carol of the bels

Se apropie Craciunul.... abia astept :)

eu iubesc...

tu esti roua sufletului meu... esti cutia mea cu vise...

a fi sau a nu fi... casatorit

daca nu te pierzi in rutina, nu uiti nimic pe drum... nu stiu cum sa descriu mai bine de atat cum este o casnicie...
Cineva spunea ca intr-o casnicie nu-ti dai seama de cat de mult iubesti, ca uneori ai impresia ca dragostea aceea mare (daca a existat binenteles) nu mai este acolo, asta pana se intampla ceva cu cel pe care il iubesti si-ti dai seama ca-l iubesti mai mult decat in prima zi...
Dragalaseniile le pierzi doar daca vrei... noi pana acum nu am pierdut nimic. Cei drept si relatia noastra a fost destul de tumultoasa... in ziua in care ne-am casatorit implinisem un an de cand ne-am vazut prima data (m-a cerut in casatorie dupa mai putin de 2 luni). Daca iubesti sau mai bine ar trebui sa spun daca tu simti ca aceea este persoana langa care te vezi si maine si peste un an si la plimbare cu copii in parc dar si cand veti fi doar doi batranei de mana cu nepotii atunci nu are de ce sa-ti fie frica de casatorie.
Casatoria in sine te schimba... te face putin mai matur, incepi sa ai alte prioritati (incepi sa-i intelegi mai mult pe parinti, si nu glumesc deloc) si copilaresti mai putin... dar asta nu inseamna ca schimbarea e in rau. Daca va iubiti nimic nu oate fi mai bine.Noi ne-am pierdut cei mai buni prieteni in drumul spre maturizare... cu toate astea suntem puternici impreuna. Suntem cei mai buni prieteni acum unul pentru celalalt...
Nu cred ca sunt cea mai potrivita sa dau sfaturi sau sa le vorbesc altora despre cum este sau cum ar trebui sa fie o casnicie... si eu invat inca cum stau lucrurile... Am doar 22 de ani si sunt casatorita de 1 an... multi raman foarte mirati cand imi vad verigheta de pe deget si spun ca ei initial au crezut ca sunt la liceu, si ca sunt cam tanara sa fiu sotie... Eu am facut asta pentru ca asa am simtit... unii au inteles asta, altii nu concep asa ceva... Dar eu il iubesc si fiecare dimineata cand ma trezesc langa el e sarbatoare... fiecare sarut imi da fiori... ii duc dorul cand nu-l vad cate o zi intreaga si nu pot sa dorm daca nu e langa mine...

Daca iubesti, tine-ti persoana iubita langa tine pentru totdeauna...

P.S. : aceasta postare este pentru detinatorul blogului Etajul3... sper ca ti-am raspuns la intrebari...

La multi ani!

Nu am stiut niciodata cum sa-i spun ei "te iubesc" cu toate ca m-am pornit de nenumarate ori sa-i spun asta... Azi e ziua ei... si nu am fost in stare decat sa-i urez la multi ani, sa fie sanatoasa si sa aibe nepoti... am vrut sa-i spun te iubesc si nu am stiut cum...
sunt sigura ca ea stie, doar ca as vrea sa-i pot spune eu cu cuvintele mele... si o iubesc acum mai mult ca oricand pentru ca in sfarsit imi arata ca ma intelege... ma priveste ca pe un adult si lucrul asta conteaza mult pentru mine... si mi-e draga, ii duc dorul si as vrea sa o vad mai des...
La multi ani mama... eu te iubesc chiar daca nu stiu cum sa-ti spun asta!

nu stiu...

nu stiu sa scriu despre cum imi este atunci cand sunt fericita... stiu doar sa arat asta... stiu doar sa zambesc, dar zambetul nu-i apare printre randuri...
nu stiu cum sa impartasesc toate cate mi se intampla... traiesc doar pentru azi, acum, momentul in acre scriu si atat, restul e doar o iluzie...
...nu stiu...
...nu... stiu cum sa vorbesc cu ea... si-mi lipseste de-mi vine sa plang... si-am plans din cauza asta de multe ori... azi mi-a umblat trin ganduri toata ziua... m-am pornit de cateva ori spre telefon si m-am oprit la mijlocul drumului... daca o sun ii spun ce?... ca mi-e dor de ea?... ca-mi lipseste?...ca nimic nu e cum ar trebui sa fie fara ea?... i-am scris despre asta... i-am spus ca mi-e dor... dar a fost ca si cum as fi vorbit cu un perete... cum sa-i spun despre cat de tare doare sa nu fie si ea in viata mea... ceilalti imi lipsesc nu zic nu dar absenta ei... absenta ei face ca peste orice fericire a mea sa rasara o umbra, pentru ca ea nu-i acolo sa pot sa-mi impartasesc cu ea toate... si eu nu sunt acolo cand ea are nevoie...

si da... mi-e greu sa scriu pentru ca de fiecare data ma duce cu gandul la ea... si-mi lipseste...

...toamna peste gandurile mele

sunt obosita... si cu toate astea mi-e un dor nebun sa scriu cate ceva aici... as avea atatea sa povestesc... atat de multe imi stau pe suflet si as vrea sa le impart cu jurnalul meu dar am cam uitat cu se face... in schimb nu am uitat cu sa citesc asa ca de cate ori prind o portita nu scap cartile din mana...
...e frumoasa toamna asta... are ceva linistit in ea.... anul trecut nu am reusit sa ma bucur de toamna cu toate ca-mi place tare mult... prea multa alergatura (aveam de pregatit o nunta ce-i drept) dar acum pot sa ma bucur in liniste de ea...
...mi-e dor sa scriu dar acum nu pot... am baut putina tiuca si s-ar putea sa indrug numai prostii asa ca o las pe alta data...
pana atunci bucurativa de toamna, de culori... de soarele care inca mai straluceste si de cei care va iubesc si pe care ii iubiti...

raza de soare

...aseara i-am spus tot ce aveam pe suflet... m-a luat in brate si mi-a zis ca nu are de ce sa fie suparat pentru asta... ca e constient de toate cate s-au intamplat, ca-mi da dreptatepentru toate cate ma deranjeaza... doar ca ar fi trebuit sa-i spun mai din timp de toate astea, nu sa ma apuc sa-mi intorc lumea cu susul in jos fara ca el sa inteleaga de ce...

mi-a facut atat de bine aceasta discutie... de parca am spart un zid mare care se ridica in jurul sufletului meu si ma facea sa devin neagra...

...ieri eram o diana urata... azi a mai aparut un pic de soare (un pic mai mult as indrazni sa spun eu) pe fruntea mea...

...pana la urma NOI suntem mai puternici decat cred ei... suntem mai puternici decat realitatea care ne inconjoara si ne loveste din toate partile... impreuna noi o scoatem la capat...

mi-am invatat o lectie valoroasa... decat sa tac mai bine spun tot ce am pe suflet...
lucrurile se rezolva mai usor asa...

sa aveti o zi racoroasa!


(melodia care-mi place cel mai mult din cele de vara asta, enjoy!)

i like this :)

colt de suflet

...zilele astea am stat singura...
...singura...hmmmm....aproape ca-mi vine sa rad cand ma gandesc...n-am mai stat singura intr-un apartament de mai bine de doi ani... uitasem cat de bine si cat de rau poate fi...
... am avut timp sa-mi intorc gandurile pe toate partile... sa ma enervez la culme... sa-mi mai smulg cate un zambet...sa analizez unele situatii... sa trag unele concluzii... sa iau decizii...sa plang si sa zambesc din nou...
parca inainte era mai bine... inainte ma apasau peretii si ma simtem ingrozitor de singura... acum zilele astea de singuratate mi-au lasat timp sa ma gandesc la unele lucruri pe care le-am lasat in stand by si pe care am refuzat sa le rezolv la timpul lor iar acum ma macina... am ajuns sclava propriilor mele ganduri...
inainte era mai bine... obisnuiam sa spun tuturor tot ce ma deranja, tot ce aveam pe suflet si astfel reusesm sa evit multe situatii neplacute, reuseam sa-i fac pe unii sa nu ma mai placa la fel de mult dar pana la urma totul se rezolva... acum de dragul lui am trecut multe cu vederea... si toate lucrurile nespuse la timpul lor ma rod acum pe mine... nu are nimic a face cu el direct dar e vorba de persoane foarte apropiate lui...

azi am stat si am intors problema pe toate partile... cu riscul de a-l supara putin ii voi spune tot ce am pe suflet... mi-a zis zilele astea ca nu-i spun tot ce am, ca e la fel ca si cum l-as minti... el nu intelege... eu doar omit sa-mi mentionez anumite lucruri care l-ar putea supara... are cine sa-l necajeasca destul, nu voiam sa contribui si eu la starea asta dar daca tot tine neaparat m-am hotarat sa nu mai omit nimic...

mi-e dor de Diana... copilul ala cu par cret care stia sa rada din toata inima... e atat de greu sa fii adult... iar unii au atatea asteptari de la mine...

cum bine spunea cineva: "la tati nii greu...dar nu la fel!"

seara faina sa aveti! eu una nici nu mai tin minte de cat timp nu mi-am mai deschis sufletul atat in fata voastra...

Pentru Ivona!

Draga mea,
Binenteles ca nu am uitat de tine :)! Iata-ma si anul acesta urandu-ti din nou La multi ani!
Anul ce urmeaza este unul al schimbarilor... fii deschisa si lasa-te dusa de val, viata are multe surprize pentru tine, tu trebuie doar sa iei lucrurile asa cum vin! fara sa pui prea multe intrebari. Fii open mind, niciodata nu se stie de unde sare iepurele...
fa-ti ordine in idei, planuri, vise, sentimente! vezi ce conteaza, ce ramane pe primul loc si la care lucruri poti sa renunti!
Priveste-te in oglinda! dar... nu te mai uita la copilul de ieri! in schimb, vezi femeia de maine.
Ai grija de tine si de inima ta... fii optimista... ai incredere in oameni... invata sa-ti tii aproape prietenii adevarati (iar pe ceilalti si mai aproape ;))... viseaza si transforma-ti toate visele in realitate... fii tu dar intr-o varianta mai matura si mai hotarata!
Dumnezeu sa-ti dea sanatate si liniste sufleteasca apoi restul vine de la sine!

La multi ani!
Cu drag,
Diana
P.S. : Lucrurile bune se intampla, trebuie numai sa le faci loc in viata ta! ;)

caci eu iubesc si ochi.... si buze...

Te iubesc pentru:
felul in care ma tii in brate pana adorm
zambetul din fiecare dimineata
sarutarile dulci de buna dimineata
felul in care ai rabdare cu mine
explicatiile pentru toate nelamuririle mele
curiozitatea ta
m-ai luat de mana si mi-ai aratat lumea intr-un alt fel decat o vazusem pana atunci
plimbarile seara cu bicicleta sau pe jos
talentul tau de bucatar, chiar daca acum se intampla destul de rar
ca esti acolo de cate ori am nevoie de un sfat, de un cuvant bun sau doar de o imbratisare
stii sa ma faci sa ma simt unica
doar tu stii cum sa ma iubesti pe mine
ai indraznit sa pornesti la drum alaturi de mine fara sa-ti pese de nimic altceva decat de noi
imi dai incredere in mine si in fortele mele proprii
ma faci sa ma simt cea mai frumoasa femeie de pe pamant cand sunt cu tine
imi place la nebunie sa adorm la tine pe burtica
impreuna crestem si ne formam o familie
ai ochii albastrii ca marea si buzele rosii
stii cum sa ma faci sa rad
chiar si atunci cand ne certam nu stim sa ne suparam unul pe celalalt
am invatat alaturi de tine sa deschid ochii la ce este in jurul meu
felul in care arati ca iti pasa
modul in care rezolvi problemele tale dar si ale altora
cum imi spui noapte buna
imbratisarea stransa ce-mi reda mereu echilibrul...


Astea sunt doar 25 de motive pentru care eu te iubesc, dar ar mai fi sute... mii de motive pentru care viata langa tine e un rai si nu as putea sa mi-o imaginez altfel caci eu sunt trup si suflet a tau si tot ce-i al tau mi se cuvine mie...

Te iubesc dragul meu,
La multi ani!




For all those times you stood by me
For all the truth that you made me see
For all the joy you brought to my life
For all the wrong that you made right
For every dream you made come true
For all the love I found in you
I'll be forever thankful baby
You're the one who held me up
Never let me fall
You're the one who saw me through through it all

You were my strength when I was weak
You were my voice when I couldn't speak
You were my eyes when I couldn't see
You saw the best there was in me
Lifted me up when I couldn't reach
You gave me faith 'coz you believed
I'm everything I am
Because you loved me

You gave me wings and made me fly
You touched my hand I could touch the sky
I lost my faith, you gave it back to me
You said no star was out of reach
You stood by me and I stood tall
I had your love I had it all
I'm grateful for each day you gave me
Maybe I don't know that much
But I know this much is true
I was blessed because I was loved by you

You were my strength when I was weak
You were my voice when I couldn't speak
You were my eyes when I couldn't see
You saw the best there was in me
Lifted me up when I couldn't reach
You gave me faith 'coz you believed
I'm everything I am
Because you loved me

You were always there for me
The tender wind that carried me
A light in the dark shining your love into my life
You've been my inspiration
Through the lies you were the truth
My world is a better place because of you

You were my strength when I was weak
You were my voice when I couldn't speak
You were my eyes when I couldn't see
You saw the best there was in me
Lifted me up when I couldn't reach
You gave me faith 'coz you believed
I'm everything I am
Because you loved me

i was made for you

All of these lines across my face
Tell you the story of who I am
So many stories of where I've been
And how I got to where I am
But these stories don't mean anything
When you've got no one to tell them to
It's true...I was made for you
I climbed across the mountain tops
Swam all across the ocean blue
I crossed all the lines and I broke all the rules
But baby I broke them all for you
Because even when I was flat broke
You made me feel like a million bucks
You do
I was made for you
You see the smile that's on my mouth
It's hiding the words that don't come out
And all of my friends who think that I'm blessed
They don't know my head is a mess
No, they don't know who I really am
And they don't know what
I've been through like you do
And I was made for you...
All of these lines across my face
Tell you the story of who I am
So many stories of where I've been
And how I got to where I am
But these stories don't mean anything
When you've got no one to tell them to
It's true...I was made for you

un fel de gol

cred ca eram in 2008... cautam un citat din Mihail Drumes, dar cum nu a fost prea placut de critici la timpul lui, pe site-urile de specialitate nu gasesti nimic asa ca am luat la rasfoit ce alte site-uri am gasit in cale... pana la urma nu mai stiu daca eu sau Dovlecel am gasit un blog ce continea cateva citate care ne-au placut... doar ca... nu ne-am multumit la acelea si am dat pagina pentru a vedea ce mai are de spus cel din spatele paginii... prima postare citita mi s-a parut interesanta, am mai citit una dupa care am decis sa o iau cu inceputul si sa-l citesc cap coada...

era ca un roman de care nu te mai puteai dezlipi, imi petreceam noptile pana tarziu in fata calculatorului iar ziua abia asteptam o portita sa fac acelasi lucru... erau atatea lucruri reale, pe care le-am trait si eu aievea, pe care mi le-am dorit sau doar in cele mai indraznete vise am sperat ca mi s-ar putea intampla... devenise o sursa de buna dispozitie si totodata mi-am facut curaj sa scriu si eu aici tot ce aveam pe suflet pentru a ma descarca... si era atat de bine!

dupa ce l-am terminat de citit cap coada (si marturisesc ca am avut ceva de lucru la el) dimineata mi-o incepeam cu o cafea in mana accesand blogul si mai tot timpul aveam fericirea de a gasi o noua postare...

totul a fost pana intr-o dimineata de inceput de primavara in care ploua torential... am deschis blogul si in locul postarilor obisnuite am gasit o pagina cu un singur cuvant "punct", toate postarile erau sterse de parca nu ar fi existat niciodata nimic... ceva se intamplase... persoana care povestea atat de frumos incetase sa mai viseze, sa mai spere sau sa mai creada in cava... eu, cea care citeam am simtit ca am pierdut ceva asemanator unui prieten...(unul care vine, iti povesteste ce are pe suflet, ce-l bucura, ce l-ar face mai fericit, toate framantarile lui si tu il asculti chiar daca nu ai neaparat cum sa-l ajuti iar el iti multumeste ca ai fost acolo si i-ai zambit atunci cand a avut nevoie)

inca verific blogul,nu in fiecare dimineata dar macar din cand in cand in speranta ca intr-o zi il voi gasi asa cu a fost... gasesc doar arare ori cate o postare seaca i-as spune eu, care lasa un mic loc pentru a vedea ca cel din spatele ei sufera...

si-mi lipseste... ca un bun prieten pe care imi placea sa-l citesc si caruia nu i-am vorbit niciodata...

se poate si altfel

m-am trezit de dimineata cu acest video si nu doar ca m-a binedispus dar macar pentru 10 minute m-a facut sa uit de ploaia de afara... poate va prinde bine si voua.

have a nice day!

he was made for her

...deschise cu greu ochii... nu intelegea unde este si ce e cu zgomotul pe care il aude...se uita in jur... o gramada de aparate, perfuzii si inca cateva obiecte carora nu le putea pricepe utilitatea... si zgomotul venea... aaaaa da! de acolo! ar fi dat orice sa se oreasca...si totusi nu avea idee ce cauta el intr-o camera de spital... continuand sa faca din priviri ocolul camerei il zarii in prag pe Codrin... acesta repira usurat si se apropie in graba de pat...

-In sfarsit, omule! Mi-am facut pentru o secunda griji ca nu o sa te mai trezesti! si-l stranse cu grija de mana astfel incat sa-l asigure ca cineva e acolo pentru el de cate ori are nevoie.

Matei il privi oarecum nedumerit... in acel moment intra un doctor pe usa salonului.

-Oooo... ar trebui sa va spunem buna dimineata! Glumesc binenteles! imi pare bine insa ca va vad treaz! Numele meu este Dr. D si am avut grija de dumneavaoastra inca de cand ati ajuns la noi.
-...imi...hmmm...imi pare bine... doar ca...
-Ia sa vedem noi! Intai facem un mic control dupa care vin si explicatile. Simtiti asta? Puteti sa ma strangeti de mana? Ridicati cealalta mana va rog! Si acum... doctorul continua sa-l examineze inca vreo 15 min dupa care isi anunta verdictul: Totul este ok! daca o tii tot asa in cateva zile vei marge acasa!
-aaaa... da?... dar... eu de ce ma aflu aici?
-Am zis ca ajunge si la asta nu? Saptamana trecuta ai suferit un accident de masi..
-Saptamana trecuta?!
-Asta am spus si eu nu? Da, (cu un glas mai calm si mai linistitor din partea doctorului) din pacate a fost saptamana trecuta. La inceput am suspectat o posibila fractura cervicala acre din fericire pentru tine nu s-a adeverit. In rest ai suferit o contuzie craniana si cateva escoriatii. Ti-am indus coma pentru a-i da timp creierului sa se recupereze, incercand sa evitam astfel riscul unui accident vascular cerebral. Tin sa te anunt ca ai fost foarte norocos! Totul merge bine si in cateva zile te vom putea externa.
Matei ramase oarecum pierdut...
- Te las sa asimilezi tote informatiile aste si mai tarziu voi mai trece pe aici sa verific cum te mai simti!
-Sa... sa aveti o zi buna! ii spuse Matei si isi indrepta privirea plina de intrebari spre Codrin.
-Ia si te mai odihneste putin! Uite, eu raman aici cu tine si vorbim putin mai tarziu. Inca mai ai nevoie de odihna si prea multe deodata nu-ti fac bine.

Matei ofata, isi intoarse privirea si inchise ochii.
Codrin se lasa sa cada in scaunul de langa pat... nu stia carui Dumnezeu sa-i multumeasca pentru faptul ca Matei e viu si mai ales nu are nimic care sa-i afecteze viata... stia ca ar fi suferit mult daca s-ar fi trezit intr-un scaun cu rotile sau ceva de genul asta.

...........................................................................

il trezi acelasi zgomot ca si data trecuta doar ca de data asta era mult mai multa liniste in jurul lui...camera arata ca un puzzle compus din umbre si lumini... visa frumos, nu ar fi vrut sa se trezeasca... pe un scaun langa patul lui codrin adormise... i se puteau vedea cearcanele vinetii in jurul ochilor... tot timpul petrecut in spital isi lasase amprenta pe chipul lui... Matei trase aer adanc in piept, era inca destul de sedat asa ca nu putea sta treaz pentru prea mult timp...

............................................................................


-Acum ca sunt destul de treaz, si m-am dezmeticit cat de cat putem discuta?
-Cum sa nu Matei!
-De cate zile sunt aici?
-Pai... de acum sunt 14 zile.
-!?...cam greu sa tin socoteala.
-Tu mai stii ce s-a intamplat?
-...offff!... imi aduc aminte ca am plecat nervos de acasa si nu voiam decat sa ma plimb cu masina pana pe malul marii... mi-am zis daca merg sa vad marea cu siguranta ma voi linisti...
-Dar era miezul noptii Matei! La ce te-ai gandit?
-La nimic, nu m-am gandit la nimic! Stiu doar ca m-am urcat in masina, m-am oprit si i-am facut plinul, iar mintea mea era intr-o mie de locuri... tot ce stiu e ca intr-o curba am pierdut controlul, aveam viteza prea mare si de acolo nu mai tin minte nimic.
-Esti un norocos, stiai? Altii au murit de la mai putin de atat iar tu ai scapat cu rani usoare. I-a aminte Matei! Viata ti-a mai dat o sansa! ai grija ce faci cu ea, n-o irosi in van pentru ca inca una ca asta nu vei mai primi!
-Codrin, trebuie sa-ti spun ceva...
-Ce-i?
-In majoritatea timpului in care am dormit am visat aceeasi fata... Era frumoasa ca un inger, arata ca cea mai frumoasa inchipuire a mea... venea de fiecare data imi zambea apoi incepea sa culeaga flori... intr-o zi a inceput sa cante, atunci m-am trezit eu...
-Asa... te ascult!
-Cam atat am avut de zis desprea ea... ideea e ca o visez de fiecare data si am impresia ca ea e jumatatea mea.

...................................................................

-Azi ies din spital! mi s-au urat peretii astia, am ajuns sa-i invat pe de rost!
-Ma bucur pentru tine amice!
-Trebuie sa-ti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine Codrin! A! si sa-ti comunic ultima mea idee! Ma intorc acasa!
-Pai nu? doar iesi din spital! unde altundeva ai putea sa mergi?
-Nu, nu m-ai inteles! Ma intorc in tara!
-Bine atunci! ma iei cu tine?

......................................................................

-Parca arata altfel cand am plecat nu?
-Putin! Matei daca nu te deranjeaza prietenii nostri s-au hotarat sa ne faca o petrecere de bun venit, stii doar ca si-au facut cu totii griji pentru tine si abia asteapta sa te revada.
-Sincer nu stiu daca e cea mai buna idee Codrin... vezi tu...
- Hai omule! Daca nu te simti o promit ca te duc acasa si gata!
-Daca tii neaparat!
-Perfect!

......................................................................

Capul lui Matei se invartea ingrozitor... atat de multa lume, si galagie, muzica, agitatie...iesi putin pe balcon... la usa suna cineva... cand se intoarse il vazu pe Codrin stand de vorba cu o fata si acesta il striga... cand ajunse langa cei doi fata se intoarse si Matei ramase cu gura cascata...
-Ea e Medeea... o colega din generala... nu ne-am mai vazut de mult si a trecut si ea pe aici...
Matei inca nu se putea dezmetici... se pierdeau unul in ochii celuilalt... simteau ca si cum ceva ii atragea ca un magnet...
ii intinse mana si se apleca spre urechea ei...
-...stii... pe tine te-am visat cat timp am fost in coma...



...to be continued...

ea ar trebui sa stie...

bucati din viata ei...

mi-a spus sa am grija... poate ce am obtinut nu e chiar ceea ce-mi trebuie... i-am spus sa fie serios, pentru asta muncisem ani de zile ... nu neaparat pentru acel post ci pentru ceea ce credeam, pentru a-i ajuta pe altii, pentru a oferi un zambet...

cu timpul am ajuns sa-i dau dreptate lui Vania... nu era nici ce mi-am dorit si nici ce-mi trebuia... in saptamana cu pricina nu doar primirea postului avea sa-mi schimbe viata ci altceva mult mai improtant:

...ziua indragostititlor... o sarbatoare careia nu-i inteleg rostul... hotarasem cu Matei ca nu vom sarbatori asa ceva, fara acdouri, inimioare, fundite si alte prostii... a fost de acord... cu taote astea m-a invitat la el... cand am ajuns Matei era in bucatarie, isi exersa calitatile de bucatar... dupa cateva ore au ajuns si prietenii nostrii care ne erau cei mai dragi. L-am intrebat mai mult din priviri ce se intampla... mi-a zis ca-i doar o duminica intre prieteni...

Dupa ce am stat la masa ne-am ridicat sa inchinam cate un pahar de sampanie... Matei incepe prin a le multumi prietenilor ca sunt alaturi de el si-l vad ca-si duce o mana spre buzunar... in acel moment mi-am dat seama pentru ce au fost toate acele pregatiri si un val de ameteala m-a cuprins... s-a asezat intr-un genunchi in fata mea si m-a intrebat daca vreau sa-i fiu alaturi pentru toata viata... mi s-au taiat picioarele si timp de cateva minute nu am fost in stare de nimic... dupa ce l-am facut pe Matei sa astepte am reusit si eu sa articulez un "Da!"... si din acel moment viata mea a luat-o pe alt drum... am inceput sa am alte prioritati decat aveam pana atunci...

pe zi ce trece Vania avea tot mai multa dreptate... nu era nici de voiam, nici ce-mi trebuia...

tot ce-mi doresc gasesc langa Matei... iar el e in stare sa-mi satisfaca toate trebuintele...

to be continued...

liniste

...liniste completa... doar sunetul valurilor si un miros puternic de sarat amestecat cu putina caldura,fructe coapte si inca ceva exotic, nu as putea sa spun exact ce dar e un miros specific lor, putin greoi, dulceag si foarte imbietor...

ne indreptam spre plaja sa simtim marea, nu doar sa o mirosim... in drum ne intalneam cu piscina mereu albastra si destul de rece pentru ora devreme din dimineata, curmalii care renuntau peste noapte la o parte din fructe, o frumoasa gradina de palmieri si in coltul celei mai indepartate cladiri din gradina, pe un scaun intalneam de fiecare data acceasi persoana... isi muta scaunul in functie de soare, pastrand totusi marea in campul sau vizual si tinea mereu in mana acceasi carte... o liniste toatala i se putea citi pe fata, de parca niciodata nu avusese nici o grija, de parca ncii o problema nu trecuse pe langa el... cu toate astea fata ii era brazdata de riduri semn ca viata nu fusese foarte blanda... si de unde atata liniste? o fi de la mare?... de la nezgomot? mirosul acestea il poate influenta cu ceva? sau cartea? oare ce o fi citind? tare mai sunt curioasa... daca aduce lnsitea cu siguranta o vreau si eu!

in fiecare dimineata, intr-un colt de gradina, un om isi cotempla sufletul si-si gasea linistea... in fiecare dimineata noi contemplam mare, ne descopeream unul pe altul, ne bucuram de viata si nimic altceva nu exista in afara de noi...

Lady M

... statea ghemuita in baie cu lacrimile siroindu-i pe obraz... in mainile impreunate ca pentru rugaciunetinea o bucata mica de plastic alba iar ochii ii erau atintiti pe ceas...cele 5 minute de cand se afla acolo i se pareau de acum o vesnicie, de parca timpul ar fi uitat sa mai treaca... inca putin... si daca iese pozitiv? mai bine sa nu se gandeasca de pe acum la asa ceva... poate totusi e negativ si nu e decat o inchipuire a ei... dar daca?... si lacrimile ii invadau din nou fata... nu putea avea un copil, cel putin nu acum cand avea atatea probleme din care nu stia inca cum sa iasa... si toate cele petrecute in ultimele luni i se perindara din nou prin minte...

...in sfarsit... au trecut minutele ce le avea de asteptat... statea cu inima cat un bob si-i era frica... ar fi vrut sa nu fie singura in momentul acela... puse mana pe telefon si forma primul numar pe care si-l amintise...

- Alo? ... la celalalt capat raspunse vocea somnoroasa a Medeei.
- ...
- Alo? ... Alo?... Ana tu esti? Te rog raspunde-mi!
- Sunt insarcinata...

-Ana?

inchise telefonul si incepu sa planga in hohote... nu trebuia sa fie slaba si s-o sune pe M... trebuia sa o tina cat mai departe de tot ce se intampla ei... de data asta Medeea nu o mai putea scoate din necaz iar acum ii era frica sa nu o implice si pe ea in probleme care nu o priveau... oare cand se vor termina toate?


...la jumatate de lume distanta M se holba la telefon...

- mmm... iubita? cine e? ce s-a intamplat?
- aaaaaa... nu stiu... cred ca era Ana... doar ca...
- vino inapoi in bratele mele.
nu stia daca i s-a parut sau chiar era vocea Anei... si-a invartit pe toate partile lista de apeluri dar din pacate era un apel de pe un numar privat... intr-un tarziu se hotara sa doarma, urma o zi grea pentru ea dar gandurile nu-i dadeau pace... de luni incerca sa dea de Ana si acum asta... nu mai intelegea nimic...

( to be continued)