...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

duminică, iunie 21, 2009

infinit


...masina goneste cu viteza pe soseaua goala...intunericul s-a lasat demult peste suflete si viata... singurele lumini care ne insotesc sunt farurile masinii si fulgerele care nu mai contenesc...

...m-am cuibarit pe scaunul din dreapta soferului...nu ma simt deloc in largul meu... toata ziua am avut o senzatie aiurea ca si cum ceva rau urmeaza sa se intample... linistea ma omoara si totusi parca nu ma simt in stare sa dau un play... te-as ruga pe tine dar nu reusesc sa articulez nici macar doua silabe... din cand in cand trag cu coada ochiului la tine... pari a fi la fel de nervos chiar daca incerci sa pastrezi un aer calm... ce se intampla cu noi? eram atat de entuziasmati de plecarea asta si acum cand in sfarsit suntem pe drum?...

...trag adanc aer in piept si in sfarsit gasesc puterea sa ma misc...nu mai gasesc butoanele si dupa ce le apas pe aproape toate in sfarsit m-playerul porneste... din boxe se aud primele acorduri dintr-o melodie ATB... ceva mai potrivit nici ca putea sa cante... ca prin minune incep sa ma relaxez...ma uit la tine si tu pari sa faci acelasi lucru...as intinde mana pana la tine...nu stiu de ce dar ma opresc la jumatatea drumului...rezem capul pe geamul din dreapta si benzile albe ale soselei aproape ca ma hipnotizeaza... melodia umple golul dintre noi... imi vine sa-ti spun atatea lucruri...in inchipuirea mea ti le spun dar in realitate nu rostesc nici macar o silaba... si totusi am impresia ca stii deja ce gandesc. si daca nu e asa? lasa ca am sa-ti spun eu...
...a rasarit si luna dar in departare inca se vad fulgere strabatand cerul...
...o curba larga si intram intr-o padure deasa...printre crengi se zaresc stele si raze argintii de luna... deschizi geamul sti aprinzi o tigara... se simte o adiere rece... miroase a tei amestecat cu fumul fin de la tigara ta...e un miros de care nu m-as satura niciodata...deschid si geamul meu... acum simt vantul din toate partile... imi umple parul de mirosul teilor... cat de mult imi place sa merg prin padure noaptea cu viteza...te-as ruga sa mai calci putin pe acceleratie dar ma abtin si asa avem cu mult peste 100 de km...

...padurea s-a terminat si o nesfarsita campie se intinde acum in fata noastra,sau poate mi se pare asa din cauza intunericului... ma ia putin cu somn dar nu mai avem mult si nu vreau sa adorm... nici unul din noi nu spune nimic dar din priviri ne intelegem atat de bine... ne ajunge o privire sa stim cat insemnam unul pentru celalalt...

...doar cativa km ne mai despart de capatul drumului...in boxe inca se aude ATB... la orizont mijesc zorile si noi ne indreptam catre acolo...

...in sfarsit...am ajuns odata cu rasaritul soarelui... parcam masina coboram si sfiosi ne prindem de mana de parca n-am mai fi facut asta niciodata... ne uitam unul in ochii celuilalt,instantaneu izbucnim in ras si o luam la fuga spre plaja...cat am asteptat clipa asta...cu ine in brate ai inceput sa te invarti in nestire...un dans al indragostitilor pe care doar noi il stim sau cel putin asa ni se pare... ne sarurtam indelung...imi era asa dor de buzele tale... din mare se ridica un bulgare de foc...

...ma strangi tare de tot in brate de parca ai vrea sa devenim un singur trup... inca nu am scos nici un cuvat... ne uitam nesatiosi unul in ochii celuilalt promitandu-ne unul altuia lumea,cerul,infinitul... mi se pare ca in ochii tai e inceputul si sfarsitul a toate...

....te iubesc! am sosptit amandoi in cor...primele cuvinte pentru dimineata aceea racoroasa...nici nu aveam nevoie de mai mult...

P.S.: te iubesc!

sâmbătă, iunie 20, 2009

insomnie...


...deschid ochii ca si cum cineva m-ar fi strigat... sunt intr-un pat strain si-mi ia ceva timp pana imi dau seama unde ma aflu...am impresia ca am dormit foarte mult si caut telefonul pe noptiera... ceasul arata ora 01:15... n-am dormit nici macar o ora... ma invelesc din nou si incerc sa adorm... in zadar... si mi se pare asa ciudat pentru ca am avut o zi foarte grea si am adormit in patul ameliei din greseala...

...incep sa ma invart pe toate partile... o mie de ganduri imi dau navala deodata in minte... le alung pe toate si unul totusi ramane... mi-e dor de tine... si din fiecare coltisor mi se urla acelasi lucru... mi-e dor si asta aproape ca doare... pare ceva atat de palpabil... ma inconjoara de peste tot si parca apasa... in subconstientul meu am impresia ca si tu esti treaz... e o chestie pe care pur si simplu o simt, ca la inceput cand trimiteam amandoi mesaje odata sau simteam pur si simplu cand celuilalt nu-i era bine... stiam ca esti treaz si te gandesti la celeasi lucruri ca si mine... am vrut sa sun...dupa ce am apelat de vreo 10 ori nr tau si-am inchis am renuntat...

...ma uit din nou la ceas...e aproape trei...oricat incerc nu reusesc sa adorm... si gandurile astea care vin de-a valma... pe retina mi se perinda franturi cu noi...sunt toate amestecate,intr-o dezordine pe care nu o inteleg...in intuneric zambesc imaginii tale...as intinde mana sa te mangai pe frunte...nu o fac pentru ca stiu ca vei disparea...

...un zgomaot ciudat imi perturba linistea...tresar... e doar o creanga din copacul de la geam...se pare ca vine ploaia...vantul se zbuciuma cu putere prin copaci,se aude tot mai tare...nu mai pot sta in pat asa ca pun un halat pe mine si ies...in usa de la intrare ma izbeste un vant aproape fierbine...inca poarta cu el arsita zilei si mirosul dulce al teilor...incep sama plimb in nestire prin gradina imensa... vantul rascoleste tot in cale... aerul miroase a ploaie venita de departe, a tei, a trandafiri si a iarba proaspat cosita...ceva imi lumineaza poteca... ridic privirea...in departare cerul e brazdat cu fulgere... continui sa ma plimb in nestire si inca am impresia ca daca intind mana te voi putea lua de mana...simt ca daca nu ar batea atat de tare vantul te-as auzi cum mi-ai spune in soapta o poveste...

...un strop mare de ploaie mi-a cazut pe obraz...asta e in loc de un sarut de noapte buna?...inca un strop si inca unul pana incepe sa ploua torential...e calda ploaia chiar daca e noapte...si vantul care bate e inca fierbinte...in loc sa ma indrept spre casa continui sa bantui potecile gradinii...e atat de bine venita ploaia asta... imi curata sufletul...cu toate astea nu ma pot linisti... am o senzatie ciudata care nu-mi da pace... nu inteleg ce e... incerc sa ascult dar tot ce aud sunt picaturile de ploaie pe caldaram si vantul sfasiat de copaci...incerc sa vad dar ochii mei nu percep decat ceea ce fulgerele lasa sa se vada...incerc sa simt...si simturile mele nu inregistreaza decat picaturile de ploaie, vatul si...pe tine...

...in departare se vad mijind zorile...noapte se cearta cu ziua dar cea din urma castiga...ploaia s-a mai pototlit putin in schimb vatul a inceput sa sufle rece...sunt uda din cap pana in picioare si am inceput sa tremur graznic...trebuie sa ajung in casa altfel voi capata o raceala de toata frumusetea...

...in paturi...inca tremur...inchid ochii si incerc sa adorm...ploaia asta m-a obosit... doar tu alergand prin mintea mea esti neobosit... caldura ma cuprinde incet,incet...am impresia ca cineva ma ia in brate...sunt pe jumatate adormita si deja visez ca sunt langa tine...

...din curte se aude cocosul...la orizont se vede mijind o bucatica de soare... se anunta o zi limpede si frumoasa...ploaia de peste noapte a spalat tot mai putin gandurile mele...

miercuri, iunie 17, 2009

crede!



Crede in iarba ce iese din nea
crede in iubirea ce nu va pleca
crede in zane si uita de zmei
crede-n dorinte implinite la trei
crede ca orice boboc va nflori
crede ca ea intr o zi iti va zambi
crede ca azi e mai bine ca ieri
crede ca viata iti va da ce ii ceri


Nu ti fie teama, va fi bine
nu ti fie teama, crede in tine
si soarele te va vedea
Nu-ti fie teama, va fi bine
nu-ti fie teama, crede in tine
macar putin ploaia va sta

crede in glasul din inima ta
crede si n ce ochii nu pot vedea
crede ca poti fi mai bun decat rau
crede in ochii copilului tau
crede in soarele de dupa nori
crede in surasul iubitei din zori
crede in maine, nu privi inapoi
crede in tine, in mine, in noi


Tot ce-i frumos e chiar in fata ta
doar crede in asta s ai sa poti vedea

sâmbătă, iunie 13, 2009

acasa...printre margarete

...am nevoie sa-ti scriu dar nu prea stiu ce...
...azi am fost acasa... si-mi vine sa rad ca zic asta... am fost acolo unde adresa corespunde cu cea din buletin... pt ca sa-i spun acasa e prea mult,chiar daca imi place la nebunie... am nevoie de un acasa dar inca nu l-am gasit... ca tot m-am invartit in jurul cozii fara sa zic nimic mai bine las pozele sa vorbeasca azi pentru mine...


...aici e parte din inima mea...

...acasa...

...dealurile copilariei mele...

...si-am cules margarete... si sanzaiene... ti-am zis ca asa miroase copilaria mea? a sanzaiene si a iarba coapta...




...cautam visele ingropate demult printre margarete... le-am lasat sa prinda miros de flori si sper ca atunci cand le voi dezgropa sa fie mai frumoase...

...it feels so good there...

joi, iunie 04, 2009

...maine...



Inchide ochii, spune-mi ca ma vezi
Intinde mana pana ma salvezi
Cheama-ma, intalneste-ma
Iubeste-ma si distruge-ma


Maine vine iar
Visele iar apar, si dispar
Maine vine iar
Visele cum apar, si dispar


Sterge noaptea care va veni
In linistea de a doua zi
Cheama-ma, intalneste-ma
Distruge-ma, dar pastreaza-ma


Maine vine iar
Visele iar apar, si dispar
Maine vine iar
Visele cum apar, si dispar


Cheama-ma, intalneste-ma
Iubeste-ma si distruge-ma


Maine vine iar
Visele iar apar, si dïspar


P.S.: you're my everything... really miss you...

miercuri, iunie 03, 2009

intuneric



tot ce stiam era ca trebuie sa ajung in camera mea... spectacolul care se perindase prin fata mea imi facuse greata de oameni si de tot... simteam ca ma daram, ca nu-mi ajunge aerul... ca dintr-un moment in altul pamantul se va deschide si ma va inghiti...

ma indrept grabita spre lift... apas in deriva pe butoane dar degeaba... trebuie totusi sa ajung in casa... incep sa urc... cu cat inaintez ma cuprinde intunericul... am ajuns la primul etaj, doar cateva raze de lumina ajung pana aici... imi fac totusi curaj sa urc...

cateva trepte... ma impiedic... spre norocul meu am reusit sa ma sprijin cu mainile de un perete... ma opresc pentru cateva clipe si incerc sa-mi aduc aminte cum arata scara blocului si pentru prima data regret ca folosesc atat de mult liftul...

trag aer in piept si imi fac curaj sa merg mai departe... trebuie sa ajung in siguranta camerei mele... intind mana si ma sprijin de perete... o treapta,doua, trei...saisprezece...un pas,doi, si in loc de al treilea pas dau un cap de usa din fata... am intrat in panica... ma adun,ma sprijin de perete si incerc sa merg mai departe...e tot mai greu... in intunericul asta abia mai pot sa respir... am impresia ca in loc de aer plamanii imi sunt plini cu intuneric...un intuneric gros care curge si se raspandeste peste tot in mine... am mai urcat inca un etaj... numar din nou scarile... inca un etaj... din fata o luminita mica... vizorul unei usi,stiu ca trebuie sa intind mana dar e prea tarziu...iar am dat cu capul... sunt atat de buimaca... urc in continuare... nici nu mai stiu cat am urcat :((... sunt tot mai speriata si am impresia ca nu se mai termina... inca putin pana la urmatoarele scari... totusi eu cat mai am de urcat? m-am impiedicat de un ghiveci...gata,asta e etajul 5...inca putin...
...in sfarsit... de sus cateva raze blonave lumineaza slab scarile..de unde lumin asta? ...nu-mi gasesc cheiadeschid cu chiu cu vai usa...lumina puternica din apartament isi face loc pe hol... ma dor ochii...

...doar cinci minute petrecute in intunericul de pe hol fiind nevoita sa ma descurc folosind imaginile din memorie m-au facut sa realizez inca odata cat de norocoasa sunt ca pot vedea... ajunsa in casa i-am multumit lui Dumnezeu ca ma pot bucura de minunile din fiecare zi, ca pot vedea un rasarit de soare... un curcubeu... zambetul unui copil si atatea alte lucruri care imi fac viata frumoasa...

marți, iunie 02, 2009

luni, iunie 01, 2009

de ce?




ziua asta inselatoare mai poate sa anunte ceva? de ce imi pare ca iarasi pierdem?

pentru ca ceea ce traiesti e viata! si daca nu ar fi asa ai fi dezamagit...

povesti


...a fost odata ca niciodata... asa incep toate povestile... asa a inceput si copilaria...

incetam sa mai fim copii atunci cand uitam sa credem in povesti...si e pacat sa facem asta...

prin ochii copiilor lumea e tot timpul mai buna,nu trebuie neaparat sa o coloram in roz... eu una as colora-o in albastru pentru mine si in verde pentru iubitul meu,fiecare in ce culoare prefera ;))

ce mi se pare aiurea e ca doar azi "trebuie sa te simti copil"... nimic mai fals decat asta! e bine sa te simti copil in fiecare zi... oricand ai nevoie sa evadezi copilaria e un taram care te asteapta... si sa fii copil e ca mersul pe bicicleta...nu uiti niciodata asta,dar iti trebuie ceva exercitiu sa-ti aduci aminte ;).

astazi fa un mic exercitiu :D ia o carte si citeste-i copilului din tine o poveste, sau daca nu ai chef de citit roaga-ti iubitul/iubita sa-ti spuna o poveste...in felul asta vei adormi mai linistit(a) si vei visa la feti frumosi si zane. Eu am incercat pe pielea mea si va spun sincer ca se merita.

La multi ani pentru copilul din tine! si sa nu uiti ca el e acolo intr-un colt asteptand mereu sa-ti aduci aminte de el si sa-i dai si lui putina atentie.

P.S.: stii sa povestesti foarte frumos... asta e unul din motivele pentru acre te iubesc copil scump :*