Fericire in rate

super girl

2012-01-03T22:16:00.003+02:00

peste 10 zile plec... plecam de fapt.
daca as fi constienta de ce se intampla as fi mai entuziasmata... asa nu pot sa-mi dau seama... toate se intampla repede, repede... prea repede...
cand voi ajunge acolo voi sti ce mi se intampla cu adevarat... pana atunci nu pot decat sa... sa zambesc...
intre timp m-am facut creata din nou si e atat de bine...

carol of the bels

2011-12-13T11:09:00.001+02:00

Se apropie Craciunul.... abia astept :)

eu iubesc...

2011-12-07T11:42:00.000+02:00

tu esti roua sufletului meu... esti cutia mea cu vise...

a fi sau a nu fi... casatorit

2011-12-05T23:49:00.002+02:00

daca nu te pierzi in rutina, nu uiti nimic pe drum... nu stiu cum sa descriu mai bine de atat cum este o casnicie...
Cineva spunea ca intr-o casnicie nu-ti dai seama de cat de mult iubesti, ca uneori ai impresia ca dragostea aceea mare (daca a existat binenteles) nu mai este acolo, asta pana se intampla ceva cu cel pe care il iubesti si-ti dai seama ca-l iubesti mai mult decat in prima zi...
Dragalaseniile le pierzi doar daca vrei... noi pana acum nu am pierdut nimic. Cei drept si relatia noastra a fost destul de tumultoasa... in ziua in care ne-am casatorit implinisem un an de cand ne-am vazut prima data (m-a cerut in casatorie dupa mai putin de 2 luni). Daca iubesti sau mai bine ar trebui sa spun daca tu simti ca aceea este persoana langa care te vezi si maine si peste un an si la plimbare cu copii in parc dar si cand veti fi doar doi batranei de mana cu nepotii atunci nu are de ce sa-ti fie frica de casatorie.
Casatoria in sine te schimba... te face putin mai matur, incepi sa ai alte prioritati (incepi sa-i intelegi mai mult pe parinti, si nu glumesc deloc) si copilaresti mai putin... dar asta nu inseamna ca schimbarea e in rau. Daca va iubiti nimic nu oate fi mai bine.Noi ne-am pierdut cei mai buni prieteni in drumul spre maturizare... cu toate astea suntem puternici impreuna. Suntem cei mai buni prieteni acum unul pentru celalalt...
Nu cred ca sunt cea mai potrivita sa dau sfaturi sau sa le vorbesc altora despre cum este sau cum ar trebui sa fie o casnicie... si eu invat inca cum stau lucrurile... Am doar 22 de ani si sunt casatorita de 1 an... multi raman foarte mirati cand imi vad verigheta de pe deget si spun ca ei initial au crezut ca sunt la liceu, si ca sunt cam tanara sa fiu sotie... Eu am facut asta pentru ca asa am simtit... unii au inteles asta, altii nu concep asa ceva... Dar eu il iubesc si fiecare dimineata cand ma trezesc langa el e sarbatoare... fiecare sarut imi da fiori... ii duc dorul cand nu-l vad cate o zi intreaga si nu pot sa dorm daca nu e langa mine...

Daca iubesti, tine-ti persoana iubita langa tine pentru totdeauna...

P.S. : aceasta postare este pentru detinatorul blogului Etajul3... sper ca ti-am raspuns la intrebari...

La multi ani!

2011-12-05T08:16:00.000+02:00

Nu am stiut niciodata cum sa-i spun ei "te iubesc" cu toate ca m-am pornit de nenumarate ori sa-i spun asta... Azi e ziua ei... si nu am fost in stare decat sa-i urez la multi ani, sa fie sanatoasa si sa aibe nepoti... am vrut sa-i spun te iubesc si nu am stiut cum...
sunt sigura ca ea stie, doar ca as vrea sa-i pot spune eu cu cuvintele mele... si o iubesc acum mai mult ca oricand pentru ca in sfarsit imi arata ca ma intelege... ma priveste ca pe un adult si lucrul asta conteaza mult pentru mine... si mi-e draga, ii duc dorul si as vrea sa o vad mai des...
La multi ani mama... eu te iubesc chiar daca nu stiu cum sa-ti spun asta!

nu stiu...

2011-11-19T19:25:00.003+02:00

nu stiu sa scriu despre cum imi este atunci cand sunt fericita... stiu doar sa arat asta... stiu doar sa zambesc, dar zambetul nu-i apare printre randuri...
nu stiu cum sa impartasesc toate cate mi se intampla... traiesc doar pentru azi, acum, momentul in acre scriu si atat, restul e doar o iluzie...
...nu stiu...
...nu... stiu cum sa vorbesc cu ea... si-mi lipseste de-mi vine sa plang... si-am plans din cauza asta de multe ori... azi mi-a umblat trin ganduri toata ziua... m-am pornit de cateva ori spre telefon si m-am oprit la mijlocul drumului... daca o sun ii spun ce?... ca mi-e dor de ea?... ca-mi lipseste?...ca nimic nu e cum ar trebui sa fie fara ea?... i-am scris despre asta... i-am spus ca mi-e dor... dar a fost ca si cum as fi vorbit cu un perete... cum sa-i spun despre cat de tare doare sa nu fie si ea in viata mea... ceilalti imi lipsesc nu zic nu dar absenta ei... absenta ei face ca peste orice fericire a mea sa rasara o umbra, pentru ca ea nu-i acolo sa pot sa-mi impartasesc cu ea toate... si eu nu sunt acolo cand ea are nevoie...

si da... mi-e greu sa scriu pentru ca de fiecare data ma duce cu gandul la ea... si-mi lipseste...

...toamna peste gandurile mele

2011-09-27T21:57:00.002+03:00

sunt obosita... si cu toate astea mi-e un dor nebun sa scriu cate ceva aici... as avea atatea sa povestesc... atat de multe imi stau pe suflet si as vrea sa le impart cu jurnalul meu dar am cam uitat cu se face... in schimb nu am uitat cu sa citesc asa ca de cate ori prind o portita nu scap cartile din mana...
...e frumoasa toamna asta... are ceva linistit in ea.... anul trecut nu am reusit sa ma bucur de toamna cu toate ca-mi place tare mult... prea multa alergatura (aveam de pregatit o nunta ce-i drept) dar acum pot sa ma bucur in liniste de ea...
...mi-e dor sa scriu dar acum nu pot... am baut putina tiuca si s-ar putea sa indrug numai prostii asa ca o las pe alta data...
pana atunci bucurativa de toamna, de culori... de soarele care inca mai straluceste si de cei care va iubesc si pe care ii iubiti...

raza de soare

2011-08-24T08:30:00.001+03:00

...aseara i-am spus tot ce aveam pe suflet... m-a luat in brate si mi-a zis ca nu are de ce sa fie suparat pentru asta... ca e constient de toate cate s-au intamplat, ca-mi da dreptatepentru toate cate ma deranjeaza... doar ca ar fi trebuit sa-i spun mai din timp de toate astea, nu sa ma apuc sa-mi intorc lumea cu susul in jos fara ca el sa inteleaga de ce...

mi-a facut atat de bine aceasta discutie... de parca am spart un zid mare care se ridica in jurul sufletului meu si ma facea sa devin neagra...

...ieri eram o diana urata... azi a mai aparut un pic de soare (un pic mai mult as indrazni sa spun eu) pe fruntea mea...

...pana la urma NOI suntem mai puternici decat cred ei... suntem mai puternici decat realitatea care ne inconjoara si ne loveste din toate partile... impreuna noi o scoatem la capat...

mi-am invatat o lectie valoroasa... decat sa tac mai bine spun tot ce am pe suflet...
lucrurile se rezolva mai usor asa...

sa aveti o zi racoroasa!

(melodia care-mi place cel mai mult din cele de vara asta, enjoy!)

i like this :)

2011-08-23T22:33:00.002+03:00

colt de suflet

2011-08-23T20:41:00.006+03:00

...zilele astea am stat singura...
...singura...hmmmm....aproape ca-mi vine sa rad cand ma gandesc...n-am mai stat singura intr-un apartament de mai bine de doi ani... uitasem cat de bine si cat de rau poate fi...
... am avut timp sa-mi intorc gandurile pe toate partile... sa ma enervez la culme... sa-mi mai smulg cate un zambet...sa analizez unele situatii... sa trag unele concluzii... sa iau decizii...sa plang si sa zambesc din nou...
parca inainte era mai bine... inainte ma apasau peretii si ma simtem ingrozitor de singura... acum zilele astea de singuratate mi-au lasat timp sa ma gandesc la unele lucruri pe care le-am lasat in stand by si pe care am refuzat sa le rezolv la timpul lor iar acum ma macina... am ajuns sclava propriilor mele ganduri...
inainte era mai bine... obisnuiam sa spun tuturor tot ce ma deranja, tot ce aveam pe suflet si astfel reusesm sa evit multe situatii neplacute, reuseam sa-i fac pe unii sa nu ma mai placa la fel de mult dar pana la urma totul se rezolva... acum de dragul lui am trecut multe cu vederea... si toate lucrurile nespuse la timpul lor ma rod acum pe mine... nu are nimic a face cu el direct dar e vorba de persoane foarte apropiate lui...

azi am stat si am intors problema pe toate partile... cu riscul de a-l supara putin ii voi spune tot ce am pe suflet... mi-a zis zilele astea ca nu-i spun tot ce am, ca e la fel ca si cum l-as minti... el nu intelege... eu doar omit sa-mi mentionez anumite lucruri care l-ar putea supara... are cine sa-l necajeasca destul, nu voiam sa contribui si eu la starea asta dar daca tot tine neaparat m-am hotarat sa nu mai omit nimic...

mi-e dor de Diana... copilul ala cu par cret care stia sa rada din toata inima... e atat de greu sa fii adult... iar unii au atatea asteptari de la mine...

cum bine spunea cineva: "la tati nii greu...dar nu la fel!"

seara faina sa aveti! eu una nici nu mai tin minte de cat timp nu mi-am mai deschis sufletul atat in fata voastra...

Pentru Ivona!

2011-07-26T07:00:00.001+03:00

Draga mea,
Binenteles ca nu am uitat de tine :)! Iata-ma si anul acesta urandu-ti din nou La multi ani!
Anul ce urmeaza este unul al schimbarilor... fii deschisa si lasa-te dusa de val, viata are multe surprize pentru tine, tu trebuie doar sa iei lucrurile asa cum vin! fara sa pui prea multe intrebari. Fii open mind, niciodata nu se stie de unde sare iepurele...
fa-ti ordine in idei, planuri, vise, sentimente! vezi ce conteaza, ce ramane pe primul loc si la care lucruri poti sa renunti!
Priveste-te in oglinda! dar... nu te mai uita la copilul de ieri! in schimb, vezi femeia de maine.
Ai grija de tine si de inima ta... fii optimista... ai incredere in oameni... invata sa-ti tii aproape prietenii adevarati (iar pe ceilalti si mai aproape ;))... viseaza si transforma-ti toate visele in realitate... fii tu dar intr-o varianta mai matura si mai hotarata!
Dumnezeu sa-ti dea sanatate si liniste sufleteasca apoi restul vine de la sine!

La multi ani!
Cu drag,
Diana
P.S. : Lucrurile bune se intampla, trebuie numai sa le faci loc in viata ta! ;)

caci eu iubesc si ochi.... si buze...

2011-06-20T15:04:00.003+03:00

Te iubesc pentru:
felul in care ma tii in brate pana adorm
zambetul din fiecare dimineata
sarutarile dulci de buna dimineata
felul in care ai rabdare cu mine
explicatiile pentru toate nelamuririle mele
curiozitatea ta
m-ai luat de mana si mi-ai aratat lumea intr-un alt fel decat o vazusem pana atunci
plimbarile seara cu bicicleta sau pe jos
talentul tau de bucatar, chiar daca acum se intampla destul de rar
ca esti acolo de cate ori am nevoie de un sfat, de un cuvant bun sau doar de o imbratisare
stii sa ma faci sa ma simt unica
doar tu stii cum sa ma iubesti pe mine
ai indraznit sa pornesti la drum alaturi de mine fara sa-ti pese de nimic altceva decat de noi
imi dai incredere in mine si in fortele mele proprii
ma faci sa ma simt cea mai frumoasa femeie de pe pamant cand sunt cu tine
imi place la nebunie sa adorm la tine pe burtica
impreuna crestem si ne formam o familie
ai ochii albastrii ca marea si buzele rosii
stii cum sa ma faci sa rad
chiar si atunci cand ne certam nu stim sa ne suparam unul pe celalalt
am invatat alaturi de tine sa deschid ochii la ce este in jurul meu
felul in care arati ca iti pasa
modul in care rezolvi problemele tale dar si ale altora
cum imi spui noapte buna
imbratisarea stransa ce-mi reda mereu echilibrul...

Astea sunt doar 25 de motive pentru care eu te iubesc, dar ar mai fi sute... mii de motive pentru care viata langa tine e un rai si nu as putea sa mi-o imaginez altfel caci eu sunt trup si suflet a tau si tot ce-i al tau mi se cuvine mie...

Te iubesc dragul meu,
La multi ani!

For all those times you stood by me
For all the truth that you made me see
For all the joy you brought to my life
For all the wrong that you made right
For every dream you made come true
For all the love I found in you
I'll be forever thankful baby
You're the one who held me up
Never let me fall
You're the one who saw me through through it all

You were my strength when I was weak
You were my voice when I couldn't speak
You were my eyes when I couldn't see
You saw the best there was in me
Lifted me up when I couldn't reach
You gave me faith 'coz you believed
I'm everything I am
Because you loved me

You gave me wings and made me fly
You touched my hand I could touch the sky
I lost my faith, you gave it back to me
You said no star was out of reach
You stood by me and I stood tall
I had your love I had it all
I'm grateful for each day you gave me
Maybe I don't know that much
But I know this much is true
I was blessed because I was loved by you

You were my strength when I was weak
You were my voice when I couldn't speak
You were my eyes when I couldn't see
You saw the best there was in me
Lifted me up when I couldn't reach
You gave me faith 'coz you believed
I'm everything I am
Because you loved me

You were always there for me
The tender wind that carried me
A light in the dark shining your love into my life
You've been my inspiration
Through the lies you were the truth
My world is a better place because of you

You were my strength when I was weak
You were my voice when I couldn't speak
You were my eyes when I couldn't see
You saw the best there was in me
Lifted me up when I couldn't reach
You gave me faith 'coz you believed
I'm everything I am
Because you loved me

i was made for you

2011-05-17T13:16:00.001+03:00

All of these lines across my face
Tell you the story of who I am
So many stories of where I've been
And how I got to where I am
But these stories don't mean anything
When you've got no one to tell them to
It's true...I was made for you
I climbed across the mountain tops
Swam all across the ocean blue
I crossed all the lines and I broke all the rules
But baby I broke them all for you
Because even when I was flat broke
You made me feel like a million bucks
You do
I was made for you
You see the smile that's on my mouth
It's hiding the words that don't come out
And all of my friends who think that I'm blessed
They don't know my head is a mess
No, they don't know who I really am
And they don't know what
I've been through like you do
And I was made for you...
All of these lines across my face
Tell you the story of who I am
So many stories of where I've been
And how I got to where I am
But these stories don't mean anything
When you've got no one to tell them to
It's true...I was made for you

un fel de gol

2011-04-15T23:17:00.003+03:00

cred ca eram in 2008... cautam un citat din Mihail Drumes, dar cum nu a fost prea placut de critici la timpul lui, pe site-urile de specialitate nu gasesti nimic asa ca am luat la rasfoit ce alte site-uri am gasit in cale... pana la urma nu mai stiu daca eu sau Dovlecel am gasit un blog ce continea cateva citate care ne-au placut... doar ca... nu ne-am multumit la acelea si am dat pagina pentru a vedea ce mai are de spus cel din spatele paginii... prima postare citita mi s-a parut interesanta, am mai citit una dupa care am decis sa o iau cu inceputul si sa-l citesc cap coada...

era ca un roman de care nu te mai puteai dezlipi, imi petreceam noptile pana tarziu in fata calculatorului iar ziua abia asteptam o portita sa fac acelasi lucru... erau atatea lucruri reale, pe care le-am trait si eu aievea, pe care mi le-am dorit sau doar in cele mai indraznete vise am sperat ca mi s-ar putea intampla... devenise o sursa de buna dispozitie si totodata mi-am facut curaj sa scriu si eu aici tot ce aveam pe suflet pentru a ma descarca... si era atat de bine!

dupa ce l-am terminat de citit cap coada (si marturisesc ca am avut ceva de lucru la el) dimineata mi-o incepeam cu o cafea in mana accesand blogul si mai tot timpul aveam fericirea de a gasi o noua postare...

totul a fost pana intr-o dimineata de inceput de primavara in care ploua torential... am deschis blogul si in locul postarilor obisnuite am gasit o pagina cu un singur cuvant "punct", toate postarile erau sterse de parca nu ar fi existat niciodata nimic... ceva se intamplase... persoana care povestea atat de frumos incetase sa mai viseze, sa mai spere sau sa mai creada in cava... eu, cea care citeam am simtit ca am pierdut ceva asemanator unui prieten...(unul care vine, iti povesteste ce are pe suflet, ce-l bucura, ce l-ar face mai fericit, toate framantarile lui si tu il asculti chiar daca nu ai neaparat cum sa-l ajuti iar el iti multumeste ca ai fost acolo si i-ai zambit atunci cand a avut nevoie)

inca verific blogul,nu in fiecare dimineata dar macar din cand in cand in speranta ca intr-o zi il voi gasi asa cu a fost... gasesc doar arare ori cate o postare seaca i-as spune eu, care lasa un mic loc pentru a vedea ca cel din spatele ei sufera...

si-mi lipseste... ca un bun prieten pe care imi placea sa-l citesc si caruia nu i-am vorbit niciodata...

se poate si altfel

2011-04-15T08:49:00.001+03:00

m-am trezit de dimineata cu acest video si nu doar ca m-a binedispus dar macar pentru 10 minute m-a facut sa uit de ploaia de afara... poate va prinde bine si voua.

have a nice day!

he was made for her

2011-04-05T17:25:00.004+03:00

...deschise cu greu ochii... nu intelegea unde este si ce e cu zgomotul pe care il aude...se uita in jur... o gramada de aparate, perfuzii si inca cateva obiecte carora nu le putea pricepe utilitatea... si zgomotul venea... aaaaa da! de acolo! ar fi dat orice sa se oreasca...si totusi nu avea idee ce cauta el intr-o camera de spital... continuand sa faca din priviri ocolul camerei il zarii in prag pe Codrin... acesta repira usurat si se apropie in graba de pat...

-In sfarsit, omule! Mi-am facut pentru o secunda griji ca nu o sa te mai trezesti! si-l stranse cu grija de mana astfel incat sa-l asigure ca cineva e acolo pentru el de cate ori are nevoie.

Matei il privi oarecum nedumerit... in acel moment intra un doctor pe usa salonului.

-Oooo... ar trebui sa va spunem buna dimineata! Glumesc binenteles! imi pare bine insa ca va vad treaz! Numele meu este Dr. D si am avut grija de dumneavaoastra inca de cand ati ajuns la noi.
-...imi...hmmm...imi pare bine... doar ca...
-Ia sa vedem noi! Intai facem un mic control dupa care vin si explicatile. Simtiti asta? Puteti sa ma strangeti de mana? Ridicati cealalta mana va rog! Si acum... doctorul continua sa-l examineze inca vreo 15 min dupa care isi anunta verdictul: Totul este ok! daca o tii tot asa in cateva zile vei marge acasa!
-aaaa... da?... dar... eu de ce ma aflu aici?
-Am zis ca ajunge si la asta nu? Saptamana trecuta ai suferit un accident de masi..
-Saptamana trecuta?!
-Asta am spus si eu nu? Da, (cu un glas mai calm si mai linistitor din partea doctorului) din pacate a fost saptamana trecuta. La inceput am suspectat o posibila fractura cervicala acre din fericire pentru tine nu s-a adeverit. In rest ai suferit o contuzie craniana si cateva escoriatii. Ti-am indus coma pentru a-i da timp creierului sa se recupereze, incercand sa evitam astfel riscul unui accident vascular cerebral. Tin sa te anunt ca ai fost foarte norocos! Totul merge bine si in cateva zile te vom putea externa.
Matei ramase oarecum pierdut...
- Te las sa asimilezi tote informatiile aste si mai tarziu voi mai trece pe aici sa verific cum te mai simti!
-Sa... sa aveti o zi buna! ii spuse Matei si isi indrepta privirea plina de intrebari spre Codrin.
-Ia si te mai odihneste putin! Uite, eu raman aici cu tine si vorbim putin mai tarziu. Inca mai ai nevoie de odihna si prea multe deodata nu-ti fac bine.

Matei ofata, isi intoarse privirea si inchise ochii.
Codrin se lasa sa cada in scaunul de langa pat... nu stia carui Dumnezeu sa-i multumeasca pentru faptul ca Matei e viu si mai ales nu are nimic care sa-i afecteze viata... stia ca ar fi suferit mult daca s-ar fi trezit intr-un scaun cu rotile sau ceva de genul asta.

...........................................................................

il trezi acelasi zgomot ca si data trecuta doar ca de data asta era mult mai multa liniste in jurul lui...camera arata ca un puzzle compus din umbre si lumini... visa frumos, nu ar fi vrut sa se trezeasca... pe un scaun langa patul lui codrin adormise... i se puteau vedea cearcanele vinetii in jurul ochilor... tot timpul petrecut in spital isi lasase amprenta pe chipul lui... Matei trase aer adanc in piept, era inca destul de sedat asa ca nu putea sta treaz pentru prea mult timp...

............................................................................

-Acum ca sunt destul de treaz, si m-am dezmeticit cat de cat putem discuta?
-Cum sa nu Matei!
-De cate zile sunt aici?
-Pai... de acum sunt 14 zile.
-!?...cam greu sa tin socoteala.
-Tu mai stii ce s-a intamplat?
-...offff!... imi aduc aminte ca am plecat nervos de acasa si nu voiam decat sa ma plimb cu masina pana pe malul marii... mi-am zis daca merg sa vad marea cu siguranta ma voi linisti...
-Dar era miezul noptii Matei! La ce te-ai gandit?
-La nimic, nu m-am gandit la nimic! Stiu doar ca m-am urcat in masina, m-am oprit si i-am facut plinul, iar mintea mea era intr-o mie de locuri... tot ce stiu e ca intr-o curba am pierdut controlul, aveam viteza prea mare si de acolo nu mai tin minte nimic.
-Esti un norocos, stiai? Altii au murit de la mai putin de atat iar tu ai scapat cu rani usoare. I-a aminte Matei! Viata ti-a mai dat o sansa! ai grija ce faci cu ea, n-o irosi in van pentru ca inca una ca asta nu vei mai primi!
-Codrin, trebuie sa-ti spun ceva...
-Ce-i?
-In majoritatea timpului in care am dormit am visat aceeasi fata... Era frumoasa ca un inger, arata ca cea mai frumoasa inchipuire a mea... venea de fiecare data imi zambea apoi incepea sa culeaga flori... intr-o zi a inceput sa cante, atunci m-am trezit eu...
-Asa... te ascult!
-Cam atat am avut de zis desprea ea... ideea e ca o visez de fiecare data si am impresia ca ea e jumatatea mea.

...................................................................

-Azi ies din spital! mi s-au urat peretii astia, am ajuns sa-i invat pe de rost!
-Ma bucur pentru tine amice!
-Trebuie sa-ti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine Codrin! A! si sa-ti comunic ultima mea idee! Ma intorc acasa!
-Pai nu? doar iesi din spital! unde altundeva ai putea sa mergi?
-Nu, nu m-ai inteles! Ma intorc in tara!
-Bine atunci! ma iei cu tine?

......................................................................

-Parca arata altfel cand am plecat nu?
-Putin! Matei daca nu te deranjeaza prietenii nostri s-au hotarat sa ne faca o petrecere de bun venit, stii doar ca si-au facut cu totii griji pentru tine si abia asteapta sa te revada.
-Sincer nu stiu daca e cea mai buna idee Codrin... vezi tu...
- Hai omule! Daca nu te simti o promit ca te duc acasa si gata!
-Daca tii neaparat!
-Perfect!

......................................................................

Capul lui Matei se invartea ingrozitor... atat de multa lume, si galagie, muzica, agitatie...iesi putin pe balcon... la usa suna cineva... cand se intoarse il vazu pe Codrin stand de vorba cu o fata si acesta il striga... cand ajunse langa cei doi fata se intoarse si Matei ramase cu gura cascata...
-Ea e Medeea... o colega din generala... nu ne-am mai vazut de mult si a trecut si ea pe aici...
Matei inca nu se putea dezmetici... se pierdeau unul in ochii celuilalt... simteau ca si cum ceva ii atragea ca un magnet...
ii intinse mana si se apleca spre urechea ei...
-...stii... pe tine te-am visat cat timp am fost in coma...

...to be continued...

ea ar trebui sa stie...

2011-03-14T08:37:00.000+02:00

bucati din viata ei...

2011-02-28T09:50:00.005+02:00

mi-a spus sa am grija... poate ce am obtinut nu e chiar ceea ce-mi trebuie... i-am spus sa fie serios, pentru asta muncisem ani de zile ... nu neaparat pentru acel post ci pentru ceea ce credeam, pentru a-i ajuta pe altii, pentru a oferi un zambet...

cu timpul am ajuns sa-i dau dreptate lui Vania... nu era nici ce mi-am dorit si nici ce-mi trebuia... in saptamana cu pricina nu doar primirea postului avea sa-mi schimbe viata ci altceva mult mai improtant:

...ziua indragostititlor... o sarbatoare careia nu-i inteleg rostul... hotarasem cu Matei ca nu vom sarbatori asa ceva, fara acdouri, inimioare, fundite si alte prostii... a fost de acord... cu taote astea m-a invitat la el... cand am ajuns Matei era in bucatarie, isi exersa calitatile de bucatar... dupa cateva ore au ajuns si prietenii nostrii care ne erau cei mai dragi. L-am intrebat mai mult din priviri ce se intampla... mi-a zis ca-i doar o duminica intre prieteni...

Dupa ce am stat la masa ne-am ridicat sa inchinam cate un pahar de sampanie... Matei incepe prin a le multumi prietenilor ca sunt alaturi de el si-l vad ca-si duce o mana spre buzunar... in acel moment mi-am dat seama pentru ce au fost toate acele pregatiri si un val de ameteala m-a cuprins... s-a asezat intr-un genunchi in fata mea si m-a intrebat daca vreau sa-i fiu alaturi pentru toata viata... mi s-au taiat picioarele si timp de cateva minute nu am fost in stare de nimic... dupa ce l-am facut pe Matei sa astepte am reusit si eu sa articulez un "Da!"... si din acel moment viata mea a luat-o pe alt drum... am inceput sa am alte prioritati decat aveam pana atunci...

pe zi ce trece Vania avea tot mai multa dreptate... nu era nici de voiam, nici ce-mi trebuia...

tot ce-mi doresc gasesc langa Matei... iar el e in stare sa-mi satisfaca toate trebuintele...

to be continued...

liniste

2011-02-22T00:08:00.003+02:00

...liniste completa... doar sunetul valurilor si un miros puternic de sarat amestecat cu putina caldura,fructe coapte si inca ceva exotic, nu as putea sa spun exact ce dar e un miros specific lor, putin greoi, dulceag si foarte imbietor...

ne indreptam spre plaja sa simtim marea, nu doar sa o mirosim... in drum ne intalneam cu piscina mereu albastra si destul de rece pentru ora devreme din dimineata, curmalii care renuntau peste noapte la o parte din fructe, o frumoasa gradina de palmieri si in coltul celei mai indepartate cladiri din gradina, pe un scaun intalneam de fiecare data acceasi persoana... isi muta scaunul in functie de soare, pastrand totusi marea in campul sau vizual si tinea mereu in mana acceasi carte... o liniste toatala i se putea citi pe fata, de parca niciodata nu avusese nici o grija, de parca ncii o problema nu trecuse pe langa el... cu toate astea fata ii era brazdata de riduri semn ca viata nu fusese foarte blanda... si de unde atata liniste? o fi de la mare?... de la nezgomot? mirosul acestea il poate influenta cu ceva? sau cartea? oare ce o fi citind? tare mai sunt curioasa... daca aduce lnsitea cu siguranta o vreau si eu!

in fiecare dimineata, intr-un colt de gradina, un om isi cotempla sufletul si-si gasea linistea... in fiecare dimineata noi contemplam mare, ne descopeream unul pe altul, ne bucuram de viata si nimic altceva nu exista in afara de noi...

Lady M

2011-01-25T17:58:00.003+02:00

... statea ghemuita in baie cu lacrimile siroindu-i pe obraz... in mainile impreunate ca pentru rugaciunetinea o bucata mica de plastic alba iar ochii ii erau atintiti pe ceas...cele 5 minute de cand se afla acolo i se pareau de acum o vesnicie, de parca timpul ar fi uitat sa mai treaca... inca putin... si daca iese pozitiv? mai bine sa nu se gandeasca de pe acum la asa ceva... poate totusi e negativ si nu e decat o inchipuire a ei... dar daca?... si lacrimile ii invadau din nou fata... nu putea avea un copil, cel putin nu acum cand avea atatea probleme din care nu stia inca cum sa iasa... si toate cele petrecute in ultimele luni i se perindara din nou prin minte...

...in sfarsit... au trecut minutele ce le avea de asteptat... statea cu inima cat un bob si-i era frica... ar fi vrut sa nu fie singura in momentul acela... puse mana pe telefon si forma primul numar pe care si-l amintise...

- Alo? ... la celalalt capat raspunse vocea somnoroasa a Medeei.
- ...
- Alo? ... Alo?... Ana tu esti? Te rog raspunde-mi!
- Sunt insarcinata...

-Ana?

inchise telefonul si incepu sa planga in hohote... nu trebuia sa fie slaba si s-o sune pe M... trebuia sa o tina cat mai departe de tot ce se intampla ei... de data asta Medeea nu o mai putea scoate din necaz iar acum ii era frica sa nu o implice si pe ea in probleme care nu o priveau... oare cand se vor termina toate?

...la jumatate de lume distanta M se holba la telefon...

- mmm... iubita? cine e? ce s-a intamplat?
- aaaaaa... nu stiu... cred ca era Ana... doar ca...
- vino inapoi in bratele mele.
nu stia daca i s-a parut sau chiar era vocea Anei... si-a invartit pe toate partile lista de apeluri dar din pacate era un apel de pe un numar privat... intr-un tarziu se hotara sa doarma, urma o zi grea pentru ea dar gandurile nu-i dadeau pace... de luni incerca sa dea de Ana si acum asta... nu mai intelegea nimic...

( to be continued)

Craciun fericit!

2010-12-24T18:21:00.002+02:00

Am trecut pe aici doar putin... atat cat sa-mi cer scuze celor carora nu le-am raspuns azi la mesaje si sa le urez tuturor sarbatori pline de dragoste... pentru ca daca avem dragoste avem si caldura... fara iubire nimic nu e posibil...

Sa va bucurati de sarbatori cu cap... sa aveti grija de voi... sa intampinati noul an cu zambetul pe buze si cu speranta ca tot ce va doriti se va implini!

un sfat pe care l-am auzit la Radu : "acolo unde dragoste nu e faceti!" :-" si melodia de suflet de care intreba daniel... nu e in ton cu sarbatorile ce vin dar mie imi place mult...

promisiuni... realitate... fericire...

2010-12-22T14:59:00.004+02:00

...am pornit pe drumul acesta cat se poate de increzatoare... fara nici o asteptare si cu o singura promisiune din partea lui: "va fi cel mai frumos an din cati ai trait pana acum"... si s-a tinut de promisiune...

si am reusit sa traiesc intr-un an cat nu traiesc altii in zece... eu am invatat sa fiu a lui iar el s-a daruit cu totul mie... am plans de fericire... ne-am construit o familie si ne-am tesut sperante si vise despre ce are sa fie in anii ce vor urma... am descoperit lumea de mana cu el... am vazut totul de sus... am gustat marea... am fost printesa pentru o zi, cea mai frumoasa zi de pana acum... in fiecare seara adorm pe pieptul lui, ca un copil mic ascultandu-i bataile inimii... in fiecare dimineata ne trezim cu un sarut si un zambet...

peste doua zile impodobim bradul... primul nostru brad... am gasit cele mai frumoase decoratiuni pentru el, Radu a salvat un mos craciun dintr-o gramada mare de cutii stricate, dar e un mos asa simpatic ca l-am luat cu noi acasa... am mai gasit tot felul de globuri mai mici si mai mari, luminite, ghirlande, fundite si... multa dragoste...

privind putin inapoi anul care trece a fost chiar mai mult decat m-am asteptat eu sa fie... a inceput cu un "te iubesc" si se termina cu noi doi casatoriti... cine stie ce ne va aduce anul viitor...

eu va urez de pe acum sa aveti sarbatori pline de caldura sufleteasca... Mosul sa va implineasca cele mai ascunse dorinte si sa nu uitati sa zambiti...

drum...

2010-12-21T10:57:00.002+02:00

tarziu in noapte ne intorceam spre casa... atat de multe ni s-au intamplat in ultimul timp incat... tot ce-mi doresc este ca atunci cand se vor linisti apele noi sa fim aceeasi, ca toate sa nu ne afecteze felul in care suntem... glumeam la inceput dar viata ne-a aratat ca nu mai e gluma si ca e cat se poate de adevarat...

nervi... prea multi nervi... multa tensiune acumulata in zadar... iar din cand in cand clipe de respiro... momente in care reusim sa uitam problemele din exterior si sa avem timp de noi... dar toate astea vor trece... nu mai dureaza mult...

incerc sa fiu puternica... el are nevoie de mine zambitoare... dar eu nu pot sa-mi iau puterea de altundeva decat de la el... de fiecare data cand ma strange in brate ma mai adun putin, imi mai incarc puterile sa pot sa-l sustin mai departe...

toate or sa treca si intr-o zi va fi mai bine... trebuie sa intampin ziua acea cu un zambet...

abia e vineri...

2010-11-19T15:54:00.002+02:00

multa oboseala... plecam dimineata si ne intoarcem tarziu in noapte... abia avem timp de noi... dar toate astea vor trece cta de curand... am tot vrut sa scriu... am scris cate ceva in pauzele de la facultate si cand o sa am timp o sa si transcriu aici...

intre timp ma obsedeaza melodia asta... am ascultat-o intr-o seara si de atunci mi-a ramas pe creier...

sa aveti o zi frumoasa!

Diana de azi

2010-11-15T10:10:00.008+02:00

de scris despre cum a fost mi-e de-a dreptul imposibil... prea multe sentimente, prea multe emotii... m-au inecat de atatea ori lacrimile, nu de altceva ci de fericire...

cum a fost?

exact cum am visat... il am alaturi de mine pe cel care ma cunoaste ca pe o carte citita de zeci de ori dar careia mereu ii mai descoperi ceva... el stie sa-mi aduca zambetul pe fata, sa alunge tot ce-i rau... cum sa ma stranga in brate ca sa ma simt in siguranta... cum sa-mi faca fiecare zi mai frumoasa... stie cum sa ma iubeasca pe mine... stie cum sa aibe rabdare si cum sa ma ajute sa merg inainte...
nunta? am muncit mult amandoi... am pus mult suflet si mai ales multa dragoste iar rezultatul a fost pe masura... sa spun mai multe mi-e greu... trairi puternice s-au declansat atunci in mine... trebuie sa le mai las sa se decanteze ca sa pot povesti...

in rest?

de azi incepe viata care am pus-o putin pe pauza... servici... scoala... examene... zambim si mergem inainte... de acum nu mai sunt una, de acum sunt doi!

...si te iubesc...

bucati din viata ei

2010-10-30T10:52:00.004+03:00

nu am povestit nimic de mult... din intamplare azi am rasfoit din nou jurnalul Medeei... am dat peste intamplari care m-au facut sa zambesc... mi-a stors in treacat doua trei lacrimi si mi-a adus aminte cat de frumoasa e... o sa va impartasesc si voua cate putin din el...

"toamna anului trecut...

am fost la Tg. Ocna...m-am intalnit cu prieteni vechi si mi-am facut cunostinte noi... noua mereu ne-a fost usor sa ne integram, era indeajuns sa intram intr-o incapere si toti stiau ca noi suntem acolo...lucrul asta imi dadea incredere in mine, in fortele mele proprii. paream detasata, zambeam tot timpul si lumea toata era a mea dar in spatele acestei fatade era un suflet caruia nu-i venea mereu sa rada si in care rani adanci se deschideau adesea... cand am plecat soarele mi-a zambit... Vania era pe scarile din fata hotelului... l-am sarutat pe frunte si in acel moment am simtit ca va fi ultima oara cand il mai sarut, ultima oara cand il mai vad... mi s-a strans inima si cu toate astea am plecat fara sa ma uit inapoi...

in tren spre casa am stat putin de vorba cu mine si mi-am dat seama ca nu sunt nici pe departe cum mi-as fi dorit sa fiu...ca am uitat cum e sa razi cu toata fiinta si cum e sa te simti bine fiid tu... mi-am promis ca voi zambi din nou, ca-mi voi recapata bucuria...
si fiecare zi era din nou prima zi din restul vietii mele, fiecare zambet mai cald, orice noua cunostinta un posibil prieten... am inceput sa fiu mai deschisa si sa zambesc mai mult, sa ma bucur de fiecare frunza, de fiecare raza de soare, de fiecare zambet de copil... incepusem sa fiu din nou Medeea de altadata...

o sambata... de fapt i-as putea spune ACEA sambata care mi-a schimbat total viata... ne sarbatoream un coleg...eram plini de voie buna si mi-am asumat intr-un fel sau altul calitatea de gazda a petrecerii... erau multe persoane necunoscute, nimic neobisnuit in asta, pe la noi se perinda mereu lume noua...ma simteam uimitor de bine... de parca abia as fi urcat pe un norisor pufos si nimic nu avea cum sa ma coboare de acolo...
pentru catva momente am parasit petrecerea... la intoarcere, pe coridor ma intalnesc cu Codrin... vorbea cu un tanar inalt, imbracat in negru pe care nu-l vazusem pana atunci... apropiindu-ma de ei am inceput sa-l studiez... avea parul castaniu si o piele alba de parca niciodata nu l-ar fi atins vre-o raza de soare... cand am ajuns in dreptul lor Codrin m-a oprit si mi-a spus ca trebuie sa-mi prezinte pe cineva...
-Matei!
-Medeea!
...am ridicat privirea... intai am intalnit doua buze rosii ca ciresele ce-mi zambeau... putin mai sus pe fata alba am dat peste cei mai frumosi ochi albastri pe care mi-a fost dat sa-i vad... ne-am dat mana si am simtit ca ma pierd... i-am zambit si i-am spus ca e plin de paparazzi si ca trebuie sa zambim 5 minute ca la ambasada... as fi fost in stare sa raman asa uitandu-ma in ochii lui mult timp... aveau ceva magnetic...
toata seara m-am simtit ca si cum as fi privita...
ajunsa acasa am observat ca din cand in cand gandurile imi zburau spre ochii albastri...
ceva timp nu am mai auzit nimic de Matei, sa fi fost poate o saptamana... insa Codrin l-a adus tot mai des cu el la intalnirile noastre asa ca incet incet Matei a inceput sa faca tot mai mult parte din tot ceea ce se intampla in viata mea...
iar acum el e mai mult decat un simplu prieten... a ajuns sa fie punctul meu de echilibru, centrul universului meu si cel mai frumos vis devenit realitate..."

asta e doar o frantura dupa care lipsesc cateva pagini... mai departe mai sunt lucruri interesante pe care vi le voi impartasi pe parcurs... poate fac rost si de foile lipsa...

tu ma vezi mai frumoasa

2010-10-01T01:11:00.002+03:00

Laura Stoica - Mai frumoasa (bySgk)
Vezi mai multe video din diverse

fericirea pe care o primesc doar cu tine vreau sa o traiesc...

tu ma inveti sa simt ca sunt centrul lunii si ma alinti...

doar tu ma vezi mai frumoasa...

pentru dovlecel a mea

2010-09-20T13:17:00.003+03:00

azi imi cer iertare... m-am pornit de atatea ori sa-ti scriu, sa-ti vorbesc.... dar de fiecare data aparea altceva... de fiecare data nu-mi ajungeau cuvintele sau era in criza de timp sau... nu mai conteaza...nu am avut curaj, asta era de fapt.

imi cer iertare pentru ca sunt si am fost egoista... poate si acum crezi ca sunt egoista... poate asa si este... imi lipsesti mult... si intr-un fel tare ciudat doare toamna asta care a inceput fara tine, si vara a durut...mai aiurea e ca am tot ce mi-am dorit si tot ce-mi trebuie mai putin pe tine...

...in urma cu multi ani visam cum va fi nunta mea si cum o vom organiza amandoua... uite ca nunta mea e aporape si nu facem nimic din ce ar trebui sa facem impreuna... si-mi pare tare rau... mi-am dorit mult sa facem parte din lucrurile astea impreuna...

azi imi vine sa plang... de dimineata mi-e asa... mi-e dor de tine... de ce am avut doar noi si-mi pare nespus de rau ca am ajuns in starea in care suntem acum...

Iarta-ma...

mi-e dor de toate verile, toate noptile in care radeam pana spre dimineata ca toantele, toate tampeniile pe care le faceam impreuna si tot... noi eram noi, verisoarele si nimeni nu a fost sau va mai fi ca noi... toti ne invidiau iar acum noi am ajuns sa nu ne mai vorbim... niic in cel mai urat cosmar nu am crezut ca vom ajunge aici... dar iata-ne... si ma doare sufletul...

Iarta-ma pentru tot ce am facut si pentru tot ce ar fi trebui sa fac dar nu am facut... iarta-ma ca ti-am creat probleme si ca nu am fost acolo cand ai avut nevoie de mine... iarta-ma ca iti scriu atat de tarziu... iarta-ma ca nu am venit sa-ti spun toate astea dar cred ca as fi izbucnit in plans in fata ta...

Lady M

2010-09-20T11:04:00.004+03:00

...statea in balcon, pe masuta aburea cafeaua... stropii de ploaie isi intonau balada lovindu-se de frunzele capacului, de trotuar sau in strada... in mana tinea o carte... cauta "Niste raspunsuri"... in surdina razbatea pana la ea o melodie linistitoare...

...intoarse capul si privi in camera... Matei inca dormea linistit... ea de trezise devreme... toata noaptea o chinuise un vis... Ana patise ceva... nu stia exact, dar asta simtea, ca ea se afla intr-o mare incurcatura si are nevoie de ajutor... nu auzise de ea de luni de zile... de cand a plecat in acea dimineata nu a mai dat nici un semn de viata si nici M nu a reusit sa o contacteze. Pe telefon nu era de gasit si nu-i raspundea niciodata la mailuri. Niciodata pana acum nu mai disparuse pentru atata timp, incepuse sa devina un pic ciudat pana si pentru ea.
...incerca sa nu se mai gandeasca... stia ca Ana o va cauta cand va avea nevoie de ea dar gandul ca i s-a intamplat ceva rau nu-i dadea pace... se concentra asupra picaturilor de ploaie... in camera se aud asternuturile fosnind...

rain is falling

2010-09-19T10:27:00.000+03:00

i see me through your eyes

2010-09-07T00:25:00.001+03:00

I see you
Walking through a dream
I see you
My light in darkness breathing hope of new life
Now I live through you and you through me
Enchanting
I pray in my heart that this dream never ends
I see me through your eyes
Living through life flying high
Your life shines the way into paradise
So I offer my life as a sacrifice
I live through your love
You teach me how to see
All that’s beautiful
My senses touch your word I never pictured
Now I give my hope to you
I surrender
I pray in my heart that this world never ends
I see me through your eyes
Living through life flying high
Your love shines the way into paradise
So I offer my life
I offer my love, for you
When my heart was never open
(and my spirit never free)
To the world that you have shown me
But my eyes could not division
All the colours of love and of life ever more
(I see me through your eyes)
I see me through your eyes
(Living through life flying high)
Flying high
Your love shines the way into paradise
So I offer my life as a sacrifice
And live through your love
And live through your life
I see you

departe de realitate

2010-09-05T15:15:00.003+03:00

cafe del mar... silva bruna... inghetata... si inima mea care mai are putin si plesneste de fericire...

...azi mi-am luat liber de la realitate... de aproae o ora ma holb la o fotografie... eu proband rochia de mireasa... nu pot sa-mi dezlipesc ochii de acolo... e prea ca in cele mai frumoase vise rochia... nici daca desenam cand eram mica rochia de printesa in care visam sa ma casatoresc si ma duceam cu desenul nu cred ca as fi nimerit-o mai bine...

aseara m-a luat in brate si m-a intrebat daca asta e ce-mi doresc... e mai mult decat am visat... in fiecare zi e mai mult, in fiecare zi descopar lucruri noi iar peste toate pluteste acel sentiment de bine, de siguranta... am primit tot ce am cerut, toate visele mele se transforma cate unul in realitate... o realiate palpabila unde nimic rau nu ma poate ajunge, unde bratele lui ma protejeaza iar in privirea lui imi gasesc linistea... si e bine, cum niciodata pana acum nu a mai fost... am inceput din nou sa visez(noaptea)... ca atunci cand eram mica, iar eu nu am mai visat de foarte mult timp...

si te iubesc...caci ce-i al tam mi se cuvine mie...

i said yes to the dress :))

2010-09-04T21:38:00.004+03:00

...inca putin...

...ieri... ce frumoasa a fost ziua de ieri...

de dimineata nu as fi iesit din casa nici batuta... si numai gandul ca mai sunt atatea pregatiri de facut imi alunga tot cheful... m-am apucat cu Radu de cautat pe diferite site-uri rochii de mireasa... dupa ce ne-am cam minunat de preturi si de unele chiar ne-a luat cu ameteli ne-am gandit ca nu e ok cautatul pe net...

...intr-un sfarsit m-am hotarat! raman la rochia de care m-am indragostit din prima clipa cand am vazut-o in vitrina... oricum accea era rochia la care am visat de mica si cum anul acesta toate visele mele au devenit realitate nu putea sa faca exceptie nici acesta...

aproape la inchiderea magazinului am ajuns si eu... cu Mara de mana, ca pe Radu l-am trimis putin sa vada cum mai sunt parcurile, ca doar nu are voie sa vada rochia inainte :D... am probat rochia iar cand am iesit din cabina de probe si m-am vazut in oglinzi am ramas de-a dreptul cu gura cascata... nici in cele mai frumoase vise ale mele nu mi-am imaginat ca va fi atat de frumoasa... mi-as fi dorit atat de mult sa ma vada si Radu... as fi dat orice sa-i vad expresia fetei... mai de asteptat mai putin de doua luni pana in ziua nuntii cand ma va vedea...

inca putin si vine ziua cea mare... nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul si pe zi ce trece totul incepe sa capete tot mai mult contur iar eu incep sa am emotii din ce in ce mai mari... si e din ce in ce mai bine...

de unde vin copii :)))

2010-09-04T21:27:00.002+03:00

azi am ajuns in sfrasit si pe acasa... in timp ce-mi verificam mailurile am dat peste animatia de mai sus... m-am amuzat cu Radu... ne-a prins bine dupa o saptamana incordata, in care nu am avut timp de nimic... am aflat si noi cu se fac copii =)))

enjoy!

am invatat sa spun nu

2010-08-21T15:37:00.004+03:00

abia imi treminasem de prins hamul... toto si radu, baietii de la salvamont imi prindeau carabinele si ma instruiau... din pacate gandul meu era mult prea departe...

acum nu mult timp visam sa ma arunc in gol... si cand a venit vremea sa o fac pe bune m-am speriat... acum un an nu mi-ar fi pasat, as fi zambit si nu m-as fi gandit la consecinte...

undeva putin mai departe, de cealalta parte a stancilor era radu... si mi se parea ca sunt km pana la el... in acele clipe simteam ca am nevoie sa ma tina in brate si sa-mi spuna ca eu pot... si atunci as fi fost intradevar sigura pe mine... atunci as fi stiut ca sunt in stare de orice...

primul instinct a fost sa ma desfac de hamuri si sa plec dar a avut cineva grija sa ma incapataneze... inca nu am invatat ca nu trebuie sa raspund la toate provocarile, ca nu tot e constructiv pentru mine, ca unele limite trebuie sa mi le stabilesc fara sa testez pana unde pot merge sau nu...

m-am asezat pe marginea stancii, bine prinsa in corzi si ma gandeam ca niciodata nu o sa fiu in stare sa ma arunc in gol fara sa stiu ca e sigur... de asta am avut nevoie sa-mi dau seama ca-mi iubesc viata, acum mai mult ca niciodata, acum cand il am pe radu langa mine si absolut nimic nu mi se mai pare in zadar...

ma hotarasem ca pot sa o fac si pe asta... m-am mai uitat odata la cer... avea din nou culoarea ochilor lui... cand mi-am intors privirea am ametit si in loc sa sar am cazut... a durat mai putin de 10 secunde si singurul lucru la care m-am putut gandi a fost ca el, de pe partea cealalta a stancii s-a speriat ingrozitor...

ajunsa jos stiam ca ma doare... dar am invatat ca uneori trebuie sa spun si nu...

si-am fost la Belis

2010-08-17T15:55:00.005+03:00

a sosit si saptamana mult asteptata...
Sambata dis de dimineata ne-am luat rucsacii in spate si ne-am urcat in tren... un drum lung de aproape 11 ore si iata-ne ajunsi in Cluj...dupa caldura sufocanta din Iasi aici dam peste ploaie torentiala... ne-au cam fost date planurile peste cap... odata cu ploaia s-a dus si vizitarea orasului, dar nu ne-am dat in laturi totusi...
vizitand Clujul mi-am dat seama inca odata ca iubesc Iasul mai mult decat orice alt oras, cu toate neajunsurile lui tot Iasul imi este cel mai drag...

rupti de oboseala ajungem duminica in tabara... ne intampina Oana spunandu-ne prima regula a taberei: baietii si fetele vor sta separati! pe loc ni s-au aprins calcaiele de nervi, ca doar nu suntem la gradinita... dupa ce ne-am calmat putin ne-am hotarat ca o seara putem face dupa regulile lor apoi vom face dupa ale noastre ca doar tot ce-i regula poate fi incalcata ;)... in afara de asta locul era super... am ajuns pe la 10 in tabara si nu se vedea absolut nimic din cauza unui nor gros de ceata... prima zi mai ca-mi lasase un gust amar... aproape ca-mi parea rau ca am plecat de acasa...

a doua zi insa lucrurile s-au schimbat... doar unele reguli erau pentru noi, celelalte erau pentru ceilalti... cel mai mult mi-a placut comentariul Otiliei care a venit la mine foarte mirata spunandu-mi ca i se pare ca cei din Iasi au parte de un tratament aparte fata de alte filiale... i-am spus ca va intelege cu timpul cum stau lucrurile, ca "toate drumurile duc la iasi" indiferent unde ne aflam ;))...

zile interesante in care am intalnit tot felul de oameni care au avut ceva de impartit din experienta lor de viata cu noi... au fost si catva care nu aveau ce cauta acolo, cum ar fi o morsa furioasa esuata de pe banchiza, dar incidente de acest gen nu sunt de bagat in seama.

Am invatat sa ne facem adaposturi in padure cu ce avem la indemana, sa ne gasim hrana daca ne-am ratacit (am mancat merisoare de pamant si cosasi =)) a fost chiar amuzant), am coborat pe stanci in rapel, am salvat victime impreuna cu cei de la salvamont... cei de la ISU ne-au dus pe lac si ne-au demonstrat cum se salveaza un innecat iar in ce priveste acordarea primului ajutor am mai invatat cateva lucruri foarte interesante. Una peste alta a fost o saptamana plina :D.

Daca tot a fost Dr. Bogdan Hurmuz in tabara am zis sa nu cumva sa ma las mai prejos si sa ma tina bine minte si in tabara asta... am incercat tiroliana (era facuta intr-un mod mai special, pentru iubitorii de adrenalina) si in loc sa sar am ametit si am cazut... n-au scapat astia de mine dar eu mi-am cam accidentat un genunchi... acum stau copil cuminte, cu piciorul intr-o ateluta si astept sa treaca zilele...

partea buna? nu, nu m-am cumintit! =))) doar atat nu-mi ajunge sa ma lecuiesc. partea buna a fost ca cei de la salvamont mi-au facut cadou un tricou oficial pe care l-au semnat toti, ca sa nu mai spun ca in cele 2 zile cat am mai stat in tabara cu piciorul in atela mi s-ar fi facut toate mofturile... norocul lor ca nu sunt atre mofturoasa ;)))

punand toate cap la cap vreau inapoi... macar pentru simplul fapt ca acolo e mult mai racoare decat aici.

si a fost Belis... sper sa mai pot merge si anul viitor si cat de curand sper sa o reintalnesc pe d-na Simona... intre timp astept... inca 5 zile dupa care mai vad eu :P.

back

2010-08-01T14:04:00.002+03:00

am revenit la vechea Diana, cea cu parul cret... mi-am lipsit mie, nu ma mai puteam privi in oglinda si incepeam sa ma simt urata indiferent de ce-mi spunea Radu... dar toate astea au trecut :))... noroc ca exista Tina, ea stie sa-mi redea frumusetea fizica... noroc ca exista Radu... el stie sa-mi descopere frumusetea interioara, sa ma faca za zambesc si sa-mi creasca aripi sa zbor...

cat mi-au lipsit buclele! ma uitam in oglinda si parca nu ma recunosteam... acum imi vine sa rad de cate ori ma uit in oglinda si de acolo rasare un cap buclat.... ma face sa am mai multa incredere in mine, in zambetul meu si in tot ceea ce pot sa fac...

peste o saptamana plec cu cortul... astept zilele alea ca pe nu stiu ce... abia astept sa respir aerul de munte, sa fac baie intr-un parau rece ca gheata de simti ca-ti amorteste pielea... sa stam pana tarziu la focul de tabara... ca sa nu mai zic ca anul asta m-am echipat mult mai bine ca in anii trecuti :D experienta incepe sa-si spuna cuvanr=tul asa ca nu am nici un motiv sa nu-mi fie bine...

in rest acceasi avalansa care nu se mai termina... poate odata cu nunta se mai linistesc putin apele dar sunt slabe sansele sa fie asa...

aaa... si am terminat cartea serile trecute, cat il asteptam pe radu se se intoarca de la munca.... nu pot sa zic decat ca m-a captivat de la prima pagina pana la ultima... merita sa-ti rapesti cateva ore si sa o citesti... dar trebuie sa o citesti cu sufletul nu doar cu mintea ;).

ce-as fi fost fara tine eu nu vreau sa stiu

2010-07-27T23:08:00.001+03:00

E soare si-mi pare
Ca lumea asta-toata e a mea
Lumina calda,lina
Tu ai adus iubire-n viata mea

Ce-as fi fost fara tine eu nu vreau sa stiu
As fi fost poate vantul ce sufla-n pustiu

Pe mine m-ai ales
Si-atunci am inteles
Iubirea a – nceput
Cu primul tau sarut

E luna , noapte buna
O aripa de inger m-a imbratisat
Si poate stele toate
Versuri Bere Gratis - Pas in doi
de pe http://www.versuri.ro
Imi lumineaza pasii pana-n zori

Ce-as fi fost fara tine eu nu vreau sa stiu
As fi fost poate vantul ce sufla-n pustiu

Pe mine m-ai ales
Si-atunci am inteles
Iubirea a – nceput
Cu primul tau sarut
Cu primul tau sarut...

pentru Ivona...

2010-07-26T08:30:00.001+03:00

"La multi ani!!!!"
...gata, de acum esti majora! Felicitari! Ai reusit sa infrunti viata si sa ajungi pana aici... ai gustat cate putin din ce inseamna sa traiesti dar partea frumoasa abia de acum incepe... sa iei doar ce e mai bun de la viata, sa nu lasi grijile care vor veni sa te doboare... sa nu lasi pe nimeni sa-ti stearga zambetul de pe buze... sa nu-ti pierzi inocenta si sufletul de copil... sa te iubesti pe tine... sa te simti mereu frumoasa (nu uita ca cei din jurul tau te vad asa cum ii lasi tu sa te vada)...

sper ca la 17 ani a fost asa cum ti-am spus eu ca va fi... cel mai frumos an din toti pe care i-ai trait pana acum... iar de aici inainte totul va fi altfel!

Priveste inainte cu incredere, viata e frumoasa!

pupici multi:*:*:*

in drum spre maine

2010-07-25T11:56:00.003+03:00

maine e ziua mea dar azi am primit deja un cadou la care visam de mult timp...

nici nu facusem ochi... azi sunt singura acasa si mi-e tare lene... abia m-am ridicat din pat sa-mi fac o cafea... de cum am intrat in bucatarie mi s-a parut ca aud cateva ciocanituri sfioase in usa... ma uit pe vizor,nimic... ma intorc in bucatarie si aud din nou aceleasi ciocanituri...iarasi nimic... enervata deschid usa...
in fata usii statea blonda mea... am ramas cu gura cascata... ieri o rugasem sa vina si mi-a spus ca nu are timp... si acum iat-o in fata usii mele...
...mi-a adus un cadou care-mi place la nebunie... "Niste raspunsuri" cartea Mihaelei Radulescu... nu am mai avut rabdare si am inceput sa o rasfoiesc de cum am pus mana pe ea... e la fel de interesanta cum ma asteptam...

special thanks to Blonda... mi-a facut duminica mai frumoasa... diseara iesim la cumparaturi doar noi fetele, ca doar baietii au plecat la pescuit...

cat de curnd s-ar putea sa ma intorc pe blog... ne auzim

come undone

2010-06-08T10:19:00.000+03:00

Vezi mai multe video din Film

de cateva zile mi s-a pus pata pe melodi asta...

...

2010-05-03T12:49:00.003+03:00

ma gandeam in dimineata asta... mi-e din ce in ce mai greu sa mai scriu... inainte blogul imi era un refugiu, locul in care ma ascundeam si incepeam sa-mi urlu toate durerile nelinistile si indoielile... acum nu mai am de ce sa fac asta... daca doare am cui sa-i spun, daca nu inteleg are cine sa ma lamureasca, daca sunt fericita are cine sa-mi impartaseasca fericirea si zambetele... nu mai simt nevoia sa ma exteriorizez prin cuvinte si nici sa ma destainui nimanui...

mi-e bine, dar e o stare pe care nu ma simt in stare sa o impart, nici macar cu jurnalul meu... povesti momentan nu pot sa scriu, traiesc intr-o poveste, nu pot sa-mi imaginez alta...

cred ca voi lua o mica pauza... nu stiu cat o sa tina dar sunt sigura ca ne vom mai auzi.

memories

2010-05-03T09:10:00.001+03:00

i'm a big girl now

2010-05-01T03:01:00.002+03:00

well... unii ar spune ca m-am lovit serios la cap, mama imi spune ca momentan sunt "pe aripile unui nor" eu stiu sigur ca sunt foarte fericita :D.
intr-una din dimineti, in loc sa ma trezeasca cu un sarut de buna dimineata m-a trezit spunandu-mi ca vrea sa facem nunta anul acesta... singuraul lucru care ma preocupa era timpul prea scurt pe care il aveam la dispozitie pentru a ne pregati de petrecere... cateva telefoane, o scurta intalnire cu parintii in care sa-i anuntam ce avem de gand si lucrurile au inceput sa se miste.
Pasul 1 : sala... nici nu-i de mirare ca in ultimul timp nu a dat nimeni de mine, am colindat in toate colturile orasului. Ziua vizitam restaurante si sali in care se organizeaza evenimente, ascultam oferte si adunam variante de meniu iar noaptea aveam cosmaruri cu cele intalnite peste zi pana intr-o seara cand am gasit locul perfect pentru noi... destul de departe de oras, pe malul apei, ceva nu foarte simplu dar nici foarte sofisticat, un loc pe care l-am simtit al nostru de la prima privire. La sfarsit am luat toate ofertele, le-am comparat am tras linie iar castigator a iesit locul care ne-a atras cel mai mult.
23 octombrie... ziua in care parintii mei s-au casatorit...lor le-a purtat noroc, sper sa fie la fel si cu noi...

poate e devreme dar mi-am gasit deja rochia perfecta... e ce am visat dintotdeauna...

mi-e greu sa tin pasul cu toate dar oricat de mult mi-a lipsit blogul ce se intampla in viata mea reala e mult mai interesant decat dramele personajelor mele... cat de curand se va linisti toata furtuna iar eu voi reusi sa postez mai des...

Nu uitati sa zambiti si bucurativa de primavara :*:*:*

Lady M

2010-04-13T18:44:00.004+03:00

...auzi soneria apoi batai insistente in usa... se uita buimaca la ceas. abia trecuse de ora 2... cine putea sa fie la ora asta? si pe asa o ploaie?
vru sa ignore tot zgomotul dar persoana din spatele usii deveni din ce in ce mai insistenta... se ridica din pat cu greu si se duse sa deschida... afara fulgera si umbra i se profila de-a lungul holului, pe geamuri siroia ploaia de parca s-ar fi rupt norii... tresari cand auzi din nou ciocanitul...
Descise fara sa se uite pe vizor, mereu facea asa fara sa fie constienta de ceea ce face, nu stii niciodata ce se poate ascunde in spatele unei usi inchese.
Ramase cu gura cascata... era uda pana la piele si picurii i se scurgeau din par si din haine formand o mica balta in jurul ei, statea cu mana ridicata pregatita sa ciocaneasca din nou... avea ochii plansi si tot machiajul i se intinse pe fata din cauza lacrimilor si a ploii.
-aaa... Imi cer scuze, nu trebuia sa vin, sau macar trebuia sa fi sunat inainte dar mi-a murit bateria.
- Intra, te rog! Nu sta acolo, cred ca ai inghetat toata.
O trase de mana in apartament, o ajuta sa-si dea jos haina si pantofii uzi, o inveli intr-o patura si o aseza in fotoliu.
- revin imediat si ii zambi in timp ce iesea pe usa.
Se indrepta spre baine, dadu drumul la apa fierbinte si puse in cada uleiuri aromate. aprinse cateva betisoare parfunate si deschise cd-playerul... sunete linistitoare se izbeau de peretii baii si aburi linistitori se ridicau din cada.
A luat-o in brate pana in baie, a dezbracat-o si a pus-o in cada... Ana nu scotea nici un cuvant, doar lacrimile ii curgeau in nestire... Cunoscanduo atat de bine Medeea stia ca nu are rost sa puna nici o intrebare, atunci cand va simti nevoia ii va spune tot ce are pe suflet... pana in acel moment insa trebuia sa aibe grija de ea, sa o linisteasca.
-Asta o sa te ajute sa te relaxezi putin, si medeea se ridica sa plece.
O prinse de mana:
-Te rog sa ramai... ma simt foarte singura... am nevoie de tine, de asta am si venit la ora asta pana aici... stai aici cu mine...
Niciodata nu fusesein stare sa o refuze, asa ca nu incepuse acum, mai ales in starea in care se afla. se aseza langa cada si incepuse sa se joace in parul Anei, stia ca asta o binedispune tot timpul.
Dupa ceva timp o inveli intr-un halat pufos si o duse in pat...
-Lipseste inca ceva! si imediat Medeea disparu in spatele usii. Se intoarse imediat tinand intr-o mana 2 doze de bere neagra iar in cealalta o cutie mare de inghetata si doua lingurite.
Ana izbucni in ras...
-Exact ca pe vremuri... vai ce dor mi-a fost de tine.
-ne mai trebuie doar un film bun si lista e completa nu?

S-a asezat, dupa cum ii era obiceiul in bratele Medeei... au inceput sa-si povesteasca... trecusera cateva luni decand nu s-au vazut dar nici una nu aducea vorba despre ce se intamplase in seara asta si motivul pentru care Ana era atat de suparata... spre revarsatul zorilor Ana a adormit doar M nu putea sa doarma... prea multe ganduri i se perindau prin minte...

Suna alarma... M tresari... nu intelegea de ce Ana e in bratele ei si-i lua ceva timp sa se dezmeticeasca... se ridica cu grija sa nu o trezesca si se pregati sa plece la servici.
Ii lasa un bilet: "Asteapta-ma, trebuie sa vorbim! te rog sa nu pleci nicaieri!"

Cand se intoarse gasi apartamentul gol, nici urma de Ana, doar un bilet in care ii spunea ca ii multumeste pentru seara trecuta si ca o va cauta dar nu stie exact cand.
Medeea privi in gol... mereu ii se intampla la fel... de fiecare data cand dadea de necazuri Ana fugea, fara sa ii pese de consecinte... se intreba oare in ce incurcaturi intrase de data asta. Mai rau era ca nu-i spunea nimic si nu stia cum sa o ajute.
(to be continued)

this is free love

2010-04-11T10:03:00.003+03:00

m-am trezit ascultand melodia asta...

ma invelise cu bratele lui si pentru nimic in lume nu as fi vrut sa plec, dar alarma sunase deja pentru a treia oara... dormea atat de linistit, ii simteam respiratia calda pe umar...am incercat sa ma ridic cu grija sa nu-i tulbur somnul, avea mai bine de o saptamana decat nu reusise sa doarma...
...il priveam cum doarme... avea fata senina si nici un rid nu-i innegura fruntea...
l-am sarutat pe frunte si m-am ridicat sa plec... a inceput sa ma caute intre asternuturi si s-a trezit speriat... l-am luat in brate sa-l linistesc, ma tinea strans de parca m-ar fi pierdut... i-am spus ca-i tarziu, ca nu mai pot sta iar stransoare lui devenea din ce in ce mai puternica in timp ce ma ruga sa raman... am mai ramas... tyot timpul mi-e greu sa plec de langa el...

...

2010-04-08T10:18:00.001+03:00

fiecare zi e altfel... de fiecare data mai mult... eu si el suntem noi...
zilele trecute ma gandeam de cat timp suntem noi impreuna, pentru ca nu o data am fost intrebata de asta... am si uitat ce inseamna timp cand sunt impreuna cu el... timpul nostru nu se mai masoara in zile, luni sau ani ci in sentimente, zambete, plimbari lungi, dimineti in care ne bem cafeaua pe fuga pentru ca intarziem la scoala sau dupa-amieze in care ignoram toate telefoanele doar ca sa ne facem timp pentru noi...

daca ai sti cum doare...

2010-03-30T22:57:00.000+03:00

biserica era plina de oameni... din strana o voce calda canta o litanie... o soapta amestecata cu lacrimi si din cand in cand cate un oftat... zeci de lumanari aprinse oglidindu-se in ochii care inotau in lacrimi...
...nu putea sa ma tina decat de mana, daca nu am fi fost in biserica m-ar fi luat in brate... ma tinea strans de mana de parca asa ar fi reusit sa ramana ancorat in realitate... din cand in cand dadea drumul stransorii ca mai apoi sa o reia si mai puternic decat inainte...

azi l-am vazut pentru prima data plangand...sper sa fie si ultima... m-am simtit cel mai neputiincios om de pe pamant, tot ce putea sa fac era sa-i stau aproape si sa-i tin mana intr-a mea... as fi vrut sa pot sa fac ceva sa nu-l mai doara, sa nu mai vad ochii aia albastri plini cu lacrimi (chiar daca sunt superbi, iar albastrul lor se intensifica) sa nu-l mai vad trist... cum se spune : as fi dat un regat pentru un zambet, cam asta as fi facut si eu azi.

maine trebuie sa plec din Iasi... tocmai acum cand el are mai mare nevoie de mine... nici nu stiu cum reusesc... dar nu-mi sta mie in putere, plec pentru ca trebuie nu pentru ca vreau... i-am promis ca in trei zile ma intorc... ce folos...el are nevoie e mine acum iar eu trebuie sa-l rog sa mai astepte, sa aibe nevoie de mine mai tarziu... cred ca vor fi cele mai lungi trei zile (cel putin din cate am trait pana acum)... nici nu am plecat dar abia astept sa ma intorc.

un fel de exercitiu

2010-03-19T19:56:00.003+02:00

...imi ciulisem urechile si incercam sa deslusesc ceva din ce se vorbea in spatele usii... asteaptam cu inima la gura un raspuns, o explicatie, ceva, orice... ma speriase foarte tare cu o zi inainte...
-Ma asteptam sa te vad cu ceva timp in urma, nu ai mai venit de mult timp.
-Nici nu as fi venit.
-Ce, te-a adus cumva bunica?
-Aaaa, nu! Viitoarea mea sotie.
-Inseamna ca te iubeste mult, si o intereseaza de sanatatea ta. Acum hai sa vedem ce te supara.
-Pai...

...asta a fost tot ce am reusit sa aud... cuvintele lui m-au tulburat... toate incep sa prinda contur si visele sa se transforme in realitate... ma incearca sentimente tare ciudate, dar e atat de bine si totul pare sa fie exact la locul lui...

...dupa amiaza in timp ce ne plimbam in intrat in cateva magazine sa ne uitam dupa verighete... nu am crezut ca poate fi atat de emotionant... inca nu am gasit modelul care sa urle la mine ca vreau neaparat sa-l port dar inca mai am timp pentru cautari... aaa si rochia! =))) am ametit amandoi cand am vazut ce pret are singura rochie din cate am vazut pana acum si ne-a placut la nebunie =)))
stiu ca e devreme pentru toate astea dar azi eram amandoi in o asa stare sufleteasca incat am simtit amadoi nevoia sa vedem cum este sa faci pregatiri de nunta... pana unua alta toate planurile si cautarile astea pe noi ne amuza, sper ca mai tarziu sa nu ne dea batai de cap.
"viitoare sotie"... ideea e ca incep sa ma obisnuiesc sa fiu prezentata asa, si e tare interesant :)))

loosing my way....

2010-03-19T00:30:00.000+02:00

a si uitat ca trebuie sa se intoarca... nu stia bine drumul iar zapada care cadea acoperise urmele pasilor... plecase de acasa de mai multe ore si incerca sa se rataceasca... sa nu mai stie de nimic... incepuse sa tremure... cand isi luase rucsacul in fuga si iesi pe usa i se paru ca va fi o zi frumoasa, ca va fi cald ca in zilele trecute asa ca nu-si lua decat un hanorac nu prea gros... intre timp vremea se schimbase, cerul senin se acoperi cu nori negri si de la ploaie trecuse direct la o ninsoare cu fulgi mari de parca ar fi undeva in ajunul Craciunului...

uitase si de frig, nu mai simtea nici hainele ude si reci lipindu-i-se de piele... stia doar ca trebuie sa mearga, sa nu se uite inapoi, sa-si alunge toate gandurile negre si sa se linisteasca... ii trecuse pentru cateva secunde prin minte ca ar putea face o pneumonie, sau ceva de genul asta, dar isi alunga repede gandul asta... nu avea timp sa fie bolnava, avea prea multe de facut asa ca nu-si permitea sa aibe nici macar o banala raceala... acum frigul o tinea treaza si o facea sa mearga inainte...

Asculta mai multe audio Divertisment
ura zilele de primavara... nu stia niciodata sa se astepte de la vreme iar zilele erau mult prea scurte... i se paruse ca nu plecase de mult timp de acasa dar deja nu mai deslusea drumul... isi ridica privirea din pamant si nu recunoscu nimic in jur, era un drum pe care nu mai mersese niciodata cu toate ca de cand se stie cutreierase imprejurimile orasului... se opri pentru o clipa sa se dezmeticeasca putin... undeva departe rasareau de dupa niste coline luminile orasului... hmmm, ar fi cazul sa se intoarca, cu siguranta el acasa isi face ganduri negre, si pentru ce? ea nu se simte in stare sa il vada, sa-l asculte, sa stea sub acelasi acoperis cu el... starea ei sufleteasca e prea subreba, nu e in stare sa se certe cu el, ar face cu siguranta un lucru pe care mai apoi l-ar regreta...

NU! mai bine merge inainte, maine poate se va intoarce acasa, dar acum nu poate...
...se intunecase de-a binelea, abia mai vedea pe unde merge, noroc ca nisese si covorul alb facea totul sa para mai luminos...

in timp ce ratacea fara rost zari printre copacii din fata ei o luminita tremuranda... se hotara sa ceara gazduire pentru noapte... simtea ca-si pierde puterile si nu mai poate sa mearga mult daca nu se odihneste cat de cat...

...dintre copaci rasari o casuta relativ mica cu ferestrele luminate slab... batu sfioasa si astepta... mai batu odata crezand ca nu a fost auzita... in usa se ivi un barbat inalt, incadrand cu trupul lui cadrul usii... nu se astepta la asa o priveliste si dadu un pas inapoi... fiind intuneric nu-i putea vedea trasaturile fetei asa ca nu stia daca poate sau nu sa aibe incredere in el... barbatul facu si el un pas in incapere si acum lumina i se revarsa pe jumatate din chip... avea parul si barba lunga, contitutia atletica, fata ii parea muncita dar ochii ii erau blanzi... Medeea isi lua inima in dinti si incepu sa vorbeasca:
-Buna seara!
-
Vazand ca din partea cealalta nu primeste nici un raspuns se fastici... cu toate astea nu se lasa batuta de la prima incercare.
-...aaaa... stiti... (frigul si stanjeneala o faceau sa se balbaie putin)... am plecat de ceva timp din oras si m-am cam ratacit... sincera sa fiu nu stiu nici unde ma aflu, sunt foarte obosita, nu ami am putere sa merg mai departe si singura casa pe care am zarit-o de cand merg fara tinta a fost a dumneavoastra si mi-am zis sa inerc, poate aveti loc si pentru mine in seara asta. aaa....

Strainul se dadu doi pasi inapoi si-i facu semn sa intre in casa... chiar daca in minte i se ingramadeau o multime de imagini culese de prin filmele thriler vazute de-a lungul vietii isi facu curaj si intra...
...in lumina slaba deslusi o incapere placuta... caldura si un miros usor de scortisoara o facura sa se simta mai in siguranta... se uita imprejurul ei... casa era facuta din barne si mobilierul, simplu ce-i drept, de asemenea... printr-un semn o invita sa se aseze la masa... in timp ce ea se minuna de cat de comod poate fi acel scaun, cand il vazu prima data nu avu aceeasi impresie, el ii adusese o cana cu lapte fierbinte...
-Multumesc!...nici nu stiti cat de mult inseamna pentru mine... si?
se uita incruntat la ea si-i facu un semn sa taca... Medeea se rosi toata si isi atinti privirea in cana... El se ridica de pe scaunul lui si disparu pentru cateva clipe... cand se intoarse avea in mana o camasa si o pereche de pantaloni.
-Imbraca-te cu astea, ai hainele foarte ude si s-ar putea sa racesti.
La auzul acelei voci Medeea tresari...avea ceva ce o rascolea pana in adancul sufletului si semana atat de mult cu vocea iubitului ei... din nou amintirea celor intamplate dimineata isi facu loc in mintea ei si lacrimi mari se adunasera in coltul ochilor... respira adanc, nu voia sa planga...
Vazu tulburarea fetei si-i facu semn spre o usa undeva in stanga incaperii... in incaperea mica, in lumina difuza a lampii vazu un pat o masa joasa, doua scaune si o draperie ce i-a atras atentia... mereu a avut o slabiciune pentru draperii iar asta i-a atra in mod special atentia, nu semana cu nimic din ce vazuse pana acum, era lucrata manual in nuantele de albastru care ii placeau atat de mult.
-Cred ca te vei simti cat de cat ok daca vei dormi aici.
Medeea tresari.
-uite... eu nu sunt prea vorbaret, dar te vad tare dezorientata si nu vreau sa te sperii si mai mult chiar daca te afli in casa mea.
-aaa..mm... Medeea incerca sa balbaie ceva.
-Lasa... Numele meu e Dima, locuiesc aici de multi ani... Daca simti nevoia sa te descarci putem vorbi, daca nu eu cred ca un somn bun ti-ar prinde tare bine. Ne vedem maine dimineata! trase si usa dupa el
-Ne vedem maine dimineata...ingaima speriata in spatele usii.

Isi puse hainele uscate pe ea, dadu patura deoparte si se cuibari in asternuturile moi... doua firicele subtiri incepusera sa i se scurga din ochi pana cand incepu sa planga de-a binelea... adormi greu, iar in vis retrai cele de peste zi...

se trezi speriata de un latrat de caine... se uita imprejur si singurul lucru care o facu sa constientizeze unde se afla au fost draperiile albastre... razele soarelui patrundeau pe fereastra si luminata astfel camera parea mult mai spatioasa... doar hainele ei lipseau de pe scaunul pe care le lasase cu o seara inainte.

deschise usa si o izbi mirosul cafelei de care avea atata nevoie sa se poata trezi... spre ea inainta dima cu o cana mare de cafea in mana.
-Buna dimineata! Cred ca ti-ar prinde bine asta!
-Buna dimineata! Vai, nici nu ai idee cat e de binevenita! o singura problema am... ai vazut cumva hainele mele? si in timp ce-l intreba isi roti ochii prin camera si le zari agatate frumos pe o culme in dreptul sobei. aaaa...
-M-am gandit ca nu ai vrea sa le iei tot ude pe tine.
-Multumesc, pentru cafea, haine si pentru ca m-ai primit aseara... nu stiu ce-as fi facut altfel.
-Stie cineva unde esti? Ai anuntat ca totul e bine?
-Nu... mi-a murit bateria telefonului.
-Mai tarziu am si eu treaba in oras, daca vrei ma astepti si pot sa te duc eu inapoi...
-Oricum nu ma grabesc nicaieri.

Iesi afara, cu cana de cafea in mana si se aseza pe prispa... soarele o mangaia cu razele-i dulci... ochii ei verzi erau acum mai mari si mai clari... in vale se ridica alene ceata de peste oras... nu-i venea sa creada ca exista locuri asa frumoase atat de aproape de ea si pana acum nici macar nu avuse habar de asta...
Isi petrecu toata ziua admirand peisajul, Dima ii asezase o bancuta undeva la soare si acolo putuse sa mediteze in liniste si sa se gandeasca la ce are sa fie de acum incolo. Medeea a vrut sa-l ajute dar el nu a fost de acord preferand sa o lase sa se linisteasca, sa isi faca ordine in ganduri...

Spre seara o anunta ca a treminat cu treburile si e gata sa mearga in oras...privi de acolo de sus apusul dupa care urca in masina. Pe drum nici unul nu scoase o vorba... intunericul punea stapanire pe lume iar luminile orasului isi facusera aparitia.
-Sa-mi spui unde vrei sa te duc.
-E ok oriunde.
-Dar...
-Vreau sa merg pe jos pana acasa...daca ma lasi aici e perfect. Iti multumesc inca odata pentru tot ce ai facut pentru mine, sper ca vreodata voi reusi sa ma revansez.
-E placuta prezenta ta! si pentru prima data ii zambi. Cand mai simti nevoia sa te recreezi stii unde ma gasesti. Si nu ami veni singura, ia-l cu tine si pe iubitul tau, sunt sigur ca si lui ii va placea.
La auzul acestor vorbe Medeei aproape ii dadura lacrimile...da, si lui ii plac astfel de lucruri dar... ce rost are...

rataci strazile...ii placea atat de mult orasul asta, mai ales noaptea... ii invatase fiecare strada si parea sa nu se mai sature de el...
intr-un tarziu ajunse in fata usii... incerca sa descuie dar nu reusi asa ca apasa pe clanta si usa se deschise. Stia ca incuiase ieri dimineata cand plecase, si stinsese si lumina... Ridica ochii si il vazu stand pe fotoliul din hol, cu capul in maini si fata siroind in lacrimi.

-Unde ai fost Medeea atata timp? Ai idee cat de ingrijorat am fost? Te-am cautat peste tot, pana si la spitale am fost, am crezut ca ti s-a intamplat ceva rau... si se inneca intr-un hohot de plans...
Medeea se uita mirata...
-Dar... Tudor eu am crezut ca ai plecat deja. Ce cauti aici?
-Cum adica ce caut aici? Si sa plec unde?
-Ieri cand am venit sa te iau dimineata am vazut pe birou o scrisoare de la universitatea din Anglia si scria ca daca accepti bursa trebuie sa fii prezent acolo astazi si cum tu nu erai acasa iar noi nu ami vorbisem de atatea zile am crezut ca ai plecat fara sa ma anunti sau sa-ti iei la revedere de la mine...asa ca am plecat sa ma linistesc si m-am ratacit pe drum... iti povestesc mai traziu ce s-a intamplat.
-Iubita mea... Cum crezi tu ca as fi putut sa fac asa ceva? Cum crezi ca as fi putut sa plec si sa te las aici?... nu pot sta departe de tine nici macar o saptamana... un an fara tine si as ajunge sa nu mai pot nici respira de dorul tau... Am aplicat pentru bursa din strainatate inainte sa te cunosc, acum am alte planuri iar daca va trebui vom merge impreuna sa studiem.
-Tudor... asta e ce ti-ai dorit tu cel mai mult.
-Nu mai mult decat imi doresc sa te am mereu langa mine.
-Nu as vrea sa te aud spunand peste ani ca regreti sansa pe care ai avut-o...
-Vom face impreuna in asa fel incat nici unul sa nu regrete nimic, nici una din deciziile pe care le vom lua de acum incolo...

O lua in brate si incepu sa-i spoteasca cat de mult o iubeste si ca ea e lumea lui, ca nimic nu are sens daca ea nu-i este aproape...

...facu un dus rapid si se culca in bratele lui... toate nelinistile si lacrimile disparusera ca prin minune... acum il avea langa ea... asta era singurul lucru de care avea nevoie pentru a fi linistita...

P.S. : pentru Dovlecel...scuze de intarziere, sper sa-ti placa.

ma-nvelesc cu tine toata...

2010-03-16T22:25:00.000+02:00

Asculta mai multe audio Muzica

acum nu ar fi trebuit sa fiu aici... in seara asta locul meu era langa tine, sa te tin in brate si sa am grija de tine pana adormi...
hai inchide ochii iar eu o sa-ti cant un cantec de leagan...vocea mea o sa te linisteasca...

cum am ajuns sa te iubesc? inca nu stiu... singurul lucru pe care insa il stiu este ca iubesc albastrul ochilor, buzele rosii, sarutarile moi... imbratisarile lungi... soaptele din timpul noptii, de parca ne-ar fi frica sa nu speriem ingerii care ne pazesc... vocea calda... felul in care te alinti... te iubesc pe tine tot...

Asculta mai multe audio Divertisment

dimineti

2010-03-15T23:11:00.000+02:00

-Gata iubita, nu-i decat un vis!

...am tresarit speriata, am inceput sa tremur si m-am inghesuit intre perne... fata imi siroia in lacrimi... incet s-a apropiat de mine si a inceput sa-mi vorbeasca...
m-a luat in brate ca pe un copil mic si m-a leganat pana am inceput sa ma linistesc...

...visasem ca ceva il luase de langa mine... de mult nu m-a mai afectat atat de mult un vis... mi-ar fi foarte greu sa-l stiu departe... ne-am promis in urma cu ceva timp ca vom face in asa fel incat sa nu treaca nici o zi fara sa ne vedem, macar pentru 5 minute si ne-am tinut de promisiune (cat timp nu am fost plecata la tara)...

...in bratele lui ma simt copil, acolo simt ca nici un rau nu ma mai poate atinge, nici un nor nu-mi poate umbri cerul plin cu stele si toate visele pot deveni realitate... noptile in care nu impartim acelasi pat sunt prea lungi...diminetile sunt prea innorate... cand suntem impreuna ma trezeste o raza de soare si aroma cafelei pe care mi-o pregateste...acele dimineti sunt perfecte.

stii...

2010-03-13T01:30:00.000+02:00

mi-e dor de ea, chiar daca o am mereu langa mine...
poate ti se pare ca vorbesc prostii dar asa e... si e al naibii de dureros... sa o am mereu langa mine si sa nu scoata un cuvant daca nu o intreb nimic, ca si cum nici nu as fi...
nu am crezut ca voi ajunge si aici... undeva, pe parcursul ultimelor luni am facut ceva gresit, am facut ceva care a suparat-o atat de tare incat aproape nu-mi mai vorbeste... partea proasta e ca nu stiu unde... oricum eu am un talent deosebit de a face tampenii si de a-i supara pe cei din jurul meu... un alt talent si mai mare este acela de a face greseli fara sa le constientizez mai apoi... eu merg inainte ca si cum totul ar fi ami mult decat ok, dar vad ca cei din jurul meu isi schimba comportamentul, atitudinea fata de mine... ei nu ma trag de maneca sa-mi arate unde am gresit iar eu in egoismul meu nu pot sa constientizez greseala, sau poate nu pot sa accept ca as putea gresi... pana la urma sunt un leu (e o scuza patetica, dar e singura care imi vine la ora asta tarzie in minte asa ca doar putin imi permit sa dau vina pe trasaturile caracteristice zodiei)... si uite cum am ajuns sa bat campii si sa vorbesc iar de mine, lucru acre sigur nu te intereseaza, despre mine oricum vorbesc tot timpul... incep sa ma intreb daca vreodata voi reusi sa am un alt centru al universului decat EU-l meu nemasurat si egoismul meu fara margini...

dar eu vorbeam de fapt aici despre cu totul altceva...
incep prin a-ti cere iertare... iarta-ma!... stiu ca o dau cu bata in balta si sunt nesuferita de multe ori... dar vezi tu, in egoismul meu infinit am nevoie de tine... imi lipsesc noptile in acre statea treze si numaram stelele din tavan si visam la feti-frumosi sau ne minunam de felul in care viata ne ofera tot ce ne-a trecut prin cap ca am putea trece (a se nota lucruri realizabile)... cum ne amuzam de fiecare data ca nu stiu cum reuseam dar iubitii nostri sunt cei mai buni prieteni... cum visam sa ne luam rucsacul in spate si sa vedem lumea, doar noi doua, impreuna ne-am fi descurcat... noi impreuna suntem o forta pe care absolut nimic nu o poate distruge (se pare ca pana la urma totul mai putin eu)...

azi am tot ce-mi doresc, mai putin ceea ce conteaza cel mai mult pentru mine... Dovlecelu meu... pentru ca esti a mea indiferent de situatie, pentru ca daca nu eu atunci cine?

hmmm...

2010-03-09T13:07:00.002+02:00

am atins si pragul de 300 de postari... nu credeam ca voi ajunge sa scriu atat cand am accesat prima data blogul... se pare ca mi-e mai usor sa scriu aici decat sa vorbesc cu ceilalti despre tot ce ma framanta... e mai usor sa ai un jurnal si sa scrii tot ce-ti trece prin cap decat sa apari in fata cuiva si sa incepi sa depeni cuvinte pe care nu stii daca le intelege sau nu... aici e altfel... eu scriu ca sa-mi iau de suflet ce ma apasa...uneori nici macar eu nu am curaj sa citesc ce am scris dar mai incolo va fi cred eu interesant sa deschid pagina cu pagina si sa imi aduc aminte...

am gasit asta dimineata:

mi-a placut foarte mult...

i dream of rainbows and butterflies and candy clods...

close youre eyes

2010-03-08T18:35:00.001+02:00

azi nu ma simt in stare... azi imi lipseste energia... astazi nu sunt eu!

Pentru toate femeile din tine!

2010-03-08T07:50:00.002+02:00

La multi ani mamelor voastre, pentru ca v-au dat viata si v-au crescut in ceea ce sunteti acum.
Surorilor, cei care aveti, pentru ca le suportati si va suporta iar din cand in cand va acoperiti unul altuia greselile si va faceti viata mai frumoasa.
Fetelor si femeilor din vata voastre, cele trecute, prezente sau poate viitoare care si-au pus amprenta asupra voastra si care va transforma viata intr-un fel sau altul.

Si nu in ultimul rand la multi ani voua pentru ca fiecare e unica si speciala in felul ei, pentru ca fiecare are un mod aparte de a aduce zambete in jur... pentru ca ei ne cred atat de complicate si noua ne place atat ce mult sa-i lasam sa creada asta... pentru ca putem obtine aproape tot ce ne dorim cu un zambet... pentru acea bucatica din noi care inca mai crede in oameni, in bine si in vise... pentru ca nu trebuie sa uitam niciodata ca noi suntem frumoase... pentru tot ceea ce ne dorim sa fim si vom reusi sa ajungem atata timp cat vom avea alaturi oameni care cred in noi...
in fiecare zi suntem altfel... in fiecare zi suntem ceea ce ne dorim sa fim.

La multi ani pentru toate femeile din tine!

copilasii din reclama asta mi se par de-a dreptul fantastici, ii adoor!!!

is it love?

2010-03-08T00:11:00.001+02:00

m-a intrebat daca merit... asa... fara sa stea pe ganduri, fara sa se gandeasca la ce as putea raspunde... se uita direct in ochii mei si mai, mai batand din picior astepta un raspuns...
pentru mine intrebarea ei veni pe neasteptate... imi cautam si nu reuseam sa-mi gasesc cuvinte... privirea ei sfredelitoare nu ma lasa sa ocolesc nimic... un intreg proces de constiinta s-a produs atunci in mine... mi-am pus si eu intrebarea asta dar nu m-am obosit niciodata sa-mi raspund sincer... acum in fata ei nu aveam incotro... poate era indeajuns sa raspund cu un da sau nu dar cunoscand-o pe ea stiam ca urma si acel "De ce?" caruia trebuia sa-i raspund...
...mi-am luat inima in dinti si am inceput sa-i vorbesc...
da! eu merit! si ac sa nu te mai intrebi tu iti spun si de ce: pentru ca il iubesc la fel de mult cat ma iubeste si el... pentru ca ii duc dorul chiar daca nu lioseste decat cateva ore de langa mine... asa cum mi-a spus eu pentru el sunt intruchiparea a tot ce si-a putut dori de la o femeie... pentru ca pot sa-l fac sa zambeasca... pentru ca pot sa-l tin in brate si sa-i alung cele mai negre temeri... merit pentru ca noi impreuna suntem puternici... mai mult de atat nici nu are rost... si chiar daca pentru ceilalti poate parea o nebunie doar ca pentru noi totul se intampla cu un rost...

m-a privit uimita... nu se astepta la un asa raspuns... era mai degraba pregatita sa ma auda spunand ca sunt intr-o faza de tranzitie, ca nu stiu exact ce vreau, ca voi lasa timpul sa mai treaca si sa ma hotarasc mai tarziu, nicidecum sa-mi auda glasul hotarat spunandu-i ca sriu exact ce vreau si mai stiu si de ce.

of course it is!

gitana

2010-03-07T23:31:00.001+02:00

Nunca usé un antifaz
Voy de paso
Por este mundo fugaz

No pretendo parar
¿Dime quién camina
Cuando se puede volar?

Mi destino es andar
Mis recuerdos
Son una estela en el mar

Lo que tengo, lo doy
Digo lo que pienso
Tómame como soy

Y va liviano
Mi corazón gitano
Que solo entiende de latir
A contramano
No intentes amarrarme
Ni dominarme
Yo soy quien elige
Como equivocarme

Aprovechame
que si llegué ayer
Me puedo ir mañana
Que soy gitana
Que soy gitana

Sigo siendo aprendiz
En cada beso
Y con cada cicatriz

Algo pude entender
De tanto que tropiezo
Ya sé como caer

Y va liviano
Mi corazón gitano
Que solo entiende de latir
A contramano
No intentes amarrarme
Ni dominarme
Yo soy quien elige
Como equivocarme

Aprovechame
Que si llegué ayer
Me puedo ir mañana
Que soy gitana

Vamos y vemos..
Que la vida es un goce
Es normal que le temas
A lo que no conoces

Tómame y vamos
Que la vida es un goce
Es normal que le temas
A lo que no conoces
Quiero verte volar
Quiero verte volar

Y va liviano
Mi corazón gitano
Que solo entiende de latir
A contramano
No intentes amarrarme
Ni dominarme
Yo soy quien elige
Como equivocarme

Aprovechame
Que si llegué ayer
Me puedo ir mañana
Que soy gitana.

bebe

2010-03-06T16:30:00.001+02:00

i just love this song

un alt fel de apus

2010-03-04T09:50:00.003+02:00

ma tine in brate si impreuna privim ultimile raze de soare...in lumina apusului toate se schimba... dealurile, casele, copacii parca isi iau o alta forma...
ma incearca tot felul de sentimente... un fel de bine cum nu stiam ca poate fi... un fel de "acasa" care pare fi chiar la locul lui... caldura imbratisarii... soaptele, de parca ne-ar fi frica sa nu speriem nu stiu ce zana, de parca am alunga farmecul... siguranta zilei de maine... ochii in care se aduna atatea vise... eu il invat sa zambeasca... el ma invata sa ma adun... impreuna invatam ca nu mai suntem copii si a venit timpul sa luam si decizii mature...

Vicky vrea si ea luata in brate. Se tot alinta pe langa noi si nu-i place deloc sa nu fie ea in centrul atentiei... se gudura, latra si vazand ca nu prea da rezultate a inceput sa se catere pe picioarele noastre :)) dar a crescut vazand cu ochii si e din ce in ce mai grea, doar ca e tare greu de refuzat, mai ales cand se uita cu ochii ei albastri/gri...

peste oras se aprind una cate una luminile... privite de sus parca ar fi un parc de distractii... noi tesem vise pe care maine le vom pune in aplicare...

inchide ochii, strange-ma in brate...

2010-03-03T22:31:00.003+02:00

in urma cu 10 minute ningea cu fulgi mari si pufosi acum de dupa un nor negru a iesit soarele... vremea asta primavarateca inca nu stie incotro...
in lumina apusului crengile copacilor stralucesc de parca ar avea mii de stelute pe ele... un vanticel subtire se ratoieste la noi... miroase a pamant ud, a fum si a iarba cruda... de undeva de departe cateva glasuri de copii ajung pana la mine... din casa se aude melodia de mai sus... am ascultat-o intr-o seara cand eram la el, nu mai stiu de ce imi aminteste doar ca imi da o stare de liniste... asa am nevoie de liniste... sa stau 5 minute sa nu ma gandesc la nimic si sa simt ca lumea e a mea...

de atatea ori am vrut sa scriu aici... imi lipseste atat de mult... dar in ultimul timp nu am mai avut timp de nimic... cred ca nici timpul nu are timp de mine... nu mai apuc sa-mi fac ordine in ganduri sa vad ce pot si ce nu pot scrie aici... care bucati de suflet le scot la aerisit si p care le inchid mai adanc si pun pietre mari peste ele sa nu mai vada lumina zilei...

vocea asta...parca face toate sa dispara... tot ce doare, tot ce e gri, tot ce nu are ce cauta...

inchide ochii si strange-ma in brate... eu nu am de gand sa plec nicaieri... asa, ramai... si nici un rau nu te va mai atinge... si acum iti voi sopti cuvinte dulci care sa te linisteasca... nu te mai gandi... totul a trecut si odata cu zorile vor disparea toate...

release me

2010-03-02T22:22:00.000+02:00

Heaven holds a sense of wonder
And I wanted to believe that I'd get caught up when the rage in me subsides
In this white wave
I am sinking
In this silence
In this white wave
In this silence I believe
I have seen you in this white wave you are silent
You are breathing in this white wave
I am free

i've failed her

2010-02-24T15:52:00.003+02:00

i-am promis ceva... de fapt nu e o promisiune... e cap ou pas cap! si e prima data cand nu reusesc sa duc la capat ce am inceput... am nevoie de ceva care sa ma inspire... imi lipseste acel ceva despre care sa scriu... am tot stat si am suct pe toate partile si nici unul din subiectele care mi-au venit in minte nu mi se par interesante... si am trei saptamani de acum de cand nu i-am mai scris nici o poveste... ma simt prost fata de ea...si fata de mine...

...un timp am refuzat sa scriu si acum parca nu mai pot sa fac asta... de parca in fata paginii albe imi ingheata toate gandurile... poate reusesc si-mi fac timp sa citesc ceva... s-ar putea asa sa-mi revina inspiratia... mi-am cumparat iarasi "Invitatia la vals" de Mihail Drumes... cealalta carte am daruit-o... am crezut ca daca va citi cartea aia va intelege cateva lucruri despre mine... a citit doar primele pagini, mi-a zis ca nu-i place si a lasat-o deoparte. pacat...

azi am febra asa ca delirez... nu ca nu as face la fel si cand nu as avea dar pentru azi am o scuza plauzibila... pana mai spre seara poate reusesc sa-i scriu totusi o poveste... din dilirul asta trebuie sa iasa si ceva bun ;).

take care

2010-02-24T15:50:00.001+02:00

am vazut aceasta reclama chiar inainte de sarbatori si mi s-a parut nu doar interesanta ci si utila... maybe it rings a bell ;)

changes

2010-02-22T02:50:00.000+02:00

home...finaly!
nu stiu de ce ma bucur atat... poate pentru ca i-am dus dorul... sau am dus dorul noptilor albe... nu! i-am dus dorul lui... il am mereu aproape si o saptamana fara sa ne vedem a fost ceva cam prea mult pentru mine...
o saptamana care pana la urma mi-a prins bine... am avut timp sa ma gandesc in liniste la tot... la toate schimbarile care au loc in viata mea, la toata furtuna in care m-am aruncat si in care se pare ca nu ma innec... momentan stau la suprafata si dupa cum merg lucrurile e posibil ca in curand sa ma descurc chiar bine...
diminetile de la tara... soare puternic zambindu-mi in timp ce eu mai ntarziam inca lenesa in asternuturi... zapezi ca in povesti... un peisaj care ma facea sa-mi fie un dor nebun de munte... cafeaua facuta de tata... mai mai sa uit de orasul gri din care abia fugisem. de strazi aproape inundate, zapezi murdare si nori negri... pentru jumatate de ora in fiecare dimineata toate astea nu existau... era doar bucatica mea de rai, cafeaua aburinda si eu... doar ca magia nu tine mult... saptamana s-a terminat repede si nici nu cred ca as mai fi rezistat mult...

...a plans toata seara... imi spunea intruna ca se bucura enorm pentru mine si cu toate astea nu se oprea din plans... m-a facut pana si pe mine sa plang... siam ajuns sa ne intrebam amandoua: "Oare cand am crescut asa mari?" cred ca abia acum ajung sa realizez ca nu mai sunt chiar atat de copil pe cat par atunci cand am doua codite... ca a sosit vremea sa iau decizii pe care le iau adultii... toate schimbarile din ultimul timp asta m-au invatat... am crescut sau cel putin asta trebuie sa realizez acum... mai mult ca oricand trebuie sa fiu un model demn de urmat... am crescut in ultimele luni mai mult decat am facut-o in ultimii doi ani... sper ca am ramas aceeasi fata inocenta doar ca acum trebuie sa iau decizii mature... am crezut ca va fi mai inspaimantator, stii tu, sa fii om MARE... dar pana la urma nu asta am visat, nu asta mi-am dorit tot timpul?
o gura mare de aer (mai tot timpul imi lipseste), capul sus, umerii drepti, privirea inainte si sa nu uitam de zambet... nu unul fals sau imprumutat, in nici un caz. NU! un zambet asa cum mereu am avut pe fata, cei de langa mine il merita, si eu il merit.
...am un drum lung de strabatut... wish me luck ;)

well... :-"

2010-02-15T11:56:00.002+02:00

...nu s-a aruncat de pe nici o clodire pentru mine dar intrebarea a fost aceeasi... inca sunt in stare de soc, asa ca nu pot sa scriu prea multe... intr-o zi poate o sa povestesc, azi chiar nu ma simt in stare de asa ceva...

ploi calde ca tine

2010-02-14T16:18:00.001+02:00

Asculta mai multe audio Muzica

...ador chipul tau cand dormi... ploi cad peste mine, stropi de iubire ce vin din cer spre noi... ploi calde ca tine...

dimineata :))

2010-02-11T09:14:00.001+02:00

morning sunshine!
ceasul a sunat mult prea devreme, cafeaua era prea dulce, eu nu ma puteam trezi... mi se parea ca lumea in loc sa-mi vorbeasca se zbiara la mine si afara e prea intuneric... asta pana am deschis mailu... unii oameni chiar stiu cum sa-mi faca ziua mai buna...
acum am chef de margineanu, din 5 in 5 minute ma apuca un ras isteric si parca toata tensiunea din ultimul timp a disparut.

cum era?
aaaa da!
Ba! decat sa-ti fie rau mai bine sa-ti fie bine!

have a nice day!

take a deep breath

2010-02-09T23:13:00.003+02:00

...bere neagra si inghetata... un film cat se poate de interesant, dar nimic care sa te faca sa plangi... tinut in brate si alintat pana cand se linisteste... vegheat toata noaptea, in caz ca nu-i este bine, tinut in brate daca viseaza urat si la nevoie spus povesti cu feti-frumosi si zane... remediul pentru orice i-ar putea chinui sufletul...

...am luat-o in patul meu si am tinut-o in brate pana a adormit...

relax...take it easy...

2010-02-08T11:12:00.005+02:00

...cada cu apa fierbinte... spuma... aroma de trandafiri... Yann Tiersen si un pahar de vin alb...
...incer sa-mi alung toate gandurile care-mi navalesc in minte... imi concentrez atentia pe sunetele pianului... imi umple sufletul, timpanele si nu lasa loc de nimic altceva...

... un singur lucru am lasat sa mi se perinde prin minte...
"...are mai bine de 5 minute de cand ma tine in brate, nu m-a intrebat nimic... de cum m-a vazut si-a dat seama ca nu sunt prea bine... ma alinte ca pe un copil care plange... nu mai pot sa ma gandesc la nimic, incep sa ma linistesc... respiratia isi revine incetul cu incetul la normal, lacrimile nu mai ameninta ca dintr-un moment in altul vor curge... ma simt de parca ma tine ancorata in lume si nu ma lasa sa ma scufund... il privesc in ochi si-mi dau seama ca ar vrea sa ma intrebe mai multe, sa stie ce e cu mine, ce m-a adus in starea asta... nu pot sa-i raspund, nu as sti ce sa-i spun... macar eu de as sti... acum nu vreau decat sa ma tina in brate, nu vreau sa vorbesc...
am mers in taverna crezand ca mergand acolo ma voi mai linisti, asa cum de obicei se intampla cand merg acolo... azi nu a fost asa... parca mai rau imi este... starea mea de agitatie e continua si parca mai rau se inrautateste...
incearca sa ma faca sa zambesc... nici un cuvant despre starea mea, despre ce ar putea fi cu mine...stie ca atunci cand voi simti nevoia ii voi vorbi despre toate...

...ne-am aventurat din nou in frigul de afara... cum nu aveam chef sa ajung acasa am inceput sa ne plimbam... m-a dus la Pogor, trecusera ani d ecand nu am mai fost aici... am coborat in pub, un fel de labirint cu tunele subterane... peretii josi din pietre poarta in ele bucati de trecut si amintiri ai celor care au colindat coridoarele acelea... un fel de caldura care seamana cu "acasa"... lampile imprastie o lumina difuza... lumanarile incalzesc atmosfera...in aer pluteste o aroma de vin vechi... de cum am intrat am inceput sa ma relaxez... sa fi fost si pentru ca e unul din locurile pe sa-le fi freventat in ultima vreme...
...un copil care vindea flori a ajuns pana la noi... m-am simtit ca si cum as fi fost cu vreo 50 de ani in urma... mi-a luat trandafiri si mi-a spus ca in mine a gasit tot ce spera sa gasesca intr-o femeie, ca am adunate in mine tot ce a apreciat la femeile din viata lui pana acum si ca pe zi ce trece continui sa-l uimesc... sa fi fost locul, ce mi-a spus sau emotia din glasul lui nu stiu dar a fost primul pas spre a-mi reveni...
...tarziu in noapte pe strazile goale teseam impreuna vise... frigul nu mai conta, nu atata timp cat exista dulcele targ al Iasilor...

Medeea"

random prin copilarie

2010-02-07T10:05:00.002+02:00

aseara cu fetele.... petrecere in pijamale... popcorn, pepsi, ne-am uitat la desene animate (Lady and the tramp, just love it :X) Dovlecel i-a chinuit pisica Angelei, am ras mult, ne-am adus aminte de vremuri vechi, am ascultat muzica romneasca de cand eram mici si iarasi ne-am prapadit de ras...
... aveam nevoie de o seara ca asta ca de o gura de aer proaspat... doar noi fetele, sa ne prostim, sa radem pana nu mai putem...
si acum, tam, tam tananam..... urmeaza putin din playlistul de aseara =))

-DA MUZICA MAI TARE!!!!!!!!!

-piesa de rezistenta:

-ceva mai de pe vremea cand abia mergeam in clasa 1:

Vezi mai multe video din Muzica

-asta-i pentru... hmmm.... nush daca citesti blogul asta dar e pentru tine ;))

vai si era sa uit =))

toate ca toate dar tipu chiar e frumusel :)) (nici tu Dane nu faci exceptie, mosul nostru de Bucuresti :>)

asta ca sa nu ma amuz doar eu =))
enjoy it and have a nice sunday!

:)

2010-02-04T08:30:00.000+02:00

special thanks to Savy :)
stie cum sa-mi faca cele mai groaznice dimineti in bucati de zi pline de soare.

just morning

2010-02-03T09:16:00.000+02:00

morning!
don't forget to smile today! :)

ce-am invatat

2010-02-02T23:21:00.005+02:00

zambeste
viseaza
indrazneste
iubeste
fa un pas in fata
lupta pentru idealurile tale
spune tot ce-ti trece prin cap
incearca sa fii bun, cu tine sau cu ceilalti
urmeaza-ti impulsurile
indeplineste-ti fiecare vis
nu da inapoi
cere-ti iertare atunci cand gresesti
fii tu insuti
nu pleca capul in fata tuturor
ai incredere in oameni
nu uita sa crezi in tine, in puterea ta de a merge inainte, de a face lucrurile bine...
fii optimist, la un moment dat tot o scoti la capat
stabileste-ti cateva teluri si incearca sa le atingi
crede si ti se va da
ai grija ce ceri ca s-ar putea sa primesti si nu se stie daca e ceea ce ti-ai dorit!
spera
fii incapatanata... cu aceasta calitate mi-am indeplinit o parte din teluri :D
...

astea sunt o parte din lucrurile care am invatat sa le fac pana acum... e posibil ca lista sa continue, pe masura ce voi fi constienta ca am mai invatat ceva bun... lucruri rele mi se intampla sa invat din cand in cand dar incerc sa nu devina parte din mine... lista este deschisa si pentru voi...

bad dreams

2010-02-02T20:17:00.002+02:00

doar asculta
prin vene imi curg notele dulci... fiecare sunet calatoreste si se izbeste cu putere de cate un perete, o perdea sau un timpan... unele isi continua calatoria in cautarea unui suflet... altele l-au gasit deja... nu vor decat sa te faca sa visezi...

nu as sti sa-ti spun de ce dar prima data cand am ascultat bucata de mai jos mi-au dat lacrimile... as putea spune ca de emotie dar nu as vrea sa exagerez... sa spunem doar ca sunt motive necunoscute...

azi m-am trezit plangand, pentru a nu stiu cata oara in ultimul timp... am o stare tare ciudata zambesc dar imi ajunge un cuvant spus aiurea ca starea mea sa se schimb complet... si sesiunea asta care nu se mai termina... vreau sa plec... unde vad cu ochii numai sa plec...
...toata ziua nu fac decat sa visez la o cabanuta undeva la munte... sa ninga, in soba lemnele sa trsneasca... sa stau cu o cana de cafea in mana si sa privesc spre valea inghetata... stiu ca visez frumos dar abia astept sa pot pleca undeva, departe de tot si de toate... pana atunci m-am apucat de tesut vise si mi-am descoperit noi placeri... pe zi ce trece ma linisteste tot mai mult muzica clasica... macar atat daca alt remediu nu este...

anyway... enjoy it!

enjoy the silence

2010-02-01T10:01:00.000+02:00

smile

2010-01-31T22:39:00.005+02:00

zambea intunericului de afara... in ochi i se citea fericirea si parca cineva i-ar fi scris mare pe fata ca e indragostita... din cand in cand isi musca buzele ca sa nu izbucneasca in ras...
inca de cand urcasem in autobuz mi-a atras atentia... privindu-o mi-am amintit de mine... cred ca asa arat si eu atunci cand visez... oare oamenii cand ma vad zambind pe strada se intreaba daca sunt nebuna? de parca mi-ar pasa... de parca mi-a pasat vreodata... si ea crede la fel... pentru ca altfel sunt sigura ca ar izbucni in ras... sunt sigura ca si-ar striga in cele patru vanturi fericirea... zambetul o face sa para frumoasa... pana la urma pentru asta sunt zambetele infrumuseaza fetele care le poarta... tu stii sa zambesti? eu mai uit uneori dar am alaturi oameni care imi aduc mereu aminte cum se face... care tot tmpul ma trag de maneca si-mi spun ca zambetul face parte din mine...si pana la urma ei au dreptate...
ma face si pe mine sa zambesc... e de-a dreptul molipsitoare... doar ca mi-e frig si sunt leoarca... imi place prea mult ploaia asa ca azi am zis sa ma plimb pentru prima data anul asta prin ploaie... dar am uitat un amanunt foarte important: nu e vara si ploaia e ingrozitor de rece... dar nimic nu conteaza... stropii reci ma tin ancorata in realitate...

dream...

2010-01-30T11:34:00.002+02:00

in semiintuneric sunetele se lovesc de pereti apoi mi se ingramadesc toate, toate in suflet rascolindu-l... mainile ei gonind pe clapele pianului... viorile care in rastimpuri ii raspund... dintr-un flaut sunetele curg lin...
uitasem cate placere imi face sa merg din cand in cand la opera... au fist perioade in care am uitat multe lucruri ce-mi faceau placere... am inceput sa le redescopar... unul cate unul...
inchide ochii si asculta... muzica te va face sa visezi...

sunny

2010-01-29T17:15:00.002+02:00

e alb... nu a mai vazut soarele de saptamani... a uitat sa mai ajunga si pana aici, sau nu a avut destula putere dar astazi se revanseaza pentru toate zilele in acre a lipsit... zapada face lumina si mai puternica... fiecare raza de soare se desface in alte zeci de raze mai mici... lumina a inundat orasul care pana ieri era in intuneric...
ma dor ochii... parca e prea mult ceea ce ma inconjoara asa ca-i fac loc sa-mi intre in suflet, sa ma umplu de lumina, de soare si de aerul care inca mai e rece... asta ma linisteste... am inceput sesiunea si ma cuprinde panica... am nevoie sa respir viata ca sa pot sta in picioare... sa incep o noua zi si sa merg inainte...

azi am zambit... de fapt mi-am zambit mie, imi eram datoare... usor sau greu am invatat sa merg inainte chiar si atunci cand credeam ca nu mai pot... a fost ami greu un timp... incep sa-i revin, incep sa stau pe picioarele mele... ma clatin dar numai putin... in curand voi sta din nou dreapta in fata vietii ii voi zambi si ei si-i voi arata ca am mai invatat o lectie si sunt pregatita mai invat inca una sau cate mai are ea pentru mine...

a rasarit soarele si orasul asta plin de lumina ma umple si pe mine de speranta... speranta unei zile de maine in care tot ce voi sti va fi sa zambesc...

cum sa nu-l iubesti?

2010-01-29T09:14:00.004+02:00

in sfarsit am indraznit sa ma aventurez pana in parc... a fost atat de frig ca nu am scos nasul afara...

parca ar fi tara zapezilor... te intampina niste porti negre... imense... dar totul in spatele lor te imbie sa pasesti inauntru... brazi imensi plini de promoroaca... pomi ale caror crengi atarna greu de zapada... covorul alb pe care se pare ca nimeni nu a calcat... soarele bolnavicios din cand in cand razbate dintre nori... umbre bolnave se intind de-a lungul parcului dar totul straluceste...
un pas inainte si dincolo de porti magia te cuprinde... de undeva din mijlocul parcului se propaga pana aici notele firave ale unui pian... la cat de frig e afara ai impresia ca sunetele se transforma in materie si cad cu un clinchet pe aleile inghetate...ninge... dar numai in parc... nimic nu mi se mai pare ciudat insa...
cum te apropii de mijlocul parcului incepi sa deslusesti o voce care iti spune poezii si te indeamna la visare... de jur imprejur nu vad pe nimeni... e atata liniste in albul acela, in sunetele pianului si in vacea care rosteste poezii incat nu-mi trebuie nimic mai mult care sa ma faca sa zambesc... pentru momente ca astea merita sa mai traiesti inca o zi, si inca una...

cum sa nu-l iubesti? cum sa nu-ti placa? unde altundeva decat in Iasi ar putea exista locuri ca astea?

a good advice :>

2010-01-28T08:39:00.002+02:00

ever tried? ever failed?
never mind! try again! fail better! ;)

have a nice day! :)

nu...

2010-01-26T08:35:00.005+02:00

"Locuiesc vis-a-vis.
Te vad in fiecare dimineata,gol, cu ferestrele larg deschise.
Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti.
Te studiez.
Numar femeile pe care le porti seara, si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra, dimineata.
Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce ai umilit o femeie care tocmai a plecat.
Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod.
Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea singur ca sa-ti alegi cine vrei sa fi.
Cred ca doar in trei zile din ultimul an ai trait fara nicio masca si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie.
Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau... toate celelalte.
Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine. Atat de rau, defapt.
Nu iubi, asteapta sa vin sa-ti fac curatenie."

...e dimineata din nou... pentru a nu stiu cata oara m-am trezit cu aceleasi ganduri... mereu imi revine in minte fragmentul de mai sus...

apus...

2010-01-25T13:11:00.004+02:00

…stii draga mea, zilele astea nu am mai reusit sa te vizitez…totul e nebunie curate… Adnana a inceput scoala… e atat de entuziasmata… se pare ca face fata schimbarii… a inceput sa doarma noptile si sa nu mai aibe cosmaruri iar psihologul mi-a spus ca incepe sa-si revina in urma socului suferit…fiind atat de mica e posibil ca in timp totul sa i se para a fi doar un vis urat… si acum mai intreaba de tine… mai ales seara cand ii citesc cate o poveste sa adoarma…
…iti seamana atat de mult… licareste in ea acceasi dorinta de cunoastere, aceeasi curiozitate…si ochii…imi pune mii de intrebari, exact cum faceai si tu cand nu intelegeai ceva… trebuie sa-ti multumesc pentru ea… acum ea e motivul pentru care traiesc, ea e centrul universului meu, iar amintirea ta e vie prin ceea ce intruchipeaza fetita noastra…
…de-ai sti cat imi lipseti… uneori ma trezesc dimineata si ma astept sa te vad alaturi de mine pe perna… doar ca tu nu esti acolo…dulapul tau cu haine inca iti mai pastreaza mirosul… am vrut sa le donez, dar nu ma pot desparti de ele…
…zilele trecute am vrut sa recitesc cartea ta preferata… intre pagini am gasit biletelul pe care mi l-ai lasat… iubire… daca ai sti cat de mult a insemnat pentru mine… ca atunci cand abia ne casatorisem si in fiecare dimineata imi lasai pe perna inainte a pleci la servici cate un bilet in care imi urai o zi buna si-mi spuneai cat ma iubesti… mi-e atat de dor de diminetile alea… gasesc uneori biletele lasate de tine… asa te stiu mereu aproape… sper doar sa le mai gasesc mult timp de acum incolo… atunci simt ca soarele rasare si pentru mine… atunci simt ca de undeva de sus tu imi zambesti…
-Tati, tati… ai vazut ce frumos apune soarele? Si ce sunt pasarile alea? Mi se par atat de frumoase!
…parca ceva il trezise din visare… se uita la ingerasul din fata lui… in buclele ei blonde si in ochii mari si verzi isi vazu sotia pe care atat de mult o iubise… o lacrima ii izvora in coltul ochiului dar nu o putea lasa pe fetita sa-l vada plangand…
Lasa buchetul de flori pe mormant, se ridica de jos o lua de mana si incepu sa-i raspunda la intrebari…

Frunzele cadeau din copaci… un vant razlet imprastia caldura de peste zi… pe aleea din cimitir apusul le tinea companie celor doi… o zagatie neastamparata ce-si facea tatal sa zambeasca… maine vor veni din nou aici…

P.S.: asta e povestea pe saptamana asta... next week you'll have another one

era dimineata...

2010-01-24T22:34:00.005+02:00

...diminetile il avea doar pentru ea... atunci stia ca nimic altceva nu-i apasa pe umeri... nici un gand nu-l chinuie... dimineata era doar al ei... copil somnoros cu bucle incurcate, cu privire dulce care vrea mereu alintat... ii era drag... de prima data cand il zarise se indragostise de el... nu credea in dragoste la prima vedere si totusi a fost indeajuns o strangere de mana si sa priveasca in ochii lui pentru a sti ca viata ei din acel punct urma sa-si schimbe cursul... a fost ca o scanteie care i-a strabatut pe amandoi... un fel de magnet caruia nu aveau cum sa i se impotriveasca... inca de atunci a stiut ca-l iubeste insa i-a luat ceva timp pana sa recunoasca asta...
...in fiecare dimineata ii placea sa o tachineze si sa faca glume in special pe seama pijamalelor ei... de fapt il chinuiau ingrozitor de mult pentru ca niciodata nu dezveleau atat cat ar fi vrut el din decolteu... cuvintele erau ceva prea mult pentru ei... ochii isi spuneau tot ce cuvintele nu ar fi fost in stare... de ar fi fost dupa ei timpul s-ar fi oprit in una din acele dimineti in care ei simteau ca sunt singuri si lumea intreaga e a lor... ei doi si cei patru pereti ai camerei erau tot ce aveau nevoie petru a fi fericiti...
reusea sa o faca sa viseze... sa simta ca traieste... sa zboare si pentru asta nu avea nevoie de aripi... si singurul miros care-i trezea era aroma cafelei... pe care ea niciodata nu reusea sa o faca... in prezenta lui era ingrozitor de aeriana si de cate ori se apropia de aragaz era un dezastru total :))...

se iubeau cu toata fiinta lor pentru ca stiau ca sunt raspunsul la raguciunile celuilalt si de o astfel de iubire ai parte doar o data in viata...

peretii inca poarta in ei amintirea diminetilor trecute...

P.S.: ... i do...

...

2010-01-22T09:41:00.000+02:00

Coldplay-in my place
Vezi mai multe video din Muzica

prima zapada

2010-01-21T12:25:00.003+02:00

isi lipise nasucul de geam... era atat de entuziasmat de spectacolul de afara... nu mai vazuse in viata lui atata alb... ce-i drept va implini doi anisori... e prima lui iarna cand poate intelege ceva...
e asa scump... buclele castanii... ochii mari, verzi... in loc de gurita pare sa aibe o cireasa rosie :))... e exact cum visase sa fie... Matei al ei...
se intoarce si-o priveste... ochii ii scanteie de curiozotate... are aceeasi privire ca tatal sau... buclele ii incadreaza fata si-l fac sa semene cu un inger... uneori privindu-l i se taie respiratia... atat de mult il iubeste...
-Mami, mami! vreau...
nici nu stie ce vrea :)) nici nu stie cum sa-i spuna... e zapada dar nu poate sa pronunte cuvantul pana la capat :))

prima lui iesire in zapada... se stramba putin, nu se astepta sa fie atat de rece, dar nimic nu pare sa-l impiedice sa o eploreze mai departe... cu pasi mici se avanta unde nimeni nu mai calcase... aluneca putin si aterizeaza in zapada pufoasa... se pare ca-i place foarte mult pentru ca incepe sa rada... rasul lui cristalin ii umple sufletul cu liniste... acum arata ca un om de zapada in miniatura... se pare ca-i place foarte mult... il ia in brate si-l scutura, nu ar vrea sa-i raceasca puiul... are obrajii rosii ca doi bujori...

in inserarea ce se lasa peste oras un om mai mic si un om mai mare descopera frumusetea iernii iar rasul lor umple linistea...

vise...

2010-01-20T10:00:00.003+02:00

once upon a time...
dar pana la urma nu toate povestile sunt de pe vremea lui a fost odata si nu in toate povestile se termina cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti"... unele povesti seamana cu realitatea, altele sunt chiar mai urate decat ea, cu toate astea sunt povesti pentru ca personajele din ele sunt exceptionale si sunt in stare sa ofere o lectie de viata...
azi am primit o provocare... cap ou pas cap? sper sa fiu cap pana la capat si sa pot face ce-am promis.

so... here i go!

venea in fiecare zi in acelasi loc... acolo isi gasea ea linistea... in fiecare zi venea si privea apusul... in culorile lui gasea puterea sa mearga mai departe, ele puteau sa-i smulga de fiecare data un zambet... in acele momente lumea i se parea mai frumoasa...
la inceput ii era frica de inaltimi numai ca o tentase prea mult acest pod... acum de fiecare data se aseaza pe marginea lui si balanseaza picioarele in gol... asa simte ea ca se agata cu toate puterile de viata... e prea rea lumea din care vine, dar e atata frumusete in locul acela incat merita sa mai treaca o zi, si inca una numai pentru a veni la fiecare apus aici...
vine trenul... in fiecare zi acelasi tren trece pe sub picioarele ei... de fiecare data se viseaza in el margand spre necunoscut... nu stie incotro se indreapta si ar vrea si ea sa faca la fel... sa se urce in acel tren si sa calatoreasca, indiferent care ar fi destinatia... se uita la ceas... dupa calculele ei trenul a plecat de aproximativ 20 de minute din gara... daca maine se va sui in el? oare cum ar fi?

zilele trec...gandul ei ramane mereu la calatorie... tot ce viseaza e sa vada lumea, sa-si ia un rucsac in spate si sa plece fara o tinta anume...

-Biletele la control!
-stiti... eu nu am bilet... puteti sa-mi dati dumneavoastra?
-de ec nu v-ati luat din gara?
-...nu as sti sa va raspund, sa zicem ca am ajuns prea tarziu... imi puteti da dumneavoastra?
-pana unde mergeti?
-nu stiu.
-cum adica nu stiti?
-pana la capat!
-adica pana la...
-nu e nevoie sa-mi spuneti! da-ti un bilet pana la capat, dar nu vreau sa stiu unde e.
controlorul o priveste ciudat... nu prea intelege nimic. ea ii zambeste... el inca a ramas cu un mare semn de intrebare... ii taie bilet, ea ii da banii si fara sa arunce nici o privire pe bilet il pune in buzunar... uimit merge inainte... ei nu-i pasa despre ce ar putea crede despre ea.

atipise... fiind noapte nu reusise sa vada mai nimic din peisajele care i se asterneau in fata... din cand in cand se vedeau luminile cate unui oras ratacit si nimic mai mult de atat...

...se crapa de ziua... primele raze de soare o facura sa clipeasca... deschide ochii putin buimaca... in compartiment nu e nimeni... pentru o secunda are tendinta sa se uite pe bilet si sa vada incotro merge, s-a razgandit insa, mai bine sa nu stie... arunca o privire pe geam... nu foarte departe se vede marea... rasuflarea i se taie... nu ami vazuse niciodata marea... tot timpul visa la ea, la cat ar trebui sa fie de frumoasa... iar acum cand indraznise sa plece pasii au dus-o direct la mare... avea impresia ca toate visele i s-au implinit...

...nisipul ii zgaria talpile... se apropie de mal... spuma valurilor ii spala gleznele... vantul i se juca in par si respira sarea... in coltul ochilor ii dadu o lacrima... pana la urma nu a visat in zadar...

P.S.: pentru dovlecel... next week you'll have another one... enjoy!

povesti cu zane

2010-01-19T12:24:00.004+02:00

i-am promis ca ii voi scrie o poveste... a trecut aproape un an de atunci... i-am scris povestea doar pe jumatate... pe atunci era povestea in care traiam amandoua... acum povestea s-a schimbat, are alte coordonate, alte personaje... doar noi am ramas in ea... si nici macar noi nu suntem la fel... nu stiu unde pe drum ceva in noi s-a schimbat... poate ne-am mai maturizat, poate ce am trait pana acum ne-a facut sa vedem altfel viata... am ramas tot noi si totusi suntem altfel...
m-am tot gandit zilele astea... nu mi-as putea imagina o lume fara dovlecelu meu... cand nu-mi este aproape nimic nu e cum trebuie... stie sa-mi citeasca toate gandurile si stie sa ma faca sa-mi fie bine... si mi-e frica de ziua in acre dintr-un motiv sau altul una va trebui sa plece... cum va fi viata noastra atunci? =))) cred ca vom cheltui toti banii nostri pe telefoane sau facand naveta intre orase...
povestea inceputa in urma cu un an... imi dau lacrimile cand incep sa o citesc si totusi gandurile mi s-au oprit intr-un punct fix si nu o pot continua... era atat de frumoasa si de ireala... realitatea cruda a facut-o sa moara... mereu imi aduce aminte de ea si ma roaga sa o tremin... cred ca-i voi scrie alta dar ma tem ca nu-i va place la fel de mult...

intre timp ea isi traieste povestea chiar acum... sper doar sa nu vina o zi in care realitatea va fi alta decat povestea de astazi...

pana unde ?

2010-01-18T12:02:00.004+02:00

lumea mi se destrama si nu pot sa fac nimic sa o opresc... zilele mi le petrec langa ea in spital iar noptile nu pot dormi pentru ca mi-e frica, simt ca nu-mi ajunge aerul si ma scufund...
nici nu mai stiu cate zile au trecut... singurul lucru care inca ma tine pe picioare e gandul ca ea are nevoie de mine... trebuie sa ma vada zambind... trebuie sa ma vada pe mine puternica sa fie si e la fel...
cosmarul asta oare nu se termina?
stiind ce va fi peste zi mi-e tot mai greu sa ma trezesc dimineata, mi-e tot mai greu sa zambesc... mi-e tot mai greu sa stau in picioare... si toate se invart in jurul meu... si niciodata nu-mi ajunge aerul...
mi-am promis ca atunci cand ea va fi bine ma voi duce si eu la medic... pana atunci nu pot... nu vreau...fara ea lumea mea se prabuseste... trebuie sa o stiu mereu acasa ca lucrurile sa mearga cum trebuie...

astept zilele de maine si ma rog ca totul sa fie bine...mai bine decat e azi...

delir...

2010-01-17T23:17:00.002+02:00

-mergem?
-si incotro ne indreptam pasii?
-ai uitat sa visezi?
-zilele astea ai mai dormit?
-ce are a face?
-inca visam cu ochii deschisi?
-nu asta am facut tot timpul?
-auzi?
-?
-tie niciodata nu ti-e frica?
-ar trebui sa-mi fie?
-si daca visul se transforma in cosmar?
-ti-ai facut bagajul?
-tu nu raspunzi la intrebari?
-pana unde vrei sa ajungi azi?
-cat de mult lasi sa se vada din tine?
-si te-ai hotarat cand te vei opri?
-imi spui si mie ce-ti place de aici?
-tu reusesti sa te intelegi?
-cat de frig e afara?
-mai ai mult de impachetat?
-ai gustat vreodata?
-ar fi trebuit sa o fac?
-de ce-mi raspunzi mereu cu o intrebare?
-cum se face ca niciodata nu reusesc sa te inteleg?
-noi mai vorbim inca de aceleasi lucruri?
-ai idee cat de tarziu s-a facut?
-ai pregatit tot?
-si acum?
-tu nu stii?
-tu ai uitat?
-ai incredere?
-ai luat tot ce-ti trebuie?
-cat timp mai facem asta?
-mai e mult pana se intuneca?
-vrei sa te mai intorci?
-as avea la ce ma intoarce?
-nu ar trebui sa stii tu mai bine?
-tie nu ti-a ajuns?
-nu obosesti niciodata?
-si daca?
-?
-te mai leaga ceva de tot?
-crezi ca vor incapea toate?
-nu putem incerca nimic?
-daca cedeaza?
-ma asculti?
-mai stii?
-ma vezi?
-mai mergi?
-ne oprim?
-este vreun capat?
-poti sa tii asta?
-cand ma vei strange in brate?
-nu crezi ca vorbesti prea mult?
-tu nu te alinti niciodata?
-si dupa aceea?
-mergem pe jos?
-ai mai vazut orasul?
-pana departe mai e mult?
-maine o luam de la capat nu?

...trezeste-ma cand e gata...acum nu vreau decat sa dorm...

who am i?

2010-01-17T23:00:00.001+02:00

I dont know what i've done
Or if i like what i've begun
But something told me to run
And honey you know me it's all or none
There were sounds in my head
Little voices whispering
That i should go and this should end
Oh and i found my self listening

Cause i dont know who i am, who i am without you
All i know is that i should
And i dont know if i could stand another hand upon you
All i know is that i should
Cause she will love you more than i could
She who dares to stand where i stood

See i thought love was black and white
That it was wrong or it was right
But you ain't leaving without a fight
And i think i am just as torn inside

Cause i dont know who i am, who i am without you
All i know is that i should
And i dont know if i could stand another hand upon you
All i know is that i should
Cause she will love you more than i could
She who dares to stand where i stood

And I wont be far from where you are if ever you should call
You meant more to me then any one i've ever loved at all
But you taught me how to trust myself
And so i say to you, this is what i have to do.

Cause i dont know who i am, who i am without you
All i know is that i should
And i dont know if i could stand another hand upon you
All i know is that i should
Cause she will love you more than i could
She who dares to stand where i stood
She who dares to stand where i stood.

go nohere warm

2010-01-17T10:44:00.000+02:00

breath in, breath out...

2010-01-15T13:32:00.006+02:00

se aud sirenele...
o ambulanta, inca una... le-am pirdut sirul... ce-au patit toti oamenii azi? toti vor sa se sinucida? toti adorm la volan? nu am nici doua ore de cand am ajuns la Urgente si pana acum doar cazuri din astea am avut...
in capatul salonului, pe unul din paturi o tanara... priveste in gol cu ochii verzi inotandu-i in lacrimi... in urma cu cateva ore incercase sa se sinucida... oare ce a impins-o la un asa gest? oare ce gandeste acum? isi regreta fapta si e fericita ca mai are o sansa la viata sau asteapta sa iasa de aici si sa duca la capat ceea ce a inceput... as vrea sa vorbesc cu ea... nu am curaj sa ma apropii... si ochii verzi privesc fix...
alaturi un batran se vaita... vrea acasa, nu-i plac spitalele... se teme ca va muri departe de casa si de ai lui, in bratele unor straini fara sa aibe cine sa-i aprinda o lumanare la cap... degeaba am vorbit si eu si o asistenta cu el...continua sa se vaite...

pe o targa un tanar in perfuzii... nu sta mai mult de 5 minute si este dus la radiografie. niciodata nu sta mai mult de 5 minute aici si de fiecare data vine un alt doctor si-l trimite sa faca noi investigatii... a avut noroc ca a scapat cu viata din accident...
inca o sirena... paramedicii intra agitandu-se... inca un accident...
timp de vreo doua ore a fost agitatie... pacientii vin si pleaca... paturile abia mai ajung... din laborator analizele parca nu vin suficient de repede... incet, incet lucrurile se aseaza, se face liniste si nu mai este la fel de aglomerat...

simt ca ma sufoc... ies sa iau o gura de aer...
e frig...echipamentul nu prea tine de cald... si frigul parca ma tine in viata... ninge si se aud sirene, altele... sora unei paciente ma intreaba de stareain care e afla aceasta... ii spun ca nu ma sunt in masura sa ii dau informatii, ca in curand va veni un medic sa o informeze dar ca sora ei e bine... in loc sa se intoarca in sala de asteptare femeia incepe sa-mi povesteasca despre cum a ajuns sora ei in starea in care se afla, despre diferite probleme din familie... nu stiu ce sa ii zic asa ca stau si o ascult... se vede ca are nevoie sa vorbeasca cu cineva, sa o inteleaga cineva si ma simt neputiincioasa... as vrea sa-i pot da un sfat care sa o ajute intradevar dar tot ce pot face este sa o ascult mai departe...
imi simt capul greu... totul in jurul meu incepe sa se intunece si sunetele se aud ca niste ecouri de parca ar veni de departe... un medic a venit sa vorbesca cu femeia de langa mine... ma lipesc de perete si incerc sa respir, aerul nu-mi ajunge in plamani, nu atat cat mi-ar trebui mie... simt cum alunec, ca ma scurg...
-Va este rau? domnisoara ma auziti?... dau sa deschid ochii dar nu prea mai asculta corpul de comenzi...
m-am trezit pe unul din paturi. o asistenta tocmai imi terminase de pus perfuzia iar d-na doctor incerca sa ma tina treaza...

intorc capul... in celalt capat fata cu ochi verzi privea in acelasi punc fix... acolo isi agatase ea viata... oare daca nu mai priveste intr-acolo va renunta sa traiasca? inca sunt curioasa ce a impins-o pana aici? si ce ganduri i se perinda acum prin minte... incet, incet imi revin si eu... sirenele se aud in continuare...

ultima ploaie

2010-01-15T08:41:00.000+02:00

si ce va face copilul din mine?

2010-01-10T11:39:00.004+02:00

deschid ochii...in albastrul ochilor lui ma pierd ca intr-o apa adanca si totusi limpede...ma tine strans in brate reusind astfel sa ma ancoreze in realitate, in realitatea zilelor petrecute impreuna...

...incerc sa adorm din nou... el imi sopteste un timid "te iubesc"... simt cum alunec intr-un fel de gol si totul incepe sa se invarta cu mine...era ceva la care nu ma asteptam... nu pot sa articulez nici doua silabe... un zambet firav imi rasare pe fata...
se tranteste usa:
-maaaa!!!! trezirea!!!! hai ca circula tramvaiele!poate prindem si noi unu spre casa!
...ne intoarcem amandoi spre el si abia cand da ochi in ochi cu noi isi da seama ca a nimerit intr-un moment prost... ar da sa se scuze dar nu are rost sa mai spuna nimic...
e traziu de acum... trebuie sa merg acasa... si nu m-as dezlipi din bratele lui... si nu as vrea sa stau departe de ochii aia albastri care imi insenineaza ziua...
...e ceata si cerul apasa greu... incercam sa prindem un tramvai... the party it's over... dar numai pentru seara asta, maine o luam de la capat ;))

doar ca sa fie

2010-01-08T12:09:00.003+02:00

de dimineata stau in fata tastaturii...simt nevoia sa scriu doar ac toate cuvintele nu vor sa fie scoase la iveala... s-au inghesuit intr-un colt si niic unul nu vrea sa iasa la lumina...
...nu am scris de mult, cel putin nu aici...
e ceata, la fel ca in sufletul meu... zeci de sentimente amestecate, zeci de trairi carora nu le pot da nume si nici nu ar avea vreun rost sa o fac... insa pe zi ce trece in suflet mi se insenineaza... cu fiecare noua dimineata e mai bine... asta pana in dimineata cand va rasari de tot soarele... si atunci voi putea zambi fara nici o retinere... atunci totul va fi bine...

nu are rost sa mai aberez acum aici...pana data viitoare poate imi fac timp sa va scriu o poveste sau ceva de genul asta...

revelion?

2010-01-03T09:06:00.002+02:00

tot ce-mi va ramane va fi melodia de mai sus... restul se leaga de ea.

ca tot i-am promis Otiliei... drepturile de "autor" ii sunt rezervate ei... ii multumesc de piesa, nu o ami ascultasem de mult timp si ea mi-a adus aminte ;))

just pull the trigger

2010-01-02T22:31:00.001+02:00

Take a breath, take it deep
Calm yourself, he says to me
If you play, you play for keeps
Take a gun, and count to three
I’m sweating now, moving slow
No time to think, my turn to go

And you can see my heart beating
You can see it through my chest
And I’m terrified but I’m not leaving
Know that I must pass this test
So just pull the trigger

Say a prayer to yourself
He says, close you eyes
Sometimes it helps
And then I get a scary thought
That he’s here means he’s never lost

And you can see my heart beating
You can see it through my chest
And I’m terrified but I’m not leaving
Know that I must pass this test
So just pull the trigger

As my life flashes before my eyes
I’m wondering will I ever see another sunrise?
So many won’t get the chance to say goodbye
But it’s too late to pick up the value of my life

And you can see my heart beating
You can see it through my chest
And I’m terrified but I’m not leaving
Know that I must pass this test
So just pull the trigger

inceput de...

2010-01-02T22:15:00.006+02:00

abia trecusem in noul an... m-a luat in brate si mi-a spus ca ma iubeste... m-am panicat si nu am mai putut scoate nici un cuvant, nu am putut nici macar sa schitez un zambet... simteam ca-mi fuge pamantul de sub picioare... nu asa trebuia sa fie, nu acum, nu acolo,nu de nici un fel... am avut un deja-vu si cu greu am reusit sa-mi opresc lacrimile... in urma cu un an... dar asta nu mai conteaza... nimic nu mai conteaza...
...ciudat inceput...de an si de toate... eu incercand sa zambesc dar gandul imi zbura mereu departe...
...uneori stau si ma gandesc daca e bine ce-am facut... incerc sa ma conving singura ca asa e cel mai bine pentru mine, pentru tine, pana la urma pentru toti...
inca odata mi-am confirmat ca urasc revelionul... chiar daca petrecerea a fost draguta, oamenii super ok si am reusit sa ajung acasa dupa 2 zile... cu ttoate astea mai nimic nu mi se pare a fi ce ar trebui sa fie... sper doar ac anul care a inceput sa nu fi la fel ca noaptea de revelion... un prea mare vartej de sentimente, saream de la o stare la alta... sper doar ca anul asta sa treaca cu bine, sa fie altfel, sa reusesc sa fac o parte din lucrurile pe acre mi le-am propus... sper sa... dar lasa asta acum, abia cand voi realiza ce mi-am propus voi povesti...pana atunci nu-mi ramane decat sa am incredere in puterea mea de a merge inainte si de a ajunge acolo unde imi doresc.

asa ca la sfarsit

2009-12-31T12:06:00.003+02:00

a fost odata... anul 2009, an care mi s-a parut mult mai lung ca alti ani...

am zburat pe culmile fericirii ca mai apoi sa ajung din nou in strafundurile cele mai de jos ale durerii... acum incep din nou sa ma ridic, dar pasi-mi sunt nesiguri, drumul inca nu-l stiu bine, norocul meu ca are cine sa ma calauzeasca... intr-o zi voi ajunge din nou acolo de unde am cazut...

anul asta am avut parte de experiente la care doar visam, am cunoscut oameni care m-au invatat diferite lectii de viata... i-am cunoscut si pe cei care acum imi sunt prieteni si fara de care nu stiu cum as reusi sa merg mai departe... mi-am indeplinit o parte din visele pe care le tesusem cu dovlecel... am calatorit mult, am vazut locuri care mi-au placut la nebunie... am facut nenumarate traznai (si daca as inotarce timpul cred ca as face la fel). pana la urma cand mi s-a pus pata mi-am bagat picioarele in toate si am plecat (imi promisesem ca voi face asta intr-o zi si am pus in aplicare)... am iubit mult si inca iubesc... m-a durut mult si inca mai doare... am avut vise de care s-a ales praful si noroaie din care mai apoi s-au nascut vise... am cerut si cat timp am crezut mi s-a dat... am incetat sa cred si am pierdut...
diseara mai rup o fila si o voi aseza cu grija langa celelalte...amintiri frumoase... doar astea vreau sa ramana... celelalte sper sa nu... doar lectiile invatate din ele asta e tot ce conteaza...

maine voi incepe un nou capitol... pagini in alb pe care le voi scrie sper eu de data asta fara lacrimi si doar cu zambete.

Sa aveti parte doar de impliniri in anul care vine, sa vi se implineasca toate dorintele si nu uitati sa credeti in voi si in puterea voastra de a merge inainte.
"La multi ani!!!"