he was made for her

...deschise cu greu ochii... nu intelegea unde este si ce e cu zgomotul pe care il aude...se uita in jur... o gramada de aparate, perfuzii si inca cateva obiecte carora nu le putea pricepe utilitatea... si zgomotul venea... aaaaa da! de acolo! ar fi dat orice sa se oreasca...si totusi nu avea idee ce cauta el intr-o camera de spital... continuand sa faca din priviri ocolul camerei il zarii in prag pe Codrin... acesta repira usurat si se apropie in graba de pat...

-In sfarsit, omule! Mi-am facut pentru o secunda griji ca nu o sa te mai trezesti! si-l stranse cu grija de mana astfel incat sa-l asigure ca cineva e acolo pentru el de cate ori are nevoie.

Matei il privi oarecum nedumerit... in acel moment intra un doctor pe usa salonului.

-Oooo... ar trebui sa va spunem buna dimineata! Glumesc binenteles! imi pare bine insa ca va vad treaz! Numele meu este Dr. D si am avut grija de dumneavaoastra inca de cand ati ajuns la noi.
-...imi...hmmm...imi pare bine... doar ca...
-Ia sa vedem noi! Intai facem un mic control dupa care vin si explicatile. Simtiti asta? Puteti sa ma strangeti de mana? Ridicati cealalta mana va rog! Si acum... doctorul continua sa-l examineze inca vreo 15 min dupa care isi anunta verdictul: Totul este ok! daca o tii tot asa in cateva zile vei marge acasa!
-aaaa... da?... dar... eu de ce ma aflu aici?
-Am zis ca ajunge si la asta nu? Saptamana trecuta ai suferit un accident de masi..
-Saptamana trecuta?!
-Asta am spus si eu nu? Da, (cu un glas mai calm si mai linistitor din partea doctorului) din pacate a fost saptamana trecuta. La inceput am suspectat o posibila fractura cervicala acre din fericire pentru tine nu s-a adeverit. In rest ai suferit o contuzie craniana si cateva escoriatii. Ti-am indus coma pentru a-i da timp creierului sa se recupereze, incercand sa evitam astfel riscul unui accident vascular cerebral. Tin sa te anunt ca ai fost foarte norocos! Totul merge bine si in cateva zile te vom putea externa.
Matei ramase oarecum pierdut...
- Te las sa asimilezi tote informatiile aste si mai tarziu voi mai trece pe aici sa verific cum te mai simti!
-Sa... sa aveti o zi buna! ii spuse Matei si isi indrepta privirea plina de intrebari spre Codrin.
-Ia si te mai odihneste putin! Uite, eu raman aici cu tine si vorbim putin mai tarziu. Inca mai ai nevoie de odihna si prea multe deodata nu-ti fac bine.

Matei ofata, isi intoarse privirea si inchise ochii.
Codrin se lasa sa cada in scaunul de langa pat... nu stia carui Dumnezeu sa-i multumeasca pentru faptul ca Matei e viu si mai ales nu are nimic care sa-i afecteze viata... stia ca ar fi suferit mult daca s-ar fi trezit intr-un scaun cu rotile sau ceva de genul asta.

...........................................................................

il trezi acelasi zgomot ca si data trecuta doar ca de data asta era mult mai multa liniste in jurul lui...camera arata ca un puzzle compus din umbre si lumini... visa frumos, nu ar fi vrut sa se trezeasca... pe un scaun langa patul lui codrin adormise... i se puteau vedea cearcanele vinetii in jurul ochilor... tot timpul petrecut in spital isi lasase amprenta pe chipul lui... Matei trase aer adanc in piept, era inca destul de sedat asa ca nu putea sta treaz pentru prea mult timp...

............................................................................


-Acum ca sunt destul de treaz, si m-am dezmeticit cat de cat putem discuta?
-Cum sa nu Matei!
-De cate zile sunt aici?
-Pai... de acum sunt 14 zile.
-!?...cam greu sa tin socoteala.
-Tu mai stii ce s-a intamplat?
-...offff!... imi aduc aminte ca am plecat nervos de acasa si nu voiam decat sa ma plimb cu masina pana pe malul marii... mi-am zis daca merg sa vad marea cu siguranta ma voi linisti...
-Dar era miezul noptii Matei! La ce te-ai gandit?
-La nimic, nu m-am gandit la nimic! Stiu doar ca m-am urcat in masina, m-am oprit si i-am facut plinul, iar mintea mea era intr-o mie de locuri... tot ce stiu e ca intr-o curba am pierdut controlul, aveam viteza prea mare si de acolo nu mai tin minte nimic.
-Esti un norocos, stiai? Altii au murit de la mai putin de atat iar tu ai scapat cu rani usoare. I-a aminte Matei! Viata ti-a mai dat o sansa! ai grija ce faci cu ea, n-o irosi in van pentru ca inca una ca asta nu vei mai primi!
-Codrin, trebuie sa-ti spun ceva...
-Ce-i?
-In majoritatea timpului in care am dormit am visat aceeasi fata... Era frumoasa ca un inger, arata ca cea mai frumoasa inchipuire a mea... venea de fiecare data imi zambea apoi incepea sa culeaga flori... intr-o zi a inceput sa cante, atunci m-am trezit eu...
-Asa... te ascult!
-Cam atat am avut de zis desprea ea... ideea e ca o visez de fiecare data si am impresia ca ea e jumatatea mea.

...................................................................

-Azi ies din spital! mi s-au urat peretii astia, am ajuns sa-i invat pe de rost!
-Ma bucur pentru tine amice!
-Trebuie sa-ti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine Codrin! A! si sa-ti comunic ultima mea idee! Ma intorc acasa!
-Pai nu? doar iesi din spital! unde altundeva ai putea sa mergi?
-Nu, nu m-ai inteles! Ma intorc in tara!
-Bine atunci! ma iei cu tine?

......................................................................

-Parca arata altfel cand am plecat nu?
-Putin! Matei daca nu te deranjeaza prietenii nostri s-au hotarat sa ne faca o petrecere de bun venit, stii doar ca si-au facut cu totii griji pentru tine si abia asteapta sa te revada.
-Sincer nu stiu daca e cea mai buna idee Codrin... vezi tu...
- Hai omule! Daca nu te simti o promit ca te duc acasa si gata!
-Daca tii neaparat!
-Perfect!

......................................................................

Capul lui Matei se invartea ingrozitor... atat de multa lume, si galagie, muzica, agitatie...iesi putin pe balcon... la usa suna cineva... cand se intoarse il vazu pe Codrin stand de vorba cu o fata si acesta il striga... cand ajunse langa cei doi fata se intoarse si Matei ramase cu gura cascata...
-Ea e Medeea... o colega din generala... nu ne-am mai vazut de mult si a trecut si ea pe aici...
Matei inca nu se putea dezmetici... se pierdeau unul in ochii celuilalt... simteau ca si cum ceva ii atragea ca un magnet...
ii intinse mana si se apleca spre urechea ei...
-...stii... pe tine te-am visat cat timp am fost in coma...



...to be continued...

ea ar trebui sa stie...

bucati din viata ei...

mi-a spus sa am grija... poate ce am obtinut nu e chiar ceea ce-mi trebuie... i-am spus sa fie serios, pentru asta muncisem ani de zile ... nu neaparat pentru acel post ci pentru ceea ce credeam, pentru a-i ajuta pe altii, pentru a oferi un zambet...

cu timpul am ajuns sa-i dau dreptate lui Vania... nu era nici ce mi-am dorit si nici ce-mi trebuia... in saptamana cu pricina nu doar primirea postului avea sa-mi schimbe viata ci altceva mult mai improtant:

...ziua indragostititlor... o sarbatoare careia nu-i inteleg rostul... hotarasem cu Matei ca nu vom sarbatori asa ceva, fara acdouri, inimioare, fundite si alte prostii... a fost de acord... cu taote astea m-a invitat la el... cand am ajuns Matei era in bucatarie, isi exersa calitatile de bucatar... dupa cateva ore au ajuns si prietenii nostrii care ne erau cei mai dragi. L-am intrebat mai mult din priviri ce se intampla... mi-a zis ca-i doar o duminica intre prieteni...

Dupa ce am stat la masa ne-am ridicat sa inchinam cate un pahar de sampanie... Matei incepe prin a le multumi prietenilor ca sunt alaturi de el si-l vad ca-si duce o mana spre buzunar... in acel moment mi-am dat seama pentru ce au fost toate acele pregatiri si un val de ameteala m-a cuprins... s-a asezat intr-un genunchi in fata mea si m-a intrebat daca vreau sa-i fiu alaturi pentru toata viata... mi s-au taiat picioarele si timp de cateva minute nu am fost in stare de nimic... dupa ce l-am facut pe Matei sa astepte am reusit si eu sa articulez un "Da!"... si din acel moment viata mea a luat-o pe alt drum... am inceput sa am alte prioritati decat aveam pana atunci...

pe zi ce trece Vania avea tot mai multa dreptate... nu era nici de voiam, nici ce-mi trebuia...

tot ce-mi doresc gasesc langa Matei... iar el e in stare sa-mi satisfaca toate trebuintele...

to be continued...

liniste

...liniste completa... doar sunetul valurilor si un miros puternic de sarat amestecat cu putina caldura,fructe coapte si inca ceva exotic, nu as putea sa spun exact ce dar e un miros specific lor, putin greoi, dulceag si foarte imbietor...

ne indreptam spre plaja sa simtim marea, nu doar sa o mirosim... in drum ne intalneam cu piscina mereu albastra si destul de rece pentru ora devreme din dimineata, curmalii care renuntau peste noapte la o parte din fructe, o frumoasa gradina de palmieri si in coltul celei mai indepartate cladiri din gradina, pe un scaun intalneam de fiecare data acceasi persoana... isi muta scaunul in functie de soare, pastrand totusi marea in campul sau vizual si tinea mereu in mana acceasi carte... o liniste toatala i se putea citi pe fata, de parca niciodata nu avusese nici o grija, de parca ncii o problema nu trecuse pe langa el... cu toate astea fata ii era brazdata de riduri semn ca viata nu fusese foarte blanda... si de unde atata liniste? o fi de la mare?... de la nezgomot? mirosul acestea il poate influenta cu ceva? sau cartea? oare ce o fi citind? tare mai sunt curioasa... daca aduce lnsitea cu siguranta o vreau si eu!

in fiecare dimineata, intr-un colt de gradina, un om isi cotempla sufletul si-si gasea linistea... in fiecare dimineata noi contemplam mare, ne descopeream unul pe altul, ne bucuram de viata si nimic altceva nu exista in afara de noi...

Lady M

... statea ghemuita in baie cu lacrimile siroindu-i pe obraz... in mainile impreunate ca pentru rugaciunetinea o bucata mica de plastic alba iar ochii ii erau atintiti pe ceas...cele 5 minute de cand se afla acolo i se pareau de acum o vesnicie, de parca timpul ar fi uitat sa mai treaca... inca putin... si daca iese pozitiv? mai bine sa nu se gandeasca de pe acum la asa ceva... poate totusi e negativ si nu e decat o inchipuire a ei... dar daca?... si lacrimile ii invadau din nou fata... nu putea avea un copil, cel putin nu acum cand avea atatea probleme din care nu stia inca cum sa iasa... si toate cele petrecute in ultimele luni i se perindara din nou prin minte...

...in sfarsit... au trecut minutele ce le avea de asteptat... statea cu inima cat un bob si-i era frica... ar fi vrut sa nu fie singura in momentul acela... puse mana pe telefon si forma primul numar pe care si-l amintise...

- Alo? ... la celalalt capat raspunse vocea somnoroasa a Medeei.
- ...
- Alo? ... Alo?... Ana tu esti? Te rog raspunde-mi!
- Sunt insarcinata...

-Ana?

inchise telefonul si incepu sa planga in hohote... nu trebuia sa fie slaba si s-o sune pe M... trebuia sa o tina cat mai departe de tot ce se intampla ei... de data asta Medeea nu o mai putea scoate din necaz iar acum ii era frica sa nu o implice si pe ea in probleme care nu o priveau... oare cand se vor termina toate?


...la jumatate de lume distanta M se holba la telefon...

- mmm... iubita? cine e? ce s-a intamplat?
- aaaaaa... nu stiu... cred ca era Ana... doar ca...
- vino inapoi in bratele mele.
nu stia daca i s-a parut sau chiar era vocea Anei... si-a invartit pe toate partile lista de apeluri dar din pacate era un apel de pe un numar privat... intr-un tarziu se hotara sa doarma, urma o zi grea pentru ea dar gandurile nu-i dadeau pace... de luni incerca sa dea de Ana si acum asta... nu mai intelegea nimic...

( to be continued)

Craciun fericit!

Am trecut pe aici doar putin... atat cat sa-mi cer scuze celor carora nu le-am raspuns azi la mesaje si sa le urez tuturor sarbatori pline de dragoste... pentru ca daca avem dragoste avem si caldura... fara iubire nimic nu e posibil...

Sa va bucurati de sarbatori cu cap... sa aveti grija de voi... sa intampinati noul an cu zambetul pe buze si cu speranta ca tot ce va doriti se va implini!

un sfat pe care l-am auzit la Radu : "acolo unde dragoste nu e faceti!" :-" si melodia de suflet de care intreba daniel... nu e in ton cu sarbatorile ce vin dar mie imi place mult...

promisiuni... realitate... fericire...

...am pornit pe drumul acesta cat se poate de increzatoare... fara nici o asteptare si cu o singura promisiune din partea lui: "va fi cel mai frumos an din cati ai trait pana acum"... si s-a tinut de promisiune...

si am reusit sa traiesc intr-un an cat nu traiesc altii in zece... eu am invatat sa fiu a lui iar el s-a daruit cu totul mie... am plans de fericire... ne-am construit o familie si ne-am tesut sperante si vise despre ce are sa fie in anii ce vor urma... am descoperit lumea de mana cu el... am vazut totul de sus... am gustat marea... am fost printesa pentru o zi, cea mai frumoasa zi de pana acum... in fiecare seara adorm pe pieptul lui, ca un copil mic ascultandu-i bataile inimii... in fiecare dimineata ne trezim cu un sarut si un zambet...

peste doua zile impodobim bradul... primul nostru brad... am gasit cele mai frumoase decoratiuni pentru el, Radu a salvat un mos craciun dintr-o gramada mare de cutii stricate, dar e un mos asa simpatic ca l-am luat cu noi acasa... am mai gasit tot felul de globuri mai mici si mai mari, luminite, ghirlande, fundite si... multa dragoste...

privind putin inapoi anul care trece a fost chiar mai mult decat m-am asteptat eu sa fie... a inceput cu un "te iubesc" si se termina cu noi doi casatoriti... cine stie ce ne va aduce anul viitor...

eu va urez de pe acum sa aveti sarbatori pline de caldura sufleteasca... Mosul sa va implineasca cele mai ascunse dorinte si sa nu uitati sa zambiti...

drum...

tarziu in noapte ne intorceam spre casa... atat de multe ni s-au intamplat in ultimul timp incat... tot ce-mi doresc este ca atunci cand se vor linisti apele noi sa fim aceeasi, ca toate sa nu ne afecteze felul in care suntem... glumeam la inceput dar viata ne-a aratat ca nu mai e gluma si ca e cat se poate de adevarat...

nervi... prea multi nervi... multa tensiune acumulata in zadar... iar din cand in cand clipe de respiro... momente in care reusim sa uitam problemele din exterior si sa avem timp de noi... dar toate astea vor trece... nu mai dureaza mult...

incerc sa fiu puternica... el are nevoie de mine zambitoare... dar eu nu pot sa-mi iau puterea de altundeva decat de la el... de fiecare data cand ma strange in brate ma mai adun putin, imi mai incarc puterile sa pot sa-l sustin mai departe...

toate or sa treca si intr-o zi va fi mai bine... trebuie sa intampin ziua acea cu un zambet...

abia e vineri...

multa oboseala... plecam dimineata si ne intoarcem tarziu in noapte... abia avem timp de noi... dar toate astea vor trece cta de curand... am tot vrut sa scriu... am scris cate ceva in pauzele de la facultate si cand o sa am timp o sa si transcriu aici...

intre timp ma obsedeaza melodia asta... am ascultat-o intr-o seara si de atunci mi-a ramas pe creier...


sa aveti o zi frumoasa!

Diana de azi

de scris despre cum a fost mi-e de-a dreptul imposibil... prea multe sentimente, prea multe emotii... m-au inecat de atatea ori lacrimile, nu de altceva ci de fericire...

cum a fost?

exact cum am visat... il am alaturi de mine pe cel care ma cunoaste ca pe o carte citita de zeci de ori dar careia mereu ii mai descoperi ceva... el stie sa-mi aduca zambetul pe fata, sa alunge tot ce-i rau... cum sa ma stranga in brate ca sa ma simt in siguranta... cum sa-mi faca fiecare zi mai frumoasa... stie cum sa ma iubeasca pe mine... stie cum sa aibe rabdare si cum sa ma ajute sa merg inainte...
nunta? am muncit mult amandoi... am pus mult suflet si mai ales multa dragoste iar rezultatul a fost pe masura... sa spun mai multe mi-e greu... trairi puternice s-au declansat atunci in mine... trebuie sa le mai las sa se decanteze ca sa pot povesti...

in rest?

de azi incepe viata care am pus-o putin pe pauza... servici... scoala... examene... zambim si mergem inainte... de acum nu mai sunt una, de acum sunt doi!




...si te iubesc...