bucati din viata ei...

mi-a spus sa am grija... poate ce am obtinut nu e chiar ceea ce-mi trebuie... i-am spus sa fie serios, pentru asta muncisem ani de zile ... nu neaparat pentru acel post ci pentru ceea ce credeam, pentru a-i ajuta pe altii, pentru a oferi un zambet...

cu timpul am ajuns sa-i dau dreptate lui Vania... nu era nici ce mi-am dorit si nici ce-mi trebuia... in saptamana cu pricina nu doar primirea postului avea sa-mi schimbe viata ci altceva mult mai improtant:

...ziua indragostititlor... o sarbatoare careia nu-i inteleg rostul... hotarasem cu Matei ca nu vom sarbatori asa ceva, fara acdouri, inimioare, fundite si alte prostii... a fost de acord... cu taote astea m-a invitat la el... cand am ajuns Matei era in bucatarie, isi exersa calitatile de bucatar... dupa cateva ore au ajuns si prietenii nostrii care ne erau cei mai dragi. L-am intrebat mai mult din priviri ce se intampla... mi-a zis ca-i doar o duminica intre prieteni...

Dupa ce am stat la masa ne-am ridicat sa inchinam cate un pahar de sampanie... Matei incepe prin a le multumi prietenilor ca sunt alaturi de el si-l vad ca-si duce o mana spre buzunar... in acel moment mi-am dat seama pentru ce au fost toate acele pregatiri si un val de ameteala m-a cuprins... s-a asezat intr-un genunchi in fata mea si m-a intrebat daca vreau sa-i fiu alaturi pentru toata viata... mi s-au taiat picioarele si timp de cateva minute nu am fost in stare de nimic... dupa ce l-am facut pe Matei sa astepte am reusit si eu sa articulez un "Da!"... si din acel moment viata mea a luat-o pe alt drum... am inceput sa am alte prioritati decat aveam pana atunci...

pe zi ce trece Vania avea tot mai multa dreptate... nu era nici de voiam, nici ce-mi trebuia...

tot ce-mi doresc gasesc langa Matei... iar el e in stare sa-mi satisfaca toate trebuintele...

to be continued...

liniste

...liniste completa... doar sunetul valurilor si un miros puternic de sarat amestecat cu putina caldura,fructe coapte si inca ceva exotic, nu as putea sa spun exact ce dar e un miros specific lor, putin greoi, dulceag si foarte imbietor...

ne indreptam spre plaja sa simtim marea, nu doar sa o mirosim... in drum ne intalneam cu piscina mereu albastra si destul de rece pentru ora devreme din dimineata, curmalii care renuntau peste noapte la o parte din fructe, o frumoasa gradina de palmieri si in coltul celei mai indepartate cladiri din gradina, pe un scaun intalneam de fiecare data acceasi persoana... isi muta scaunul in functie de soare, pastrand totusi marea in campul sau vizual si tinea mereu in mana acceasi carte... o liniste toatala i se putea citi pe fata, de parca niciodata nu avusese nici o grija, de parca ncii o problema nu trecuse pe langa el... cu toate astea fata ii era brazdata de riduri semn ca viata nu fusese foarte blanda... si de unde atata liniste? o fi de la mare?... de la nezgomot? mirosul acestea il poate influenta cu ceva? sau cartea? oare ce o fi citind? tare mai sunt curioasa... daca aduce lnsitea cu siguranta o vreau si eu!

in fiecare dimineata, intr-un colt de gradina, un om isi cotempla sufletul si-si gasea linistea... in fiecare dimineata noi contemplam mare, ne descopeream unul pe altul, ne bucuram de viata si nimic altceva nu exista in afara de noi...