...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

sâmbătă, noiembrie 15, 2008

"Mihaela te iubesc!"


Nu am luat-o razna,nici vorba de asa ceva...

Zilele trecute ma indreptam spre facultate si satula fiind sa merg mereu pe aceeasi scurtatura ma hotarasem ca in acea dimineata sa merg pe la Rapa Galbena. mergeam ingandurata fara sa dau atentie nici drumului nici oamenilor pe care ii intalneam.
deodata privirea ajunsa pe prima treapta vede mesajul urmator :"Mihaela te iubesc!". Literele rosii pe scarile gri m-au facut sa simt un fior...urc cateva trepte si ma intampina acelasi mesaj...iar pe ultima treapta il vad din nou... a fost parca pentru a mi se demonstra ca exista infinite moduri de a-ti exprima iubirea iar acesta este unul cat se poate de original fara a dauna nimanui... El si-a strigat un gura mare iubirea fara a fi nevoie sa recurga la gesturi diperate.
tot asa in urma cu multi ani...sa fie vreo patru,poate...mergeam cu vara mea prin C.U.G si observ pe un copac scris mare cu alb si rosu un "E"...mirata merg mai departe. pe urmatorul copac un "A" scris in acelasi mod...curioasa fiind din fire trec pe cealalta parte a strazii... pe copaci scria mare "TE ADOR"... a trecut mult timp de atunci...cand trec prin C.U.G inca vad cei sase copaci purtandu-si mandri dovada dragostei lor...sper doar k si acea dragoste a durat pana acum...

Tot in urma cu multi,multi ani...undeva in Podu Ros(zona binecunoscuta iesenilor) pe un panou publicitar scria mare:"Vrei sa te mariti cu mine?" Asa mai zic si eu cerere in casatorie originala ;).



...uneori putina nebunie in dragoste nu strica...cel mai bine e sa te lasi purtat de val si sa vezi pana unde te duc aripile gandului si ale creatiei...

vineri, noiembrie 14, 2008

Tabara Arbanasi















Printre cursuri la facultate,partiale,servici si scoala...o parte din noi( voluntarii Crucii Rosii romane)ne-am facut timp pt o tabara de instruire post-dezastre. pozele vor vorbi de la sine ;).

marți, noiembrie 11, 2008

...aripi sa zbor...



...am cazut in incercarea mea de atinge infinitul si am dat cu tampla de pragul cel mai de jos al pamantului...
apoi...totul s-a schimbat...nimic nu mai e cum era odinioara... ma pierd printre cuvinte si chipuri...culori si sunete...incerc sa ma agat de silabe dar ele se descotarosesc repede de mine...doare...
...acum sigurul lucru care m-am putea ajuta ar fi mana blanda si calda a mamei...dulcea amintire a copilariei...de mult pierduta...
in curand...in curand imi vor creste aripi...oare cine ma va invata sa zbor?...
...universul meu isi ia noi repere spre care sa se extinda...oare pana unde se intinde infinitul...mi-ar placea sa zbor pana acolo...

oare de ce le este frica oamenilor de necunoscut?si daca fericirea lor e tocmai acolo?...vor fi nefericiti toate viata tocmai din cauza acestei fobii...cel mai bine e sa tragi adanc aer in piept si sa mergi in cautarea sufletului tau...in cautarea fericirii.
si nu uita sa crezi in zambete...ele sunt picaturi de fericire...


...astazi e prima zi din restul vietii mele...


intre mine se infinit se intinde vesnicia...poate imi vor creste aripi sa zbor pana acolo...

a fost odat'...


...au fost odata un baiat si o fata...se iubeau la nebunie...credeau ca vor fi impreuna pana la adanci batraneti,ca sunt amandoi jumatatile aceluiasi intreg...
...au tesut in jurul iubirii lor o panza astfel incat nimeni sa nu poata patrunde in lumea creata de ei...doar ei existau...
totul a fost ca un basm cu zane si feti frumosi pana cand intr-o zi...fata...a inceput sa-si dea seama k nu e asta raiul la care visa si realitatea puse stapanire pe ea...trezita din visare a vazut k lumea ei nu e asa roz cum si-o imaginase,ca nu asa visase sa fie iubirea ei...ca totul era cu susul in jos...au incercat din rasputeri sa-si refaca paradisul pierdut dar...degeaba...nimic nu mai putea fi ca inainte...
atunci...fata a hotarat k cel mai bine este sa renunte,chiar daca o doare...nu mai putea duce o lupta cu morile de vant...a preferat sa spuna stop intr-un moment in care amandoi puteau pastra o amintire frmoasa unul despre celalalt...despre iubirea lor...








Cand iti vei aminti de mine...vreau sa-ti amintesti de noptile cu luna plina...de zambetele fugare...de imbratisarile din care nu ne mai puteam desprinde...si de sarutarile moi...ca niste picaturi de ploaie...sa-ti aduci aminte de mine atunci cand zambeam...de mine cand inca nu invatasem ce inseamna sa plangi...
...a fost o vreme cand pentru mine insemnai totul...nu am stiut cum sa facem sa fie pentru totdeauna asa...
...prefer sa suferim acum...si sa ramanem cu o amintire frumoasa despre ce a fost...de cat sa ajung mai tarziu sa te urasc...te iubesc...si tocmai in asta consta iubirea mea...te iubesc atat de mult incat stiu ca trebuie sa-ti dau drumul...iti vor creste noi aripi si vei invata sa zbori si sa traiesti fara mine...



...am fost odata noi doi...

Sfarsit

marți, aprilie 15, 2008

movie time!


"El orfelinato"

A tale of love. A story of horror.
Laura, o femeie de 32 de ani, este fericita cand reuseste sa redeschida orfelinatul pentru copii handicapati, cu atat mai mult cu cat fiul ei pare sa-si dezvolte creativitatea jucandu-se cu prieteni imaginari.Curand insa, joaca lui cu personajele imaginare devine destul de reala pentru ca Simon dispare.Disprata,dupa mai multe luni de cautare,Laura cheama o echipa de parapsihologi in ajutor.
Nu va lasati dezamagiti de povestea simpla si de stilul horror. Cinematografic, Orfelinatul este un film de vazut. E o intoarcere la gen, cu clisee manuite cu maiestrie, cu o poveste emotionanta si cu un sfarsit dozat perfect.

dragoste? Dragoste. DRAGOSTE! dragoste...


Foarte complicat cuvant nu? sau mai bine spus foarte complicat sentiment.


mai ciudat e ca unii isi propun sa iubeasca o anumita persoana(Drgos nu e doar cazul tau,sa stii ca nu fac atac la prsoana). partea proasta in toata treaba asta e ca uneori e posibil ca persoana de care ai ales sa te indragostesti sa nu fie "perfesctiunea"intruchipata si cu toate aste anoi sa ne incapatanam sa o iubim pentru ca ori nu vrem sa recunoastem ca nu a fost buna "alegerea" ori nu ne dam seama...si nu vedem in persoana "aleasa" decat calitatile pe care tot noi i le imprumutam pentru a fi astfel acea fiinta la care am tot visat.


totusi...eu sunt de parere ca NU asa e dragostea!!!


Dragostea...e acel sentiment pur care vine de undeva din adancul sufletului,din inima...vine poate atunci cand nici nu te astepti si fata de cine(poate) nici nu te astepti.


e ca un fulger care te strabate...e moleseala care iti cuprinde atat mintea cat si corpul...e acel sentiment dulce ca plutesti...sunt fluturii pe care ii simti in stomac numai cand te gandesti la o anumita persoana...sclipirea din ochi...genunchii care ti se taie numai cand te gandesti ca peste 5 minute te vei intalni cu cel/cea pe care o iubesti...imaginea care iti staruie pe ochiul mintii si te urmareste in somn...vocea tandra si calda care te face sa tresari de cate ori o auzi...


totodata dragoste inseamna si incredere(caramida de baza),sinceritate(nu poate exista relatie intre 2 persoane fara asa ceva),altruism,renuntare de sine pentru ai fi bine celuilalt(dar nu o renutare bolnava,trebuie sa fim totusi cu capul pe umeri si sa fim constienti la ce si pentru cine renuntam)...
dragoste...umarul pe care iti sprijini fruntea ingandurata...batista intinsa atunci cand plangi...mana care iti sterge grijulie lacrimile izvorate din durere,neputinta sau...


...un te iubesc aproape soptit cand cel de langa tine mai are putin si adoarme...sarutul dulce de buna dimineata...cafeaua aburinda bauta impreuna...siguranta zilei de maine,acea siguranta dulce ca il stii mereu laga tine...


trebuie sa lasam inima sa aleaga...nu sa alegem noi ce credem ca ar putea fi mai bine...sa iubim din tot sufletul...si sa ne lasam purtati de val...


"caci eu iubesc si ochi si buze si morminte"






delir in zi ploioasa de aprilie pentru cine vrea sa asculte...

vineri, aprilie 04, 2008

it feels like when i kiss you




...ploua...ingerii isi plang decaderea...sufletul meu isi striga durerea la portile cerului dar nu e nimeni acolo sa-l asculte...



...vino...ma ploua pe aripi si in curand nu voi mai putea zbura...de ce nu esti aici sa ma feresti de...de..nici eu nu stiu...cred ca ar trebui sa ma feresti de singuratate...de lumea ce ma-nconjoara...



vreau sa ma plimb prin ploaie pentru a putea plange linistita...stii...atunci cand ploua si plangi nu-si da nimeni seama,se confunda...am nevoie sa plang,sa-mi descarc durerea care-mi apasa sufletul.



...iubitule,in curand vei fi langa mine...in curand iti voi simti din nou atingerea si sarutarile...in curand...in curand ma voi odihni din nou in bratele tale...e atat de bine langa tine...



...uneori imi ajunge sa inchid pentru o secunda ochii si te simt langa mine,iti simt bratele in jurul meu si soapta ta scazuta cand imi spui ca ma iubesti...



hai!nu sta asa departe de mine...ma ploua si sufletul meu mai are putin si se umple cu apa...o apa amara si murdara si neagra...poate din cauza ca imi lipsesti atat de mult sau poate din cauza oamenilor din jur...nici eu nu stiu...



..vino...sa mergem impreuna acasa...



...ploua...ploaie tot nebuneasca si noi visam ca ne iubim prin mansarde uitate de lume...sa evadam intr-o lume a nostra...o lume in care ploua cu licurici si cu stele...

marți, aprilie 01, 2008

Fiinta din mine


Iubesc marea

o chem sa ma scalde-n adancuri

intr-o noapte

invata-ma,sa daruiesc fiinta din mine.


iubesc ploaia

o chem sa-mi apele obrajii de lacrimi

sa-mi aduca de sus picaturi din rai.


iubesc vantul

il chem sa ma poarte pe aripi

si sa ma duca departe

prin vise,prin iarba,pe ape...


iubesc iarna

o chem sa-mi inghete regretele...

ma cauta inca...pe mine as vrea sa ma-nghete


iubesc muntele

sa ratacesc printre pietre

sa ma ascund in frunze de copaci,

sa urc ale cerului trepte...


iubesc furtuna

caci ploaia o naste si vantul din tine

singurata-te,invata-ma:

sa iubesc fiinta din mine...

(Oana Zalaru)

Cred ca mi-am gasit poetul preferat...ma regasesc in fiecare cuvant,in fiecare vers...in fiecare idee...de parca altcineva mi-a citit gandurile si a reusit sa le trenspuna pe foaie..fara ca eu sa realizez asta...simt ca mi-ai regasit gandurile...ca m-am regasit pe mine...