nu stiu sa scriu despre cum imi este atunci cand sunt fericita... stiu doar sa arat asta... stiu doar sa zambesc, dar zambetul nu-i apare printre randuri...
nu stiu cum sa impartasesc toate cate mi se intampla... traiesc doar pentru azi, acum, momentul in acre scriu si atat, restul e doar o iluzie...
...nu stiu...
...nu... stiu cum sa vorbesc cu ea... si-mi lipseste de-mi vine sa plang... si-am plans din cauza asta de multe ori... azi mi-a umblat trin ganduri toata ziua... m-am pornit de cateva ori spre telefon si m-am oprit la mijlocul drumului... daca o sun ii spun ce?... ca mi-e dor de ea?... ca-mi lipseste?...ca nimic nu e cum ar trebui sa fie fara ea?... i-am scris despre asta... i-am spus ca mi-e dor... dar a fost ca si cum as fi vorbit cu un perete... cum sa-i spun despre cat de tare doare sa nu fie si ea in viata mea... ceilalti imi lipsesc nu zic nu dar absenta ei... absenta ei face ca peste orice fericire a mea sa rasara o umbra, pentru ca ea nu-i acolo sa pot sa-mi impartasesc cu ea toate... si eu nu sunt acolo cand ea are nevoie...
si da... mi-e greu sa scriu pentru ca de fiecare data ma duce cu gandul la ea... si-mi lipseste...
