e atat de ciudat...nu inteleg nimic din ce se intampla...
...ma simt ca un naufragiat care nu stie incotro sa innoate sa ajunga la mal...oricat incerc sa ma agat de vreo idee,nu reusesc...tot ce construiesc in mintea mea este imediat daramat de ceva care contrazice...
...pana la urma comunicarea e rezolvarea tututor problemelor...si daca cel de langa tine refuza pur si simplu sa comunice...de unde sa-mi dau seama? how the hell shoul i know?...
...tot timpul ramane speranta ca ziua de maine va aduce ceva mai bun...ca sub influenta somnului reusim sa ne facem ordine in ganduri si sa privinm altfel problemele...mie ziua de maine nu pare sa-mi aduca nimic bun...si somnul in loc sa-mi alunge indoielile si frica nu face decat sa mi le intareasca...
de ce nu spui nimic?tacerea ta lasa loc multor interpretari...crede-ma ca nu ai vrea sa stii cate imi trec acum prin minte...chiar nu vrei...
...doare...si nici macar nu stiu de ce... :-<...
