...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

luni, decembrie 05, 2011

a fi sau a nu fi... casatorit

daca nu te pierzi in rutina, nu uiti nimic pe drum... nu stiu cum sa descriu mai bine de atat cum este o casnicie...
Cineva spunea ca intr-o casnicie nu-ti dai seama de cat de mult iubesti, ca uneori ai impresia ca dragostea aceea mare (daca a existat binenteles) nu mai este acolo, asta pana se intampla ceva cu cel pe care il iubesti si-ti dai seama ca-l iubesti mai mult decat in prima zi...
Dragalaseniile le pierzi doar daca vrei... noi pana acum nu am pierdut nimic. Cei drept si relatia noastra a fost destul de tumultoasa... in ziua in care ne-am casatorit implinisem un an de cand ne-am vazut prima data (m-a cerut in casatorie dupa mai putin de 2 luni). Daca iubesti sau mai bine ar trebui sa spun daca tu simti ca aceea este persoana langa care te vezi si maine si peste un an si la plimbare cu copii in parc dar si cand veti fi doar doi batranei de mana cu nepotii atunci nu are de ce sa-ti fie frica de casatorie.
Casatoria in sine te schimba... te face putin mai matur, incepi sa ai alte prioritati (incepi sa-i intelegi mai mult pe parinti, si nu glumesc deloc) si copilaresti mai putin... dar asta nu inseamna ca schimbarea e in rau. Daca va iubiti nimic nu oate fi mai bine.Noi ne-am pierdut cei mai buni prieteni in drumul spre maturizare... cu toate astea suntem puternici impreuna. Suntem cei mai buni prieteni acum unul pentru celalalt...
Nu cred ca sunt cea mai potrivita sa dau sfaturi sau sa le vorbesc altora despre cum este sau cum ar trebui sa fie o casnicie... si eu invat inca cum stau lucrurile... Am doar 22 de ani si sunt casatorita de 1 an... multi raman foarte mirati cand imi vad verigheta de pe deget si spun ca ei initial au crezut ca sunt la liceu, si ca sunt cam tanara sa fiu sotie... Eu am facut asta pentru ca asa am simtit... unii au inteles asta, altii nu concep asa ceva... Dar eu il iubesc si fiecare dimineata cand ma trezesc langa el e sarbatoare... fiecare sarut imi da fiori... ii duc dorul cand nu-l vad cate o zi intreaga si nu pot sa dorm daca nu e langa mine...

Daca iubesti, tine-ti persoana iubita langa tine pentru totdeauna...
P.S. : aceasta postare este pentru detinatorul blogului Etajul3... sper ca ti-am raspuns la intrebari...

2 comentarii:

Un suflet spunea...

Multumesc frumos pentru mesaj.

Am citit blogul tau si inainte sa faci pasul...si vad ca totul este inca bine la o varsta fragede, daca pot sa o numesc asa.
Stiu ca totul este relativ si difera de la familie la familie, insa eu intr-un fel sau altul ma regasesc in comportamentul tau.

Suntem de-o seama, diferenta o face anii de relatie...eu mai am 3 luni si fac 3 ani de iubire.

Ne mai auzim >:D<

diana spunea...

Eu nu pot decat sa-ti urez multi ani inainte si sa va iubiti mereu mai mult decat in prima zi :)