stii...

mi-e dor de ea, chiar daca o am mereu langa mine...
poate ti se pare ca vorbesc prostii dar asa e... si e al naibii de dureros... sa o am mereu langa mine si sa nu scoata un cuvant daca nu o intreb nimic, ca si cum nici nu as fi...
nu am crezut ca voi ajunge si aici... undeva, pe parcursul ultimelor luni am facut ceva gresit, am facut ceva care a suparat-o atat de tare incat aproape nu-mi mai vorbeste... partea proasta e ca nu stiu unde... oricum eu am un talent deosebit de a face tampenii si de a-i supara pe cei din jurul meu... un alt talent si mai mare este acela de a face greseli fara sa le constientizez mai apoi... eu merg inainte ca si cum totul ar fi ami mult decat ok, dar vad ca cei din jurul meu isi schimba comportamentul, atitudinea fata de mine... ei nu ma trag de maneca sa-mi arate unde am gresit iar eu in egoismul meu nu pot sa constientizez greseala, sau poate nu pot sa accept ca as putea gresi... pana la urma sunt un leu (e o scuza patetica, dar e singura care imi vine la ora asta tarzie in minte asa ca doar putin imi permit sa dau vina pe trasaturile caracteristice zodiei)... si uite cum am ajuns sa bat campii si sa vorbesc iar de mine, lucru acre sigur nu te intereseaza, despre mine oricum vorbesc tot timpul... incep sa ma intreb daca vreodata voi reusi sa am un alt centru al universului decat EU-l meu nemasurat si egoismul meu fara margini...

dar eu vorbeam de fapt aici despre cu totul altceva...
incep prin a-ti cere iertare... iarta-ma!... stiu ca o dau cu bata in balta si sunt nesuferita de multe ori... dar vezi tu, in egoismul meu infinit am nevoie de tine... imi lipsesc noptile in acre statea treze si numaram stelele din tavan si visam la feti-frumosi sau ne minunam de felul in care viata ne ofera tot ce ne-a trecut prin cap ca am putea trece (a se nota lucruri realizabile)... cum ne amuzam de fiecare data ca nu stiu cum reuseam dar iubitii nostri sunt cei mai buni prieteni... cum visam sa ne luam rucsacul in spate si sa vedem lumea, doar noi doua, impreuna ne-am fi descurcat... noi impreuna suntem o forta pe care absolut nimic nu o poate distruge (se pare ca pana la urma totul mai putin eu)...

azi am tot ce-mi doresc, mai putin ceea ce conteaza cel mai mult pentru mine... Dovlecelu meu... pentru ca esti a mea indiferent de situatie, pentru ca daca nu eu atunci cine?

hmmm...

am atins si pragul de 300 de postari... nu credeam ca voi ajunge sa scriu atat cand am accesat prima data blogul... se pare ca mi-e mai usor sa scriu aici decat sa vorbesc cu ceilalti despre tot ce ma framanta... e mai usor sa ai un jurnal si sa scrii tot ce-ti trece prin cap decat sa apari in fata cuiva si sa incepi sa depeni cuvinte pe care nu stii daca le intelege sau nu... aici e altfel... eu scriu ca sa-mi iau de suflet ce ma apasa...uneori nici macar eu nu am curaj sa citesc ce am scris dar mai incolo va fi cred eu interesant sa deschid pagina cu pagina si sa imi aduc aminte...


am gasit asta dimineata:


mi-a placut foarte mult...


i dream of rainbows and butterflies and candy clods...

close youre eyes

azi nu ma simt in stare... azi imi lipseste energia... astazi nu sunt eu!

Pentru toate femeile din tine!

La multi ani mamelor voastre, pentru ca v-au dat viata si v-au crescut in ceea ce sunteti acum.
Surorilor, cei care aveti, pentru ca le suportati si va suporta iar din cand in cand va acoperiti unul altuia greselile si va faceti viata mai frumoasa.
Fetelor si femeilor din vata voastre, cele trecute, prezente sau poate viitoare care si-au pus amprenta asupra voastra si care va transforma viata intr-un fel sau altul.

Si nu in ultimul rand la multi ani voua pentru ca fiecare e unica si speciala in felul ei, pentru ca fiecare are un mod aparte de a aduce zambete in jur... pentru ca ei ne cred atat de complicate si noua ne place atat ce mult sa-i lasam sa creada asta... pentru ca putem obtine aproape tot ce ne dorim cu un zambet... pentru acea bucatica din noi care inca mai crede in oameni, in bine si in vise... pentru ca nu trebuie sa uitam niciodata ca noi suntem frumoase... pentru tot ceea ce ne dorim sa fim si vom reusi sa ajungem atata timp cat vom avea alaturi oameni care cred in noi...
in fiecare zi suntem altfel... in fiecare zi suntem ceea ce ne dorim sa fim.

La multi ani pentru toate femeile din tine!




copilasii din reclama asta mi se par de-a dreptul fantastici, ii adoor!!!

is it love?

m-a intrebat daca merit... asa... fara sa stea pe ganduri, fara sa se gandeasca la ce as putea raspunde... se uita direct in ochii mei si mai, mai batand din picior astepta un raspuns...
pentru mine intrebarea ei veni pe neasteptate... imi cautam si nu reuseam sa-mi gasesc cuvinte... privirea ei sfredelitoare nu ma lasa sa ocolesc nimic... un intreg proces de constiinta s-a produs atunci in mine... mi-am pus si eu intrebarea asta dar nu m-am obosit niciodata sa-mi raspund sincer... acum in fata ei nu aveam incotro... poate era indeajuns sa raspund cu un da sau nu dar cunoscand-o pe ea stiam ca urma si acel "De ce?" caruia trebuia sa-i raspund...
...mi-am luat inima in dinti si am inceput sa-i vorbesc...
da! eu merit! si ac sa nu te mai intrebi tu iti spun si de ce: pentru ca il iubesc la fel de mult cat ma iubeste si el... pentru ca ii duc dorul chiar daca nu lioseste decat cateva ore de langa mine... asa cum mi-a spus eu pentru el sunt intruchiparea a tot ce si-a putut dori de la o femeie... pentru ca pot sa-l fac sa zambeasca... pentru ca pot sa-l tin in brate si sa-i alung cele mai negre temeri... merit pentru ca noi impreuna suntem puternici... mai mult de atat nici nu are rost... si chiar daca pentru ceilalti poate parea o nebunie doar ca pentru noi totul se intampla cu un rost...

m-a privit uimita... nu se astepta la un asa raspuns... era mai degraba pregatita sa ma auda spunand ca sunt intr-o faza de tranzitie, ca nu stiu exact ce vreau, ca voi lasa timpul sa mai treaca si sa ma hotarasc mai tarziu, nicidecum sa-mi auda glasul hotarat spunandu-i ca sriu exact ce vreau si mai stiu si de ce.



of course it is!

gitana

Nunca usé un antifaz
Voy de paso
Por este mundo fugaz

No pretendo parar
¿Dime quién camina
Cuando se puede volar?

Mi destino es andar
Mis recuerdos
Son una estela en el mar

Lo que tengo, lo doy
Digo lo que pienso
Tómame como soy

Y va liviano
Mi corazón gitano
Que solo entiende de latir
A contramano
No intentes amarrarme
Ni dominarme
Yo soy quien elige
Como equivocarme

Aprovechame
que si llegué ayer
Me puedo ir mañana
Que soy gitana
Que soy gitana

Sigo siendo aprendiz
En cada beso
Y con cada cicatriz

Algo pude entender
De tanto que tropiezo
Ya sé como caer

Y va liviano
Mi corazón gitano
Que solo entiende de latir
A contramano
No intentes amarrarme
Ni dominarme
Yo soy quien elige
Como equivocarme

Aprovechame
Que si llegué ayer
Me puedo ir mañana
Que soy gitana

Vamos y vemos..
Que la vida es un goce
Es normal que le temas
A lo que no conoces

Tómame y vamos
Que la vida es un goce
Es normal que le temas
A lo que no conoces
Quiero verte volar
Quiero verte volar

Y va liviano
Mi corazón gitano
Que solo entiende de latir
A contramano
No intentes amarrarme
Ni dominarme
Yo soy quien elige
Como equivocarme

Aprovechame
Que si llegué ayer
Me puedo ir mañana
Que soy gitana.

bebe

i just love this song

un alt fel de apus

ma tine in brate si impreuna privim ultimile raze de soare...in lumina apusului toate se schimba... dealurile, casele, copacii parca isi iau o alta forma...
ma incearca tot felul de sentimente... un fel de bine cum nu stiam ca poate fi... un fel de "acasa" care pare fi chiar la locul lui... caldura imbratisarii... soaptele, de parca ne-ar fi frica sa nu speriem nu stiu ce zana, de parca am alunga farmecul... siguranta zilei de maine... ochii in care se aduna atatea vise... eu il invat sa zambeasca... el ma invata sa ma adun... impreuna invatam ca nu mai suntem copii si a venit timpul sa luam si decizii mature...

Vicky vrea si ea luata in brate. Se tot alinta pe langa noi si nu-i place deloc sa nu fie ea in centrul atentiei... se gudura, latra si vazand ca nu prea da rezultate a inceput sa se catere pe picioarele noastre :)) dar a crescut vazand cu ochii si e din ce in ce mai grea, doar ca e tare greu de refuzat, mai ales cand se uita cu ochii ei albastri/gri...

peste oras se aprind una cate una luminile... privite de sus parca ar fi un parc de distractii... noi tesem vise pe care maine le vom pune in aplicare...

inchide ochii, strange-ma in brate...

in urma cu 10 minute ningea cu fulgi mari si pufosi acum de dupa un nor negru a iesit soarele... vremea asta primavarateca inca nu stie incotro...
in lumina apusului crengile copacilor stralucesc de parca ar avea mii de stelute pe ele... un vanticel subtire se ratoieste la noi... miroase a pamant ud, a fum si a iarba cruda... de undeva de departe cateva glasuri de copii ajung pana la mine... din casa se aude melodia de mai sus... am ascultat-o intr-o seara cand eram la el, nu mai stiu de ce imi aminteste doar ca imi da o stare de liniste... asa am nevoie de liniste... sa stau 5 minute sa nu ma gandesc la nimic si sa simt ca lumea e a mea...

de atatea ori am vrut sa scriu aici... imi lipseste atat de mult... dar in ultimul timp nu am mai avut timp de nimic... cred ca nici timpul nu are timp de mine... nu mai apuc sa-mi fac ordine in ganduri sa vad ce pot si ce nu pot scrie aici... care bucati de suflet le scot la aerisit si p care le inchid mai adanc si pun pietre mari peste ele sa nu mai vada lumina zilei...

vocea asta...parca face toate sa dispara... tot ce doare, tot ce e gri, tot ce nu are ce cauta...

inchide ochii si strange-ma in brate... eu nu am de gand sa plec nicaieri... asa, ramai... si nici un rau nu te va mai atinge... si acum iti voi sopti cuvinte dulci care sa te linisteasca... nu te mai gandi... totul a trecut si odata cu zorile vor disparea toate...

release me

Heaven holds a sense of wonder
And I wanted to believe that I'd get caught up when the rage in me subsides
In this white wave
I am sinking
In this silence
In this white wave
In this silence I believe
I have seen you in this white wave you are silent
You are breathing in this white wave
I am free