...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...
...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...
...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...
marți, ianuarie 25, 2011
Lady M
... statea ghemuita in baie cu lacrimile siroindu-i pe obraz... in mainile impreunate ca pentru rugaciunetinea o bucata mica de plastic alba iar ochii ii erau atintiti pe ceas...cele 5 minute de cand se afla acolo i se pareau de acum o vesnicie, de parca timpul ar fi uitat sa mai treaca... inca putin... si daca iese pozitiv? mai bine sa nu se gandeasca de pe acum la asa ceva... poate totusi e negativ si nu e decat o inchipuire a ei... dar daca?... si lacrimile ii invadau din nou fata... nu putea avea un copil, cel putin nu acum cand avea atatea probleme din care nu stia inca cum sa iasa... si toate cele petrecute in ultimele luni i se perindara din nou prin minte...
...in sfarsit... au trecut minutele ce le avea de asteptat... statea cu inima cat un bob si-i era frica... ar fi vrut sa nu fie singura in momentul acela... puse mana pe telefon si forma primul numar pe care si-l amintise...
- Alo? ... la celalalt capat raspunse vocea somnoroasa a Medeei.
- ...
- Alo? ... Alo?... Ana tu esti? Te rog raspunde-mi!
- Sunt insarcinata...
-Ana?
inchise telefonul si incepu sa planga in hohote... nu trebuia sa fie slaba si s-o sune pe M... trebuia sa o tina cat mai departe de tot ce se intampla ei... de data asta Medeea nu o mai putea scoate din necaz iar acum ii era frica sa nu o implice si pe ea in probleme care nu o priveau... oare cand se vor termina toate?
...la jumatate de lume distanta M se holba la telefon...
- mmm... iubita? cine e? ce s-a intamplat?
- aaaaaa... nu stiu... cred ca era Ana... doar ca...
- vino inapoi in bratele mele.
nu stia daca i s-a parut sau chiar era vocea Anei... si-a invartit pe toate partile lista de apeluri dar din pacate era un apel de pe un numar privat... intr-un tarziu se hotara sa doarma, urma o zi grea pentru ea dar gandurile nu-i dadeau pace... de luni incerca sa dea de Ana si acum asta... nu mai intelegea nimic...
( to be continued)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)