-In sfarsit, omule! Mi-am facut pentru o secunda griji ca nu o sa te mai trezesti! si-l stranse cu grija de mana astfel incat sa-l asigure ca cineva e acolo pentru el de cate ori are nevoie.
Matei il privi oarecum nedumerit... in acel moment intra un doctor pe usa salonului.
-Oooo... ar trebui sa va spunem buna dimineata! Glumesc binenteles! imi pare bine insa ca va vad treaz! Numele meu este Dr. D si am avut grija de dumneavaoastra inca de cand ati ajuns la noi.
-...imi...hmmm...imi pare bine... doar ca...
-Ia sa vedem noi! Intai facem un mic control dupa care vin si explicatile. Simtiti asta? Puteti sa ma strangeti de mana? Ridicati cealalta mana va rog! Si acum... doctorul continua sa-l examineze inca vreo 15 min dupa care isi anunta verdictul: Totul este ok! daca o tii tot asa in cateva zile vei marge acasa!
-aaaa... da?... dar... eu de ce ma aflu aici?
-Am zis ca ajunge si la asta nu? Saptamana trecuta ai suferit un accident de masi..
-Saptamana trecuta?!
-Asta am spus si eu nu? Da, (cu un glas mai calm si mai linistitor din partea doctorului) din pacate a fost saptamana trecuta. La inceput am suspectat o posibila fractura cervicala acre din fericire pentru tine nu s-a adeverit. In rest ai suferit o contuzie craniana si cateva escoriatii. Ti-am indus coma pentru a-i da timp creierului sa se recupereze, incercand sa evitam astfel riscul unui accident vascular cerebral. Tin sa te anunt ca ai fost foarte norocos! Totul merge bine si in cateva zile te vom putea externa.
Matei ramase oarecum pierdut...
- Te las sa asimilezi tote informatiile aste si mai tarziu voi mai trece pe aici sa verific cum te mai simti!
-Sa... sa aveti o zi buna! ii spuse Matei si isi indrepta privirea plina de intrebari spre Codrin.
-Ia si te mai odihneste putin! Uite, eu raman aici cu tine si vorbim putin mai tarziu. Inca mai ai nevoie de odihna si prea multe deodata nu-ti fac bine.
Matei ofata, isi intoarse privirea si inchise ochii.
Codrin se lasa sa cada in scaunul de langa pat... nu stia carui Dumnezeu sa-i multumeasca pentru faptul ca Matei e viu si mai ales nu are nimic care sa-i afecteze viata... stia ca ar fi suferit mult daca s-ar fi trezit intr-un scaun cu rotile sau ceva de genul asta.
...........................................................................
il trezi acelasi zgomot ca si data trecuta doar ca de data asta era mult mai multa liniste in jurul lui...camera arata ca un puzzle compus din umbre si lumini... visa frumos, nu ar fi vrut sa se trezeasca... pe un scaun langa patul lui codrin adormise... i se puteau vedea cearcanele vinetii in jurul ochilor... tot timpul petrecut in spital isi lasase amprenta pe chipul lui... Matei trase aer adanc in piept, era inca destul de sedat asa ca nu putea sta treaz pentru prea mult timp...
............................................................................
-Acum ca sunt destul de treaz, si m-am dezmeticit cat de cat putem discuta?
-Cum sa nu Matei!
-De cate zile sunt aici?
-Pai... de acum sunt 14 zile.
-!?...cam greu sa tin socoteala.
-Tu mai stii ce s-a intamplat?
-...offff!... imi aduc aminte ca am plecat nervos de acasa si nu voiam decat sa ma plimb cu masina pana pe malul marii... mi-am zis daca merg sa vad marea cu siguranta ma voi linisti...
-Dar era miezul noptii Matei! La ce te-ai gandit?
-La nimic, nu m-am gandit la nimic! Stiu doar ca m-am urcat in masina, m-am oprit si i-am facut plinul, iar mintea mea era intr-o mie de locuri... tot ce stiu e ca intr-o curba am pierdut controlul, aveam viteza prea mare si de acolo nu mai tin minte nimic.
-Esti un norocos, stiai? Altii au murit de la mai putin de atat iar tu ai scapat cu rani usoare. I-a aminte Matei! Viata ti-a mai dat o sansa! ai grija ce faci cu ea, n-o irosi in van pentru ca inca una ca asta nu vei mai primi!
-Codrin, trebuie sa-ti spun ceva...
-Ce-i?
-In majoritatea timpului in care am dormit am visat aceeasi fata... Era frumoasa ca un inger, arata ca cea mai frumoasa inchipuire a mea... venea de fiecare data imi zambea apoi incepea sa culeaga flori... intr-o zi a inceput sa cante, atunci m-am trezit eu...
-Asa... te ascult!
-Cam atat am avut de zis desprea ea... ideea e ca o visez de fiecare data si am impresia ca ea e jumatatea mea.
...................................................................
-Azi ies din spital! mi s-au urat peretii astia, am ajuns sa-i invat pe de rost!
-Ma bucur pentru tine amice!
-Trebuie sa-ti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine Codrin! A! si sa-ti comunic ultima mea idee! Ma intorc acasa!
-Pai nu? doar iesi din spital! unde altundeva ai putea sa mergi?
-Nu, nu m-ai inteles! Ma intorc in tara!
-Bine atunci! ma iei cu tine?
......................................................................
-Parca arata altfel cand am plecat nu?
-Putin! Matei daca nu te deranjeaza prietenii nostri s-au hotarat sa ne faca o petrecere de bun venit, stii doar ca si-au facut cu totii griji pentru tine si abia asteapta sa te revada.
-Sincer nu stiu daca e cea mai buna idee Codrin... vezi tu...
- Hai omule! Daca nu te simti o promit ca te duc acasa si gata!
-Daca tii neaparat!
-Perfect!
......................................................................
Capul lui Matei se invartea ingrozitor... atat de multa lume, si galagie, muzica, agitatie...iesi putin pe balcon... la usa suna cineva... cand se intoarse il vazu pe Codrin stand de vorba cu o fata si acesta il striga... cand ajunse langa cei doi fata se intoarse si Matei ramase cu gura cascata...
-Ea e Medeea... o colega din generala... nu ne-am mai vazut de mult si a trecut si ea pe aici...
Matei inca nu se putea dezmetici... se pierdeau unul in ochii celuilalt... simteau ca si cum ceva ii atragea ca un magnet...
ii intinse mana si se apleca spre urechea ei...
-...stii... pe tine te-am visat cat timp am fost in coma...
...to be continued...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu