...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

joi, februarie 09, 2012

where is it?




azi am ascultat T.A.T.U. la radio si mi-am adus aminte de atatea... nopti pierdute razand, vise si planuri... iti aduci aminte nu? si mie mi-e la fel...

Have a nice day!

sâmbătă, februarie 04, 2012

azi...

azi m-ai facut sa plang cand mi-ai spus ca ti-e dor de mine... pentru ca si mie mi-e dor... poate pentru ac suntem asa departe vom reusi din nou sa ne apropiem... poate asa vom fi din nou noi... poate...

o sa-ti scriu... cat de des voi putea... nu promit dar voi incerca... si o sa-ti povestesc ce e cu mine, ce locuri vad si ce ganduri am... si poate asta ne va aduce inapopi ce am avut...

mi-e dor de tine...

noapte buna... sa bei o bere neagra si sa mananci o inghetata de ciocolata si pt mine!

miercuri, februarie 01, 2012

iaurt cu kiwi si mandarine... asta e cumva cea mai delicioasa cina de aici :))... cat de curand englejii astia vor deveni mai rau decat americanii...
...in afara de mancarea de la proasta la foarte proasta si fructele extraordinar de scumpe as putea spune ca viata de aici e mai mult decat frumoasa...
locuim intr-un cartier linistit (daca as fi in Romania asa liniste as gasi doar undeva in mijlocul padurii)... pana in centrul orasului se poate ajunge si pe jos fara nici o problema...avem o casa la dispozitia pentru aproape intreaga zi si in fiecare dupa-amiaza trebuie sa-mi pun rabdarea la incercare :)). Partea mai frumoasa este ca deja am avut ocazia sa vizitam cateva orase, si suntem aici doar de aproape 3 saptamani...

Cel mai fantastic loc din cate am vizitat pana acum a fost o ferma de fluturi. Da, da!!! sa stii ca ai citit bine! Case am vazut peste tot, teatre, muzee, magazine (de asta sunt si acasa) dar ferme de fluturi pana acum nu am mai vazut nicaieri. E un loc aproape ireal, ingrozitor de cald si de umed in care ai ocazia sa vezi fluturi in toate stadiile (in maternitate) si fluturi zburand liberi intr-o luxoasa gradina inchisa... e ceva ce e pacat sa ratezi... sute de fluturi, de nenumarate specii zburand in jurul tau... confundandu-te cu o floare, asezandu-se in parul tau... pe mine m-a impresionat.

Primul lucru acre mi l-am cumparat de aici? te rog sa nu razi :D... chiar te rog!
O papusa de portelan... are ochii verzi si doua comite carliontate si castanii... e foarte frumoasa si Radu cand a vazut cum imi lucesc ochii mi-a cumparat-o :D



...in rest e oarecum ciudat... inca nu mi-e dor de casa... mi-e dor in schimb sa vorbesc in fiecare zi cu mama (stiu ca e comic, dar imi lipseste sa o aud in fiecare zi)

marți, ianuarie 03, 2012

super girl

peste 10 zile plec... plecam de fapt.
daca as fi constienta de ce se intampla as fi mai entuziasmata... asa nu pot sa-mi dau seama... toate se intampla repede, repede... prea repede...
cand voi ajunge acolo voi sti ce mi se intampla cu adevarat... pana atunci nu pot decat sa... sa zambesc...
intre timp m-am facut creata din nou si e atat de bine...

miercuri, decembrie 07, 2011

luni, decembrie 05, 2011

a fi sau a nu fi... casatorit

daca nu te pierzi in rutina, nu uiti nimic pe drum... nu stiu cum sa descriu mai bine de atat cum este o casnicie...
Cineva spunea ca intr-o casnicie nu-ti dai seama de cat de mult iubesti, ca uneori ai impresia ca dragostea aceea mare (daca a existat binenteles) nu mai este acolo, asta pana se intampla ceva cu cel pe care il iubesti si-ti dai seama ca-l iubesti mai mult decat in prima zi...
Dragalaseniile le pierzi doar daca vrei... noi pana acum nu am pierdut nimic. Cei drept si relatia noastra a fost destul de tumultoasa... in ziua in care ne-am casatorit implinisem un an de cand ne-am vazut prima data (m-a cerut in casatorie dupa mai putin de 2 luni). Daca iubesti sau mai bine ar trebui sa spun daca tu simti ca aceea este persoana langa care te vezi si maine si peste un an si la plimbare cu copii in parc dar si cand veti fi doar doi batranei de mana cu nepotii atunci nu are de ce sa-ti fie frica de casatorie.
Casatoria in sine te schimba... te face putin mai matur, incepi sa ai alte prioritati (incepi sa-i intelegi mai mult pe parinti, si nu glumesc deloc) si copilaresti mai putin... dar asta nu inseamna ca schimbarea e in rau. Daca va iubiti nimic nu oate fi mai bine.Noi ne-am pierdut cei mai buni prieteni in drumul spre maturizare... cu toate astea suntem puternici impreuna. Suntem cei mai buni prieteni acum unul pentru celalalt...
Nu cred ca sunt cea mai potrivita sa dau sfaturi sau sa le vorbesc altora despre cum este sau cum ar trebui sa fie o casnicie... si eu invat inca cum stau lucrurile... Am doar 22 de ani si sunt casatorita de 1 an... multi raman foarte mirati cand imi vad verigheta de pe deget si spun ca ei initial au crezut ca sunt la liceu, si ca sunt cam tanara sa fiu sotie... Eu am facut asta pentru ca asa am simtit... unii au inteles asta, altii nu concep asa ceva... Dar eu il iubesc si fiecare dimineata cand ma trezesc langa el e sarbatoare... fiecare sarut imi da fiori... ii duc dorul cand nu-l vad cate o zi intreaga si nu pot sa dorm daca nu e langa mine...

Daca iubesti, tine-ti persoana iubita langa tine pentru totdeauna...
P.S. : aceasta postare este pentru detinatorul blogului Etajul3... sper ca ti-am raspuns la intrebari...

La multi ani!

Nu am stiut niciodata cum sa-i spun ei "te iubesc" cu toate ca m-am pornit de nenumarate ori sa-i spun asta... Azi e ziua ei... si nu am fost in stare decat sa-i urez la multi ani, sa fie sanatoasa si sa aibe nepoti... am vrut sa-i spun te iubesc si nu am stiut cum...
sunt sigura ca ea stie, doar ca as vrea sa-i pot spune eu cu cuvintele mele... si o iubesc acum mai mult ca oricand pentru ca in sfarsit imi arata ca ma intelege... ma priveste ca pe un adult si lucrul asta conteaza mult pentru mine... si mi-e draga, ii duc dorul si as vrea sa o vad mai des...
La multi ani mama... eu te iubesc chiar daca nu stiu cum sa-ti spun asta!

sâmbătă, noiembrie 19, 2011

nu stiu...


nu stiu sa scriu despre cum imi este atunci cand sunt fericita... stiu doar sa arat asta... stiu doar sa zambesc, dar zambetul nu-i apare printre randuri...
nu stiu cum sa impartasesc toate cate mi se intampla... traiesc doar pentru azi, acum, momentul in acre scriu si atat, restul e doar o iluzie...
...nu stiu...
...nu... stiu cum sa vorbesc cu ea... si-mi lipseste de-mi vine sa plang... si-am plans din cauza asta de multe ori... azi mi-a umblat trin ganduri toata ziua... m-am pornit de cateva ori spre telefon si m-am oprit la mijlocul drumului... daca o sun ii spun ce?... ca mi-e dor de ea?... ca-mi lipseste?...ca nimic nu e cum ar trebui sa fie fara ea?... i-am scris despre asta... i-am spus ca mi-e dor... dar a fost ca si cum as fi vorbit cu un perete... cum sa-i spun despre cat de tare doare sa nu fie si ea in viata mea... ceilalti imi lipsesc nu zic nu dar absenta ei... absenta ei face ca peste orice fericire a mea sa rasara o umbra, pentru ca ea nu-i acolo sa pot sa-mi impartasesc cu ea toate... si eu nu sunt acolo cand ea are nevoie...

si da... mi-e greu sa scriu pentru ca de fiecare data ma duce cu gandul la ea... si-mi lipseste...

marți, septembrie 27, 2011

...toamna peste gandurile mele


sunt obosita... si cu toate astea mi-e un dor nebun sa scriu cate ceva aici... as avea atatea sa povestesc... atat de multe imi stau pe suflet si as vrea sa le impart cu jurnalul meu dar am cam uitat cu se face... in schimb nu am uitat cu sa citesc asa ca de cate ori prind o portita nu scap cartile din mana...
...e frumoasa toamna asta... are ceva linistit in ea.... anul trecut nu am reusit sa ma bucur de toamna cu toate ca-mi place tare mult... prea multa alergatura (aveam de pregatit o nunta ce-i drept) dar acum pot sa ma bucur in liniste de ea...
...mi-e dor sa scriu dar acum nu pot... am baut putina tiuca si s-ar putea sa indrug numai prostii asa ca o las pe alta data...
pana atunci bucurativa de toamna, de culori... de soarele care inca mai straluceste si de cei care va iubesc si pe care ii iubiti...