un an de Anglia… am crezut ca nu ma voi obisnui in veci… multe lucruri inca mi se par absurde dar am ajuns sa considel locul asta un fel de acasa.
Pentru doua lucruri ar trebui sa fiu recunoscatoare : departarea asta de casa ne-a apropiat pe noi mai mult si locurile pe care am reusit sa le vizitez anul acesta si pe care nu as fi reusit sa le vad daca nu eram aici.
In rest… totul e englezesc. Pana nu ajungi sa traiesti printre ei nu iti poti da seama ce inseamna iar eu nu am rabdarea sa explic.
Mi-e dor de zapada, de acasa, de mama… ma bucur de zile cu soare, ceata si cafeaua din fiecare dimineata cu sotul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu