...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte... ...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...
nu stiu sa scriu despre cum imi este atunci cand sunt fericita... stiu doar sa arat asta... stiu doar sa zambesc, dar zambetul nu-i apare printre randuri... nu stiu cum sa impartasesc toate cate mi se intampla... traiesc doar pentru azi, acum, momentul in acre scriu si atat, restul e doar o iluzie... ...nu stiu... ...nu... stiu cum sa vorbesc cu ea... si-mi lipseste de-mi vine sa plang... si-am plans din cauza asta de multe ori... azi mi-a umblat trin ganduri toata ziua... m-am pornit de cateva ori spre telefon si m-am oprit la mijlocul drumului... daca o sun ii spun ce?... ca mi-e dor de ea?... ca-mi lipseste?...ca nimic nu e cum ar trebui sa fie fara ea?... i-am scris despre asta... i-am spus ca mi-e dor... dar a fost ca si cum as fi vorbit cu un perete... cum sa-i spun despre cat de tare doare sa nu fie si ea in viata mea... ceilalti imi lipsesc nu zic nu dar absenta ei... absenta ei face ca peste orice fericire a mea sa rasara o umbra, pentru ca ea nu-i acolo sa pot sa-mi impartasesc cu ea toate... si eu nu sunt acolo cand ea are nevoie...
si da... mi-e greu sa scriu pentru ca de fiecare data ma duce cu gandul la ea... si-mi lipseste...
sunt obosita... si cu toate astea mi-e un dor nebun sa scriu cate ceva aici... as avea atatea sa povestesc... atat de multe imi stau pe suflet si as vrea sa le impart cu jurnalul meu dar am cam uitat cu se face... in schimb nu am uitat cu sa citesc asa ca de cate ori prind o portita nu scap cartile din mana... ...e frumoasa toamna asta... are ceva linistit in ea.... anul trecut nu am reusit sa ma bucur de toamna cu toate ca-mi place tare mult... prea multa alergatura (aveam de pregatit o nunta ce-i drept) dar acum pot sa ma bucur in liniste de ea... ...mi-e dor sa scriu dar acum nu pot... am baut putina tiuca si s-ar putea sa indrug numai prostii asa ca o las pe alta data... pana atunci bucurativa de toamna, de culori... de soarele care inca mai straluceste si de cei care va iubesc si pe care ii iubiti...
...aseara i-am spus tot ce aveam pe suflet... m-a luat in brate si mi-a zis ca nu are de ce sa fie suparat pentru asta... ca e constient de toate cate s-au intamplat, ca-mi da dreptatepentru toate cate ma deranjeaza... doar ca ar fi trebuit sa-i spun mai din timp de toate astea, nu sa ma apuc sa-mi intorc lumea cu susul in jos fara ca el sa inteleaga de ce...
mi-a facut atat de bine aceasta discutie... de parca am spart un zid mare care se ridica in jurul sufletului meu si ma facea sa devin neagra...
...ieri eram o diana urata... azi a mai aparut un pic de soare (un pic mai mult as indrazni sa spun eu) pe fruntea mea...
...pana la urma NOI suntem mai puternici decat cred ei... suntem mai puternici decat realitatea care ne inconjoara si ne loveste din toate partile... impreuna noi o scoatem la capat...
mi-am invatat o lectie valoroasa... decat sa tac mai bine spun tot ce am pe suflet...
lucrurile se rezolva mai usor asa...
sa aveti o zi racoroasa!
(melodia care-mi place cel mai mult din cele de vara asta, enjoy!)
...zilele astea am stat singura...
...singura...hmmmm....aproape ca-mi vine sa rad cand ma gandesc...n-am mai stat singura intr-un apartament de mai bine de doi ani... uitasem cat de bine si cat de rau poate fi...
... am avut timp sa-mi intorc gandurile pe toate partile... sa ma enervez la culme... sa-mi mai smulg cate un zambet...sa analizez unele situatii... sa trag unele concluzii... sa iau decizii...sa plang si sa zambesc din nou...
parca inainte era mai bine... inainte ma apasau peretii si ma simtem ingrozitor de singura... acum zilele astea de singuratate mi-au lasat timp sa ma gandesc la unele lucruri pe care le-am lasat in stand by si pe care am refuzat sa le rezolv la timpul lor iar acum ma macina... am ajuns sclava propriilor mele ganduri...
inainte era mai bine... obisnuiam sa spun tuturor tot ce ma deranja, tot ce aveam pe suflet si astfel reusesm sa evit multe situatii neplacute, reuseam sa-i fac pe unii sa nu ma mai placa la fel de mult dar pana la urma totul se rezolva... acum de dragul lui am trecut multe cu vederea... si toate lucrurile nespuse la timpul lor ma rod acum pe mine... nu are nimic a face cu el direct dar e vorba de persoane foarte apropiate lui...
azi am stat si am intors problema pe toate partile... cu riscul de a-l supara putin ii voi spune tot ce am pe suflet... mi-a zis zilele astea ca nu-i spun tot ce am, ca e la fel ca si cum l-as minti... el nu intelege... eu doar omit sa-mi mentionez anumite lucruri care l-ar putea supara... are cine sa-l necajeasca destul, nu voiam sa contribui si eu la starea asta dar daca tot tine neaparat m-am hotarat sa nu mai omit nimic...
mi-e dor de Diana... copilul ala cu par cret care stia sa rada din toata inima... e atat de greu sa fii adult... iar unii au atatea asteptari de la mine...
cum bine spunea cineva: "la tati nii greu...dar nu la fel!"
seara faina sa aveti! eu una nici nu mai tin minte de cat timp nu mi-am mai deschis sufletul atat in fata voastra...
Draga mea, Binenteles ca nu am uitat de tine :)! Iata-ma si anul acesta urandu-ti din nou La multi ani! Anul ce urmeaza este unul al schimbarilor... fii deschisa si lasa-te dusa de val, viata are multe surprize pentru tine, tu trebuie doar sa iei lucrurile asa cum vin! fara sa pui prea multe intrebari. Fii open mind, niciodata nu se stie de unde sare iepurele... fa-ti ordine in idei, planuri, vise, sentimente! vezi ce conteaza, ce ramane pe primul loc si la care lucruri poti sa renunti! Priveste-te in oglinda! dar... nu te mai uita la copilul de ieri! in schimb, vezi femeia de maine. Ai grija de tine si de inima ta... fii optimista... ai incredere in oameni... invata sa-ti tii aproape prietenii adevarati (iar pe ceilalti si mai aproape ;))... viseaza si transforma-ti toate visele in realitate... fii tu dar intr-o varianta mai matura si mai hotarata! Dumnezeu sa-ti dea sanatate si liniste sufleteasca apoi restul vine de la sine!
La multi ani! Cu drag, Diana P.S. : Lucrurile bune se intampla, trebuie numai sa le faci loc in viata ta! ;)
Te iubesc pentru: felul in care ma tii in brate pana adorm zambetul din fiecare dimineata sarutarile dulci de buna dimineata felul in care ai rabdare cu mine explicatiile pentru toate nelamuririle mele curiozitatea ta m-ai luat de mana si mi-ai aratat lumea intr-un alt fel decat o vazusem pana atunci plimbarile seara cu bicicleta sau pe jos talentul tau de bucatar, chiar daca acum se intampla destul de rar ca esti acolo de cate ori am nevoie de un sfat, de un cuvant bun sau doar de o imbratisare stii sa ma faci sa ma simt unica doar tu stii cum sa ma iubesti pe mine ai indraznit sa pornesti la drum alaturi de mine fara sa-ti pese de nimic altceva decat de noi imi dai incredere in mine si in fortele mele proprii ma faci sa ma simt cea mai frumoasa femeie de pe pamant cand sunt cu tine imi place la nebunie sa adorm la tine pe burtica impreuna crestem si ne formam o familie ai ochii albastrii ca marea si buzele rosii stii cum sa ma faci sa rad chiar si atunci cand ne certam nu stim sa ne suparam unul pe celalalt am invatat alaturi de tine sa deschid ochii la ce este in jurul meu felul in care arati ca iti pasa modul in care rezolvi problemele tale dar si ale altora cum imi spui noapte buna imbratisarea stransa ce-mi reda mereu echilibrul...
Astea sunt doar 25 de motive pentru care eu te iubesc, dar ar mai fi sute... mii de motive pentru care viata langa tine e un rai si nu as putea sa mi-o imaginez altfel caci eu sunt trup si suflet a tau si tot ce-i al tau mi se cuvine mie...
Te iubesc dragul meu, La multi ani!
For all those times you stood by me For all the truth that you made me see For all the joy you brought to my life For all the wrong that you made right For every dream you made come true For all the love I found in you I'll be forever thankful baby You're the one who held me up Never let me fall You're the one who saw me through through it all
You were my strength when I was weak You were my voice when I couldn't speak You were my eyes when I couldn't see You saw the best there was in me Lifted me up when I couldn't reach You gave me faith 'coz you believed I'm everything I am Because you loved me
You gave me wings and made me fly You touched my hand I could touch the sky I lost my faith, you gave it back to me You said no star was out of reach You stood by me and I stood tall I had your love I had it all I'm grateful for each day you gave me Maybe I don't know that much But I know this much is true I was blessed because I was loved by you
You were my strength when I was weak You were my voice when I couldn't speak You were my eyes when I couldn't see You saw the best there was in me Lifted me up when I couldn't reach You gave me faith 'coz you believed I'm everything I am Because you loved me
You were always there for me The tender wind that carried me A light in the dark shining your love into my life You've been my inspiration Through the lies you were the truth My world is a better place because of you
You were my strength when I was weak You were my voice when I couldn't speak You were my eyes when I couldn't see You saw the best there was in me Lifted me up when I couldn't reach You gave me faith 'coz you believed I'm everything I am Because you loved me
All of these lines across my face Tell you the story of who I am So many stories of where I've been And how I got to where I am But these stories don't mean anything When you've got no one to tell them to It's true...I was made for you I climbed across the mountain tops Swam all across the ocean blue I crossed all the lines and I broke all the rules But baby I broke them all for you Because even when I was flat broke You made me feel like a million bucks You do I was made for you You see the smile that's on my mouth It's hiding the words that don't come out And all of my friends who think that I'm blessed They don't know my head is a mess No, they don't know who I really am And they don't know what I've been through like you do And I was made for you... All of these lines across my face Tell you the story of who I am So many stories of where I've been And how I got to where I am But these stories don't mean anything When you've got no one to tell them to It's true...I was made for you
cred ca eram in 2008... cautam un citat din Mihail Drumes, dar cum nu a fost prea placut de critici la timpul lui, pe site-urile de specialitate nu gasesti nimic asa ca am luat la rasfoit ce alte site-uri am gasit in cale... pana la urma nu mai stiu daca eu sau Dovlecel am gasit un blog ce continea cateva citate care ne-au placut... doar ca... nu ne-am multumit la acelea si am dat pagina pentru a vedea ce mai are de spus cel din spatele paginii... prima postare citita mi s-a parut interesanta, am mai citit una dupa care am decis sa o iau cu inceputul si sa-l citesc cap coada...
era ca un roman de care nu te mai puteai dezlipi, imi petreceam noptile pana tarziu in fata calculatorului iar ziua abia asteptam o portita sa fac acelasi lucru... erau atatea lucruri reale, pe care le-am trait si eu aievea, pe care mi le-am dorit sau doar in cele mai indraznete vise am sperat ca mi s-ar putea intampla... devenise o sursa de buna dispozitie si totodata mi-am facut curaj sa scriu si eu aici tot ce aveam pe suflet pentru a ma descarca... si era atat de bine!
dupa ce l-am terminat de citit cap coada (si marturisesc ca am avut ceva de lucru la el) dimineata mi-o incepeam cu o cafea in mana accesand blogul si mai tot timpul aveam fericirea de a gasi o noua postare...
totul a fost pana intr-o dimineata de inceput de primavara in care ploua torential... am deschis blogul si in locul postarilor obisnuite am gasit o pagina cu un singur cuvant "punct", toate postarile erau sterse de parca nu ar fi existat niciodata nimic... ceva se intamplase... persoana care povestea atat de frumos incetase sa mai viseze, sa mai spere sau sa mai creada in cava... eu, cea care citeam am simtit ca am pierdut ceva asemanator unui prieten...(unul care vine, iti povesteste ce are pe suflet, ce-l bucura, ce l-ar face mai fericit, toate framantarile lui si tu il asculti chiar daca nu ai neaparat cum sa-l ajuti iar el iti multumeste ca ai fost acolo si i-ai zambit atunci cand a avut nevoie)
inca verific blogul,nu in fiecare dimineata dar macar din cand in cand in speranta ca intr-o zi il voi gasi asa cu a fost... gasesc doar arare ori cate o postare seaca i-as spune eu, care lasa un mic loc pentru a vedea ca cel din spatele ei sufera...
si-mi lipseste... ca un bun prieten pe care imi placea sa-l citesc si caruia nu i-am vorbit niciodata...
m-am trezit de dimineata cu acest video si nu doar ca m-a binedispus dar macar pentru 10 minute m-a facut sa uit de ploaia de afara... poate va prinde bine si voua.
