...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

sâmbătă, ianuarie 19, 2013

winter wonderland

Ninge de doua zile! Daca as fi fost in Romania, in ianuaria nu mi s-ar fi parut nimic anormal dar asa... Nu ma asteptam sa am parte de zapada! Azi m-am simtit ca un copil mic in fata bradului de Craciun... de-ar fi fost cu vreo trei saptamani mai devreme... dar e bine si asa.
Pentru o persoana nascuta in mijlocul verii mi se pare putn ciudat cat de mult imi place zapada, gerul. Totusi nimic nu mi se pare mai frumos decat parcul alb din spatele curtii. Si e atata lumina!
M-am tot plans ca mi-e dor de zapada, ca vreau acasa, ca vreau sa ma trezesc intr-o dimineata si sa fie alb ca in povesti. Se pare ca cineva acolo sus ma iubeste si macar o parte din rugaminti mi le asculta. Daca nu sunt in tara macar sa am zapada.

duminică, ianuarie 13, 2013

englezesc

un an de Anglia… am crezut ca nu ma voi obisnui in veci… multe lucruri inca mi se par absurde dar am ajuns sa considel locul asta un fel de acasa.

Pentru doua lucruri ar trebui sa fiu recunoscatoare : departarea asta de casa ne-a apropiat pe noi mai mult si locurile pe care am reusit sa le vizitez anul acesta si pe care nu as fi reusit sa le vad daca nu eram aici.

In rest… totul e englezesc. Pana nu ajungi sa traiesti printre ei nu iti poti da seama ce inseamna iar eu nu am rabdarea sa explic.

Mi-e dor de zapada, de acasa, de mama… ma bucur de zile cu soare, ceata si cafeaua din fiecare dimineata cu sotul meu.