cred ca eram in 2008... cautam un citat din Mihail Drumes, dar cum nu a fost prea placut de critici la timpul lui, pe site-urile de specialitate nu gasesti nimic asa ca am luat la rasfoit ce alte site-uri am gasit in cale... pana la urma nu mai stiu daca eu sau Dovlecel am gasit un blog ce continea cateva citate care ne-au placut... doar ca... nu ne-am multumit la acelea si am dat pagina pentru a vedea ce mai are de spus cel din spatele paginii... prima postare citita mi s-a parut interesanta, am mai citit una dupa care am decis sa o iau cu inceputul si sa-l citesc cap coada...
era ca un roman de care nu te mai puteai dezlipi, imi petreceam noptile pana tarziu in fata calculatorului iar ziua abia asteptam o portita sa fac acelasi lucru... erau atatea lucruri reale, pe care le-am trait si eu aievea, pe care mi le-am dorit sau doar in cele mai indraznete vise am sperat ca mi s-ar putea intampla... devenise o sursa de buna dispozitie si totodata mi-am facut curaj sa scriu si eu aici tot ce aveam pe suflet pentru a ma descarca... si era atat de bine!
dupa ce l-am terminat de citit cap coada (si marturisesc ca am avut ceva de lucru la el) dimineata mi-o incepeam cu o cafea in mana accesand blogul si mai tot timpul aveam fericirea de a gasi o noua postare...
totul a fost pana intr-o dimineata de inceput de primavara in care ploua torential... am deschis blogul si in locul postarilor obisnuite am gasit o pagina cu un singur cuvant "punct", toate postarile erau sterse de parca nu ar fi existat niciodata nimic... ceva se intamplase... persoana care povestea atat de frumos incetase sa mai viseze, sa mai spere sau sa mai creada in cava... eu, cea care citeam am simtit ca am pierdut ceva asemanator unui prieten...(unul care vine, iti povesteste ce are pe suflet, ce-l bucura, ce l-ar face mai fericit, toate framantarile lui si tu il asculti chiar daca nu ai neaparat cum sa-l ajuti iar el iti multumeste ca ai fost acolo si i-ai zambit atunci cand a avut nevoie)
inca verific blogul,nu in fiecare dimineata dar macar din cand in cand in speranta ca intr-o zi il voi gasi asa cu a fost... gasesc doar arare ori cate o postare seaca i-as spune eu, care lasa un mic loc pentru a vedea ca cel din spatele ei sufera...
si-mi lipseste... ca un bun prieten pe care imi placea sa-l citesc si caruia nu i-am vorbit niciodata...
Un comentariu:
Multumesc.
Trimiteți un comentariu