.

distanta

M-am pierdut intr-o lume a povestilor... iubesc sa simt cartea in mana dar de ceva vreme kindelul mi-a devenit cel mai bun prieten. E greu cand pe prietenii reali a trebuit sa-i las in urma, intr-un loc numit acasa, iar acum suntem cu totii prea departe unul de celalt pentru a ne mai putea ajunge, pentru a ne mai intelege... pentru a imparti ce obisnuiam sa impartim.
Unii spun ca prieteniile adevarate nu mor niciodata... poate ca au dreptate. Eu am ajuns sa cred ca nici cele mai puternice prietenii nu reusesc sa supravietuiasca in fata orgoliilor, a miilor de kilometri ca sa nu mai zic de directiile spre care am ales fiecare sa ne indreptam.

Si le duc dorul, si ii iubesc ca sunt ai mei...

Happy!

In urma cu trei ani i-am spus ca eu nu sarbatoresc ziua indragostitilor asa ca m-a cerut de nevasta ca sa putem sarbatori logodna noastra!
Am trecut prin atatea impreuna incat uneori avem impresia ca au trecut zeci de ani de cand suntem unul langa celalalt si totusi parca a fost ieri cand s-a pus in genunchi in fata mea si mi-a cerut sa-i fie alaturi pentru toata viata.
La multi ani noua, dragul meu!

Eu te iubesc, in fiecare zi mai mult!

...

Deschid in fiecare zi blogul in cautarea celor pe care obisnuiam sa-i citesc... nici eu nu mai scriu.
Nu pentru ca nu mai scriu altii ci pentru ca momentan nu am despre ce scrie.
Viata in Anglia nu-i asa palpitanta iar iubirea pentru el prefer sa i-o marturisesc lui. In loc de scris m-am apucat de citi, macar o carte pe saptamana. Saptamana asta am citit "Memoriile unei gheise" de Arthur Golden, frumoasa carte, v-o recomand cu caldura.

In rest ma bucur de putine zile cu soare si astept vremuri in care totul o sa fie mai bine!

winter wonderland

Ninge de doua zile! Daca as fi fost in Romania, in ianuaria nu mi s-ar fi parut nimic anormal dar asa... Nu ma asteptam sa am parte de zapada! Azi m-am simtit ca un copil mic in fata bradului de Craciun... de-ar fi fost cu vreo trei saptamani mai devreme... dar e bine si asa.
Pentru o persoana nascuta in mijlocul verii mi se pare putn ciudat cat de mult imi place zapada, gerul. Totusi nimic nu mi se pare mai frumos decat parcul alb din spatele curtii. Si e atata lumina!
M-am tot plans ca mi-e dor de zapada, ca vreau acasa, ca vreau sa ma trezesc intr-o dimineata si sa fie alb ca in povesti. Se pare ca cineva acolo sus ma iubeste si macar o parte din rugaminti mi le asculta. Daca nu sunt in tara macar sa am zapada.

englezesc

un an de Anglia… am crezut ca nu ma voi obisnui in veci… multe lucruri inca mi se par absurde dar am ajuns sa considel locul asta un fel de acasa.

Pentru doua lucruri ar trebui sa fiu recunoscatoare : departarea asta de casa ne-a apropiat pe noi mai mult si locurile pe care am reusit sa le vizitez anul acesta si pe care nu as fi reusit sa le vad daca nu eram aici.

In rest… totul e englezesc. Pana nu ajungi sa traiesti printre ei nu iti poti da seama ce inseamna iar eu nu am rabdarea sa explic.

Mi-e dor de zapada, de acasa, de mama… ma bucur de zile cu soare, ceata si cafeaua din fiecare dimineata cu sotul meu.

nite nite

nice lullaby!
waiting for Christmas... hoping I don't lose hope!

ceata... ruginiu

Frumoasa toamna asta... a venit oarecum pe nesimtite aici pentru ca frig a fost tot anul. M-am trezit intr-o dimineata si parcul era plin de ceata, soarele inca nu rasarise si mirosea a inghet. M-a izbit imaginea copacilor din parc cand a dat prima raza de soare... erau galbeni si rosii si verzi si ruginii toate adunate la un loc... Nu ploua decat noaptea, in fiecare noapte, la aceeasi ora incepe si se termina odata cu ivirea zorilor. In timpul zilei staluceste un soare de care nu am avut parte in timpul verii, vantul bate dinspre ocean si aduce cu el un aer inghetat care are miros de sare si de frig... E un fel de visare in aer si ultimii trandafiri incearca timizi sa infloreasca... Ma simt impacata cu mine, mai mult de atat nu am ce sa fac momentan... inca putin si lucrurile ar trebui sa o ia din loc. Pana atunci mi-a ramas melodia asta intepenita in minte : give us a little love
Zilele astea citesc Stieg Larsson - The Girl With the Dragon Tattoo, Millenium Trilogy. Daca aveti timp... merita!

red wine

am ajuns intr-un punct in care ma simt bine... e o stare pe care nu o pot descrie amanuntit dar ma simt impacata cu mine, cu tot ce se intampla in jurul meu. O fi si din cauza ca Radu e putin mai optimist, asta face ca lucrurile sa fie putin mai usoare pentru mine. O fi, daca nu de la ploaia care nu se mai tremina si frigul care s-a instalat peste noapte... poate de la cartile pe care le citesc... sau de la sticla de vin rosu desfacuta azi... nu stiu si sincer nici nu-mi pasa prea mult... mi-e bine... iar frigul si ploaia nu fac decat sa ne adune pe amadoi sub paturi asa ca... nu are decat sa ploua in continuare... noi avem tot timpul din lume sa ne iubim. aaa... mi-a ramas melodia asta blocata in minte... nu tine neaparat de starea mea dar imi place vocea ei foarte mult.

it comes back to me... the memories

rasfoiam dimineata printre bloguri si am dat peste melodia asta... m-am trecutfiori pe sira spinarii si amintiri vechi au inceput sa se ingramadeasca in mintea mea... nu reusesc sa-mi aduc aminte nimic concret dar stiu ca am ascultat melodia asta cateva saptamani in sir... si Dovlecel, care era mereu acolo...