...liniste completa... doar sunetul valurilor si un miros puternic de sarat amestecat cu putina caldura,fructe coapte si inca ceva exotic, nu as putea sa spun exact ce dar e un miros specific lor, putin greoi, dulceag si foarte imbietor...
ne indreptam spre plaja sa simtim marea, nu doar sa o mirosim... in drum ne intalneam cu piscina mereu albastra si destul de rece pentru ora devreme din dimineata, curmalii care renuntau peste noapte la o parte din fructe, o frumoasa gradina de palmieri si in coltul celei mai indepartate cladiri din gradina, pe un scaun intalneam de fiecare data acceasi persoana... isi muta scaunul in functie de soare, pastrand totusi marea in campul sau vizual si tinea mereu in mana acceasi carte... o liniste toatala i se putea citi pe fata, de parca niciodata nu avusese nici o grija, de parca ncii o problema nu trecuse pe langa el... cu toate astea fata ii era brazdata de riduri semn ca viata nu fusese foarte blanda... si de unde atata liniste? o fi de la mare?... de la nezgomot? mirosul acestea il poate influenta cu ceva? sau cartea? oare ce o fi citind? tare mai sunt curioasa... daca aduce lnsitea cu siguranta o vreau si eu!
in fiecare dimineata, intr-un colt de gradina, un om isi cotempla sufletul si-si gasea linistea... in fiecare dimineata noi contemplam mare, ne descopeream unul pe altul, ne bucuram de viata si nimic altceva nu exista in afara de noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu