...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

luni, mai 03, 2010

...

ma gandeam in dimineata asta... mi-e din ce in ce mai greu sa mai scriu... inainte blogul imi era un refugiu, locul in care ma ascundeam si incepeam sa-mi urlu toate durerile nelinistile si indoielile... acum nu mai am de ce sa fac asta... daca doare am cui sa-i spun, daca nu inteleg are cine sa ma lamureasca, daca sunt fericita are cine sa-mi impartaseasca fericirea si zambetele... nu mai simt nevoia sa ma exteriorizez prin cuvinte si nici sa ma destainui nimanui...

mi-e bine, dar e o stare pe care nu ma simt in stare sa o impart, nici macar cu jurnalul meu... povesti momentan nu pot sa scriu, traiesc intr-o poveste, nu pot sa-mi imaginez alta...

cred ca voi lua o mica pauza... nu stiu cat o sa tina dar sunt sigura ca ne vom mai auzi.

memories

sâmbătă, mai 01, 2010

i'm a big girl now

well... unii ar spune ca m-am lovit serios la cap, mama imi spune ca momentan sunt "pe aripile unui nor" eu stiu sigur ca sunt foarte fericita :D.
intr-una din dimineti, in loc sa ma trezeasca cu un sarut de buna dimineata m-a trezit spunandu-mi ca vrea sa facem nunta anul acesta... singuraul lucru care ma preocupa era timpul prea scurt pe care il aveam la dispozitie pentru a ne pregati de petrecere... cateva telefoane, o scurta intalnire cu parintii in care sa-i anuntam ce avem de gand si lucrurile au inceput sa se miste.
Pasul 1 : sala... nici nu-i de mirare ca in ultimul timp nu a dat nimeni de mine, am colindat in toate colturile orasului. Ziua vizitam restaurante si sali in care se organizeaza evenimente, ascultam oferte si adunam variante de meniu iar noaptea aveam cosmaruri cu cele intalnite peste zi pana intr-o seara cand am gasit locul perfect pentru noi... destul de departe de oras, pe malul apei, ceva nu foarte simplu dar nici foarte sofisticat, un loc pe care l-am simtit al nostru de la prima privire. La sfarsit am luat toate ofertele, le-am comparat am tras linie iar castigator a iesit locul care ne-a atras cel mai mult.
23 octombrie... ziua in care parintii mei s-au casatorit...lor le-a purtat noroc, sper sa fie la fel si cu noi...

poate e devreme dar mi-am gasit deja rochia perfecta... e ce am visat dintotdeauna...

mi-e greu sa tin pasul cu toate dar oricat de mult mi-a lipsit blogul ce se intampla in viata mea reala e mult mai interesant decat dramele personajelor mele... cat de curand se va linisti toata furtuna iar eu voi reusi sa postez mai des...

Nu uitati sa zambiti si bucurativa de primavara :*:*:*