aflam ;))...

zile interesante in care am intalnit tot felul de oameni care au avut ceva de impartit din experienta lor de viata cu noi... au fost si catva care nu aveau ce cauta acolo, cum ar fi o morsa furioasa esuata de pe banchiza, dar incidente de acest gen nu sunt de bagat in seama.

Am invatat sa ne facem adaposturi in padure cu ce avem la indemana, sa ne gasim hrana daca ne-am ratacit (am mancat merisoare de pamant si cosasi =)) a fost chiar amuzant), am coborat pe stanci in rapel, am salvat victime impreuna cu cei de la salvamont... cei de la ISU ne-au dus pe lac si ne-au demonstrat cum se salveaza un innecat iar in ce priveste acordarea primului ajutor am mai invatat cateva lucruri foarte interesante. Una peste alta a fost o saptamana plina :D.

Daca tot a fost Dr. Bogdan Hurmuz in tabara am zis sa nu cumva sa ma las mai prejos si sa ma tina bine minte si in tabara asta... am incercat tiroliana (era facuta intr-un mod mai special, pentru iubitorii de adrenalina) si in loc sa sar am ametit si am cazut... n-au scapat astia de mine dar eu mi-am cam accidentat un genunchi... acum stau copil cuminte, cu piciorul intr-o ateluta si astept sa treaca zilele...

partea buna? nu, nu m-am cumintit! =))) doar atat nu-mi ajunge sa ma lecuiesc. partea buna a fost ca cei de la salvamont mi-au facut cadou un tricou oficial pe care l-au semnat toti, ca sa nu mai spun ca in cele 2 zile cat am mai stat in tabara cu piciorul in atela mi s-ar fi facut toate mofturile... norocul lor ca nu sunt atre mofturoasa ;)))

punand toate cap la cap vreau inapoi... macar pentru simplul fapt ca acolo e mult mai racoare decat aici.

si a fost Belis... sper sa mai pot merge si anul viitor si cat de curand sper sa o reintalnesc pe d-na Simona... intre timp astept... inca 5 zile dupa care mai vad eu :P.

back

am revenit la vechea Diana, cea cu parul cret... mi-am lipsit mie, nu ma mai puteam privi in oglinda si incepeam sa ma simt urata indiferent de ce-mi spunea Radu... dar toate astea au trecut :))... noroc ca exista Tina, ea stie sa-mi redea frumusetea fizica... noroc ca exista Radu... el stie sa-mi descopere frumusetea interioara, sa ma faca za zambesc si sa-mi creasca aripi sa zbor...

cat mi-au lipsit buclele! ma uitam in oglinda si parca nu ma recunosteam... acum imi vine sa rad de cate ori ma uit in oglinda si de acolo rasare un cap buclat.... ma face sa am mai multa incredere in mine, in zambetul meu si in tot ceea ce pot sa fac...

peste o saptamana plec cu cortul... astept zilele alea ca pe nu stiu ce... abia astept sa respir aerul de munte, sa fac baie intr-un parau rece ca gheata de simti ca-ti amorteste pielea... sa stam pana tarziu la focul de tabara... ca sa nu mai zic ca anul asta m-am echipat mult mai bine ca in anii trecuti :D experienta incepe sa-si spuna cuvanr=tul asa ca nu am nici un motiv sa nu-mi fie bine...

in rest acceasi avalansa care nu se mai termina... poate odata cu nunta se mai linistesc putin apele dar sunt slabe sansele sa fie asa...

aaa... si am terminat cartea serile trecute, cat il asteptam pe radu se se intoarca de la munca.... nu pot sa zic decat ca m-a captivat de la prima pagina pana la ultima... merita sa-ti rapesti cateva ore si sa o citesti... dar trebuie sa o citesti cu sufletul nu doar cu mintea ;).