azi imi cer iertare... m-am pornit de atatea ori sa-ti scriu, sa-ti vorbesc.... dar de fiecare data aparea altceva... de fiecare data nu-mi ajungeau cuvintele sau era in criza de timp sau... nu mai conteaza...nu am avut curaj, asta era de fapt.
imi cer iertare pentru ca sunt si am fost egoista... poate si acum crezi ca sunt egoista... poate asa si este... imi lipsesti mult... si intr-un fel tare ciudat doare toamna asta care a inceput fara tine, si vara a durut...mai aiurea e ca am tot ce mi-am dorit si tot ce-mi trebuie mai putin pe tine...
...in urma cu multi ani visam cum va fi nunta mea si cum o vom organiza amandoua... uite ca nunta mea e aporape si nu facem nimic din ce ar trebui sa facem impreuna... si-mi pare tare rau... mi-am dorit mult sa facem parte din lucrurile astea impreuna...
azi imi vine sa plang... de dimineata mi-e asa... mi-e dor de tine... de ce am avut doar noi si-mi pare nespus de rau ca am ajuns in starea in care suntem acum...
Iarta-ma...
mi-e dor de toate verile, toate noptile in care radeam pana spre dimineata ca toantele, toate tampeniile pe care le faceam impreuna si tot... noi eram noi, verisoarele si nimeni nu a fost sau va mai fi ca noi... toti ne invidiau iar acum noi am ajuns sa nu ne mai vorbim... niic in cel mai urat cosmar nu am crezut ca vom ajunge aici... dar iata-ne... si ma doare sufletul...
Iarta-ma pentru tot ce am facut si pentru tot ce ar fi trebui sa fac dar nu am facut... iarta-ma ca ti-am creat probleme si ca nu am fost acolo cand ai avut nevoie de mine... iarta-ma ca iti scriu atat de tarziu... iarta-ma ca nu am venit sa-ti spun toate astea dar cred ca as fi izbucnit in plans in fata ta...
Un comentariu:
Si mie mi-e dor de tine...nici nu stii cat...
Vezi?...viata ne-a dat ce-am dorit. Tii minte cand asa mult doream ca iubitii nostri sa fie prieteni?...sa putem face tot ce faceam noi 2, dar si cu ei?...iti vine sa crezi ca ii avem si totusi nu stim sa ne bucuram de toate acestea...
Ar fi urat sa zic ca toate astea s-au intamplat din vina ta...pentru ca nu e asa. Eu port in egala masura vina ca si tine. Probabil ca nu ar fi trebuit sa uitam de noi...sa ne alocam macar o zi din saptamana in care sa radem de toate tampeniile posibile, sa ne povestim pataniile, impresiile...doamne cat mi-e de dor de cineva care sa-mi inteleaga glumele proaste si sa rada la ele...de inghetata din cutie, nu pusa ptr fiecare in cana si silva bruna...nici nu stii...
mi-ar fi placut enorm sa merg sa-ti cumperi rochia de mireasa...stiu ca timpul e putin pentru amandoua...am asteptat, dar...ne schimbam...viata ne schimba...
Noi verisoarele...suntem acum eu si tu.Era normal sa ne desprindem una de cealalta la un moment dat, doar ca nu doream asa...si visam la altceva...Imi pare rau...pentru tot...
Trimiteți un comentariu