delir...

-mergem?
-si incotro ne indreptam pasii?
-ai uitat sa visezi?
-zilele astea ai mai dormit?
-ce are a face?
-inca visam cu ochii deschisi?
-nu asta am facut tot timpul?
-auzi?
-?
-tie niciodata nu ti-e frica?
-ar trebui sa-mi fie?
-si daca visul se transforma in cosmar?
-ti-ai facut bagajul?
-tu nu raspunzi la intrebari?
-pana unde vrei sa ajungi azi?
-cat de mult lasi sa se vada din tine?
-si te-ai hotarat cand te vei opri?
-imi spui si mie ce-ti place de aici?
-tu reusesti sa te intelegi?
-cat de frig e afara?
-mai ai mult de impachetat?
-ai gustat vreodata?
-ar fi trebuit sa o fac?
-de ce-mi raspunzi mereu cu o intrebare?
-cum se face ca niciodata nu reusesc sa te inteleg?
-noi mai vorbim inca de aceleasi lucruri?
-ai idee cat de tarziu s-a facut?
-ai pregatit tot?
-si acum?
-tu nu stii?
-tu ai uitat?
-ai incredere?
-ai luat tot ce-ti trebuie?
-cat timp mai facem asta?
-mai e mult pana se intuneca?
-vrei sa te mai intorci?
-as avea la ce ma intoarce?
-nu ar trebui sa stii tu mai bine?
-tie nu ti-a ajuns?
-nu obosesti niciodata?
-si daca?
-?
-te mai leaga ceva de tot?
-crezi ca vor incapea toate?
-nu putem incerca nimic?
-daca cedeaza?
-ma asculti?
-mai stii?
-ma vezi?
-mai mergi?
-ne oprim?
-este vreun capat?
-poti sa tii asta?
-cand ma vei strange in brate?
-nu crezi ca vorbesti prea mult?
-tu nu te alinti niciodata?
-si dupa aceea?
-mergem pe jos?
-ai mai vazut orasul?
-pana departe mai e mult?
-maine o luam de la capat nu?

...trezeste-ma cand e gata...acum nu vreau decat sa dorm...

who am i?

I dont know what i've done
Or if i like what i've begun
But something told me to run
And honey you know me it's all or none
There were sounds in my head
Little voices whispering
That i should go and this should end
Oh and i found my self listening

Cause i dont know who i am, who i am without you
All i know is that i should
And i dont know if i could stand another hand upon you
All i know is that i should
Cause she will love you more than i could
She who dares to stand where i stood

See i thought love was black and white
That it was wrong or it was right
But you ain't leaving without a fight
And i think i am just as torn inside

Cause i dont know who i am, who i am without you
All i know is that i should
And i dont know if i could stand another hand upon you
All i know is that i should
Cause she will love you more than i could
She who dares to stand where i stood

And I wont be far from where you are if ever you should call
You meant more to me then any one i've ever loved at all
But you taught me how to trust myself
And so i say to you, this is what i have to do.

Cause i dont know who i am, who i am without you
All i know is that i should
And i dont know if i could stand another hand upon you
All i know is that i should
Cause she will love you more than i could
She who dares to stand where i stood
She who dares to stand where i stood.

go nohere warm

breath in, breath out...

se aud sirenele...
o ambulanta, inca una... le-am pirdut sirul... ce-au patit toti oamenii azi? toti vor sa se sinucida? toti adorm la volan? nu am nici doua ore de cand am ajuns la Urgente si pana acum doar cazuri din astea am avut...
in capatul salonului, pe unul din paturi o tanara... priveste in gol cu ochii verzi inotandu-i in lacrimi... in urma cu cateva ore incercase sa se sinucida... oare ce a impins-o la un asa gest? oare ce gandeste acum? isi regreta fapta si e fericita ca mai are o sansa la viata sau asteapta sa iasa de aici si sa duca la capat ceea ce a inceput... as vrea sa vorbesc cu ea... nu am curaj sa ma apropii... si ochii verzi privesc fix...
alaturi un batran se vaita... vrea acasa, nu-i plac spitalele... se teme ca va muri departe de casa si de ai lui, in bratele unor straini fara sa aibe cine sa-i aprinda o lumanare la cap... degeaba am vorbit si eu si o asistenta cu el...continua sa se vaite...

pe o targa un tanar in perfuzii... nu sta mai mult de 5 minute si este dus la radiografie. niciodata nu sta mai mult de 5 minute aici si de fiecare data vine un alt doctor si-l trimite sa faca noi investigatii... a avut noroc ca a scapat cu viata din accident...
inca o sirena... paramedicii intra agitandu-se... inca un accident...
timp de vreo doua ore a fost agitatie... pacientii vin si pleaca... paturile abia mai ajung... din laborator analizele parca nu vin suficient de repede... incet, incet lucrurile se aseaza, se face liniste si nu mai este la fel de aglomerat...

simt ca ma sufoc... ies sa iau o gura de aer...
e frig...echipamentul nu prea tine de cald... si frigul parca ma tine in viata... ninge si se aud sirene, altele... sora unei paciente ma intreaba de stareain care e afla aceasta... ii spun ca nu ma sunt in masura sa ii dau informatii, ca in curand va veni un medic sa o informeze dar ca sora ei e bine... in loc sa se intoarca in sala de asteptare femeia incepe sa-mi povesteasca despre cum a ajuns sora ei in starea in care se afla, despre diferite probleme din familie... nu stiu ce sa ii zic asa ca stau si o ascult... se vede ca are nevoie sa vorbeasca cu cineva, sa o inteleaga cineva si ma simt neputiincioasa... as vrea sa-i pot da un sfat care sa o ajute intradevar dar tot ce pot face este sa o ascult mai departe...
imi simt capul greu... totul in jurul meu incepe sa se intunece si sunetele se aud ca niste ecouri de parca ar veni de departe... un medic a venit sa vorbesca cu femeia de langa mine... ma lipesc de perete si incerc sa respir, aerul nu-mi ajunge in plamani, nu atat cat mi-ar trebui mie... simt cum alunec, ca ma scurg...
-Va este rau? domnisoara ma auziti?... dau sa deschid ochii dar nu prea mai asculta corpul de comenzi...
m-am trezit pe unul din paturi. o asistenta tocmai imi terminase de pus perfuzia iar d-na doctor incerca sa ma tina treaza...

intorc capul... in celalt capat fata cu ochi verzi privea in acelasi punc fix... acolo isi agatase ea viata... oare daca nu mai priveste intr-acolo va renunta sa traiasca? inca sunt curioasa ce a impins-o pana aici? si ce ganduri i se perinda acum prin minte... incet, incet imi revin si eu... sirenele se aud in continuare...

ultima ploaie

si ce va face copilul din mine?

deschid ochii...in albastrul ochilor lui ma pierd ca intr-o apa adanca si totusi limpede...ma tine strans in brate reusind astfel sa ma ancoreze in realitate, in realitatea zilelor petrecute impreuna...

...incerc sa adorm din nou... el imi sopteste un timid "te iubesc"... simt cum alunec intr-un fel de gol si totul incepe sa se invarta cu mine...era ceva la care nu ma asteptam... nu pot sa articulez nici doua silabe... un zambet firav imi rasare pe fata...
se tranteste usa:
-maaaa!!!! trezirea!!!! hai ca circula tramvaiele!poate prindem si noi unu spre casa!
...ne intoarcem amandoi spre el si abia cand da ochi in ochi cu noi isi da seama ca a nimerit intr-un moment prost... ar da sa se scuze dar nu are rost sa mai spuna nimic...
e traziu de acum... trebuie sa merg acasa... si nu m-as dezlipi din bratele lui... si nu as vrea sa stau departe de ochii aia albastri care imi insenineaza ziua...
...e ceata si cerul apasa greu... incercam sa prindem un tramvai... the party it's over... dar numai pentru seara asta, maine o luam de la capat ;))

doar ca sa fie

de dimineata stau in fata tastaturii...simt nevoia sa scriu doar ac toate cuvintele nu vor sa fie scoase la iveala... s-au inghesuit intr-un colt si niic unul nu vrea sa iasa la lumina...
...nu am scris de mult, cel putin nu aici...
e ceata, la fel ca in sufletul meu... zeci de sentimente amestecate, zeci de trairi carora nu le pot da nume si nici nu ar avea vreun rost sa o fac... insa pe zi ce trece in suflet mi se insenineaza... cu fiecare noua dimineata e mai bine... asta pana in dimineata cand va rasari de tot soarele... si atunci voi putea zambi fara nici o retinere... atunci totul va fi bine...

nu are rost sa mai aberez acum aici...pana data viitoare poate imi fac timp sa va scriu o poveste sau ceva de genul asta...

revelion?

tot ce-mi va ramane va fi melodia de mai sus... restul se leaga de ea.

ca tot i-am promis Otiliei... drepturile de "autor" ii sunt rezervate ei... ii multumesc de piesa, nu o ami ascultasem de mult timp si ea mi-a adus aminte ;))

just pull the trigger

Take a breath, take it deep
Calm yourself, he says to me
If you play, you play for keeps
Take a gun, and count to three
I’m sweating now, moving slow
No time to think, my turn to go

And you can see my heart beating
You can see it through my chest
And I’m terrified but I’m not leaving
Know that I must pass this test
So just pull the trigger

Say a prayer to yourself
He says, close you eyes
Sometimes it helps
And then I get a scary thought
That he’s here means he’s never lost

And you can see my heart beating
You can see it through my chest
And I’m terrified but I’m not leaving
Know that I must pass this test
So just pull the trigger

As my life flashes before my eyes
I’m wondering will I ever see another sunrise?
So many won’t get the chance to say goodbye
But it’s too late to pick up the value of my life

And you can see my heart beating
You can see it through my chest
And I’m terrified but I’m not leaving
Know that I must pass this test
So just pull the trigger

inceput de...

abia trecusem in noul an... m-a luat in brate si mi-a spus ca ma iubeste... m-am panicat si nu am mai putut scoate nici un cuvant, nu am putut nici macar sa schitez un zambet... simteam ca-mi fuge pamantul de sub picioare... nu asa trebuia sa fie, nu acum, nu acolo,nu de nici un fel... am avut un deja-vu si cu greu am reusit sa-mi opresc lacrimile... in urma cu un an... dar asta nu mai conteaza... nimic nu mai conteaza...
...ciudat inceput...de an si de toate... eu incercand sa zambesc dar gandul imi zbura mereu departe...
...uneori stau si ma gandesc daca e bine ce-am facut... incerc sa ma conving singura ca asa e cel mai bine pentru mine, pentru tine, pana la urma pentru toti...
inca odata mi-am confirmat ca urasc revelionul... chiar daca petrecerea a fost draguta, oamenii super ok si am reusit sa ajung acasa dupa 2 zile... cu ttoate astea mai nimic nu mi se pare a fi ce ar trebui sa fie... sper doar ac anul care a inceput sa nu fi la fel ca noaptea de revelion... un prea mare vartej de sentimente, saream de la o stare la alta... sper doar ca anul asta sa treaca cu bine, sa fie altfel, sa reusesc sa fac o parte din lucrurile pe acre mi le-am propus... sper sa... dar lasa asta acum, abia cand voi realiza ce mi-am propus voi povesti...pana atunci nu-mi ramane decat sa am incredere in puterea mea de a merge inainte si de a ajunge acolo unde imi doresc.