...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

miercuri, aprilie 29, 2009

i'm lost




...azi nu ma simt buna de nimic...azi simt ca tot ce fac e in zadar...k oricat as incerca nimic nu-mi iese cum trebuie...simt ca ma scufund intr-o mocirla si nu am nimic de care sa ma agat...am nevoie de o gura de aer...am nevoie de o plasa de siguranta sau macar de o coarda elastica...orice numai sa fie ceva care sa ma sustina...

...azi am nevoie sa ma tii strans in brate asa cum niciodata pana acum nu am avut...

...simt ca ma daram si nu pot face nimic sa ma adun la loc...azi pur si simplu nu mai pot!!!!...

...stiu ca vreau ceva dar nu stiu ce vreau...stiu ca am nevoie dar nu stiu ce-mi trebuie...azi sunt dezorientata...azi nu stiu incotro? Tu stii? daca da ia-ma de mana si ghideaza-ma...

duminică, aprilie 26, 2009

...just take me the way i am...



If you were falling, then I would catch you
You need a light, I'd find a match

Cuz I love the way you say good morning
And you take me the way I am

If you are chilly, here take my sweater
Your head is aching; I'll make it better

Cuz I love the way you call me baby
And you take me the way I am

I'd buy you Rogaine when you start losing all your hair
Sew on patches to all you tear

Cuz I love you more than I could ever promise
And you take me the way I am
You take me the way I am
You take me the way I am

DIANA? diana! de fapt e doar Diana.


...doua alunite...doua lacrimi...amintiri vechi si un adevar care ma urmareste chiar daca eu il neg...

In urma cu mult mult timp o prietena mi-a zis ca oricat as zambi voi avea mereu doua lacrimi pe fata...ca oricat as incerca,undeva intr-un coltisor de suflet sunt constieta ca fericirea mea nu e deplina...i-am ras in fata si i-am zis ca nu deloc asa,ca se inseala,ca eu sunt cea mai fericita,ca nimic nu-mi poate umbri copilaria (cum spuneam era in urma cu mult timp,pe vremea aia eram inca un copil in adevaratul sens al cuvantului)...dar nu la mult timp am inceput sa-i dau dreptate,cu toate ca nu am recunoscut-o niciodata in fata ei sau in fata altcuiva...

...oricat am incercat sa ascund...oricat am zambit...rar am fost cu adevarat fericita... si atunci fericirea aia a durat putin...

...au trecut ani...pe zi ce trece ii dau tot mai des dreptate prietenei mele...
...m-am declarat a fi o persoana optimista...nu demult mi s-a spus ca de fapt sunt un suflet chinuit care cauta mereu ceva si nu reuseste deloc sa gaseasca... asta m-a facut sa-mi pun tot felul de intrebari si intr-un sfarsit am ajuns sa-i dau dreptate,dar numai in sinea mea pentru ca niciodata nu as recunoaste ca asa este. NU! in nici un caz...n-ai sa vezi...nu! nu! NU!

DIANA pe care o vedeti voi e pe jumatate desprinsa din povestile cu feti frumosi si zane,care trieste intr-o casa de papusi si cineva ii indeplineste toate dorintele.ea nu are nici o suparare,nici un norisor nu poposeste in calea ei,zambeste si e cea mai fericita.

insa... Diana e doar un suflet care incearca din rasputeri sa-si gaseasca drumul in viata...care incearca sa-si dea seama ce inseamna de fapt "acasa"...un copil care a trebuit sa se maturizeze inainte de vreme si care acum tanjeste dupa copilarie si dupa povesti... o dezorientata care nu stie mereu daca e bun drumul pe care apuca dar merge totusi inainte sperand ca nu va fi nevoita sa dea inapoi...un zambet in spatele caruia mereu se vor ascunde doua lacrimi...

...pentru ce am scris aici nu am nevoie sa ma aprobi...dar nici sa ma critici... am scris pentru ca am simtit nevoia sa-mi descarc sufletul...nu asta imi statea acum pe suflet dar din dorinta de a nu scrie ce ma preocupa cu adevarat am preferat sa bat campii...poate era mai bine daca scriam o poveste(asa aveai si tu ceva interesant de citit) dar nu! azi am simtit nevoia sa scriu despre Diana...despre mine... n-ai sa intelegi pentru ca nu ai ce intelege din toat amalgamul asta de cuvinte,cum nu cred ca ai sa intelegi vreodata ceva din tot amalgamul de ganduri care mi invart prin minte...asa cum nu intelegi nimic atunci cand vorbesc fara sa ma mai opresc pana si eu pierd sirul gandurilor... oricum nu e nimic de inteles asa ca...


...pana la urma Diana e doar Diana...

oldies

in seara asta am mers in localul meu preferat TAVERNA (din nou :D). din toate melodiile una mi-a ramas in minte si m-a facut sa-mi dau seama ca in Romania in trecut se facea muzica de foarte buna calitate care se merita si inca se merita sa fie ascultata.



Enjoy!

soapta...


...o camera friguroasa...stau invelita in multe paturi,ghemuita la pieptul tau,incercand sa ma incalzesc,doar nasul mi-e afara,si aerul rece care imi inunda plamanii ma tina treaza...pe masa din celalalt colt al camerei ard doua lumanari...luminile aduse cu o seara inainte de la biserica...

...in geam se aude ploaia rapaind...parca ar canta...ce bine era daca ar tuna...
...undeva in paturi langa mine esti TU...copil scump,purtat pe aripi de vis deja...prin intuneric incerc sa-ti ghicesc trasaturile fetei...din somn aduci cu tine aroma de dulceata...parca ai fi un bebe...cat imi esti de drag...o suvita a alunecat rebela pe frunte...intind mana sa o pun la loc dar mi-o retrag repede,mi-e frica sa nu-ti tulbur somnul...

atata liniste...doar ploaia care bate in geam...am senzatia ca aud cum ard cele doua lumanari...e doar imaginatia mea...cate ganduri mi se ingramadesc in minte acum... parca as vrea sa le impart cu tine...mi-e frica insa sa le rostesc... mi-e frica de unele ca sunt prea urate si nu as vrea nici in ruptul capului sa fie adevarate... pe de alta parte...mi-e frica sa mai visez...sa-mi mai fac planuri... traiesc doar pentru clipa asta...acum,aici te am langa mine...cine stie ce va aduce ziua de maine...cine stie pe ce drumuri ne vor duce pasii...dar clipa asta e atat de reala... TU respirand usor langa urechea mea...mana mea care poate sa-ti mangaie suvitele rebele...

...de-ar fi dupa mine noaptea asta nu s-ar sfarsi niciodata...luminile cele doua ar arde pe vecie...asa impreuna...la fel am fi si noi... doar ca mi-e frica sa visez pana acolo...

...furtuna de afara s-a mai potolit intre timp...si furtuna din sufletul meu parca incepe sa dea semne de calm...un singur gand insa ramane in picioare chiar daca celelalte se linistesc...acela ca te iubesc...te iubesc pe tine... ca tot ce stiu acum e ca esti tot ce mi-am dorit...langa tine ma simt intraga,la tine in brate simt ca este "acasa" (cat am cautat locul asta,si cat de departe e totusi de mine...)...

...intr-un sfarsit ma hotarasc sa inchid ochii si sa incerc sa adorm...pe masa lumanarile inca ard...afara ploaia bate in geam mult mai linistita... din intuneric aud o soapta, un "te iubesc"... vocea aia somnoraoasa face sa-mi stea inima in piept si simt ca ma ia cu ameteala chiar daca sunt intinsa in pat...doar doua cuvinte...dar pentru mine ele au efect magic... cat de scump esti...cat de mult insemni tu pentru mine...

...si... eu te iubesc...mai mult poate decat vei sti tu vreodata...

...lumanarile inca ard...ploaia s-a oprit demult...mie insa mi-e frica sa adorm ca nu cumva sa dipara visul pe care il traiesc aievea...am sa astept mai bine zorile...

marți, aprilie 21, 2009

morning lullabies...



Yesterday
I woke up
With your head on my arm
My hand was numb
Circulation gone
But I dared not move the pretty sleeping one

The sun had painted
Patterns on your face
As you breathed Sunday air
You rolled onto
My open arm
I became your pillow; you let smooth your hair

I will sing you morning lullabies
You are beautiful and peaceful this way
I know you have to close your eyes on everyone
Let me help you, I'll sing you to sleep
With morning lullabies

Let me lie in the curve
Of your body tonight
And I will hear you tumble into sleep
I will watch you here, I'll watch you here with me

I will sing you morning lullabies
You are beautiful and peaceful this way
I know you have to close your eyes on everyone
Let me help you, I'll sing you sleep
With morning lullabies

I know you have to close
Your eyes on everyone
Let me help I'll sing you to sleep
With morning lulla-bye, bye, baby
Close your eyes and I will sing you
Morning lullabies
And I will sing you
Morning lullabies

luni, aprilie 13, 2009

lumina lina...



LUMINA LINA

de Ion Alexandru

Lumina lina lini lumini
Rasar din codri mari de crini
Lumina lina cuib de ceara
Scorburi cu miere milenara
De dincolo de lumi venind
Si niciodata poposind
Un rasarit ce nu se mai termina
Lina lumina din lumina lina
Cine te asteapta te iubeste
Iubindu-te nadajduieste
Ca intr-o zi lumina lina
Vei rasari la noi deplina
Cine primeste sa te creada
Trei oameni vor veni sa-l vada
Lumina lina lini lumini
Rasari din codri mari de crini
I-atata noapte si uitare
Si lumile au pierit in zare
Au mai ramas din veghea lor
Luminile luminilor
Lumina lina lini lumini
Instrainandu-i pe straini
Lumina lina, nunta leac
Tamaduind veac dupa veac
Cel intristat si saracit
Cel plans si cel nedreptatit
Si pelerinul insetat
In vatra ta au innoptat
Lumina lina leac divin
Incununandu-l pe strain
Deasupra stinsului pamant
Lumina lïna Logos sfant


Ca tot suntem in saptamana mare...
...macar o saptamana pe an deschideti-va sufletul spre lumina... iertati celor care v-au gresit...da,da...tocmai eu m-am gasit sa vorbesc despre asta... :-< incerc...si pana la urma am sa si reusesc (sa iert... sa fiu mai buna, sa...)...cand vi se da o plama intoarceti si celalat obraz,cel de langa voi ar trebui sa se simta rusinat si sa isi ceara iertare(sper ca nu doar in cazuri "ideale"se intampla asa ci si in viata reala)...

fa un exercitiu simplu: macar intr-una din zilele astea incearca sa nu te mai gandesti la nimic rau...ai sa vezi ca la sfarsitul zilei te vei simti mult mai bine...mult mai linistit(a)...

...nu vreau sa tin nici lectii de religie nici predici...era doar o sugestie...

nu sunt cea mai evlavoiasa persoana dar sunt sigura ca daca as avea un pic mai multa credinta as putea muta muntii din loc...

...sa aveti lumina in suflet si in gand nu doar saptamana asta ci in fiecare zi...

duminică, aprilie 12, 2009

chill out sesion

sunt putini DJ care imi plac dar pt melodiile de mai jos am avut,pe rand cate o obsesie :D





child, where do you go?
how do you want to spend your life?
stop, sit and relax
all your life you've tried so hard
it's time to move on
...let me in...





And I feel your warmth
And it feels like home
Let's stay home
It's cold outside
And I have so much
To confide to you
With or without words
I'll confide everything
Here is the house...
So we stay at home
And I'm by your side
And you know
What's going on inside
Inside my heart
Inside this house
And I just want to
Let it out for you

beauty and the beast



e povestea mea preferata :X

...a fost odata ca niciodata...asa incep toate povestile...de multe ori protagonistii sunt pusi la multe incercari dar toate povestile frumoase se termina cu : ...si au trait fericiti pana la adanci batraneti... :)

de-ar fi si cu noi la fel...

sâmbătă, aprilie 11, 2009

unii este vaci si altele este boi



azi am atatia nervi ca am injurat mai mult decat am injurat toata viata mea... te-am trimis de atatea ori la ma-ta ca sigur ai incaput inapoi...oricat ai fi tu de mare... cine insista reuseste ;) si e valabil si pentru iubitica ta... luati-va dragilor de gat si aruncati-va intr-o fantana...eu voi veni din urma sa o daram...sa fiu sigura ca nu mai ramane nimic si nu mai otraviti pe nimeni...

te crezi mare si tare?ca poti sa tai si sa spanzuri dupa bunul tau plac?...lasa baietel ca ti se taie tie craca de sub picioare ;)

Astazi, dar numai astezi imi pare rau ca nu sunt baiat!Asa ca...plm!

...adevar depre...



Zilele trecute am avut o discutie cu o profesoara in cadrul unui seminar...spunea ca atunci cand scrii e mai usor sa minti,textul care il ai in fata iti permite asta...ai mai mult timp sa-l gandsti decta atunci cand vorbesti,poti sa schimbi partile care ti se par ca nu suna bine...sa infloresti cum vrei...sa nuantezi pana ti se pare ca are forma care doresti tu sa o dai...

...pe de o parte tind sa-i dau dreptate dar nu in totalitate...mi-e de ajuns sa ma gandesc la felul in care scriu eu si deja incep sa o contrazic... tot ce am scris vreodata(nu doar aici pe blog) a fost dintr-o pornire a subconstientului...cand incep sa scriu ideile imi vin una dupa alta si trebuie sa le scriu repede sa nu le pierd...daca am ratat una...degeaba imi mai storc eu creierii... daca incerc eu sa-i dau forma nu mai iese nimic in ea... de aceea de multe ori cand citesti blogul asta dai peste diferite greseli de scriere...foarte rar arunc o a doua privire peste postari inainte sa le public...nu ma intreba de ce...nici eu nu stiu :-|...

...cand scriu eu nu pot sa mint...aici sunt mai sincera ca nicaieri...aici sunt intradevar bucati din sufletul meu...mi-e mult mai usor sa mint cand vorbesc si poate nici atunci...mai am de exersat pana voi reusi sa mint cu zambetul pe buze si mai apoi sa nu am mustrari de constiinta...de fapt nu vreau sa invat asta... macar atat sa nu stiu...m-a invatat destule lume in care traiesc...macar sa mint sa nu stiu...

...n-am scris niciodata de dragul a scrie ceva "frumos"...am scis pentru ca dupa ce-mi termin de povestit tot ceea ce simt incerc sa privesc lucrurile din afara...incerc sa ma detasez si sa analizez cu un ochi strain...poate reusesc astfel sa-mi dau seama unde gresesc...si ce am de reparat... pana acum nu am reusit sa-mi dau seama...dar inca mai am de invatat...inca mai am mult de mers pana o sa reusesc sa inteleg mare parte din ceea ce simt...

uneori am impresia ca totul e o minciuna...o minciuna frumoasa pe care mi-am tesut-o cu mana mea...cand ajung sa cred ca minciuna e adevar lumea aia se clatina din temelii si devine cosmar... atunci trebuie sa ma adun si sa o iau de la capat...


.................................................................................


...in dimineata asta m-am trezit atat de panicata...aproape ca uitam sa respir... oare ce monstrii m-au urmarit prin vise?...o fi de la furtuna de afara?...sau de la furtuna din suflet?


vineri, aprilie 10, 2009

dimineata in paradis


...in paradis soarele a rasarit de mult...se aud voci de inger feredonand un imn...miroase a flori,a iarba,a fericire...

...nori grei atarna deasupra pamantului...e ceva in aer care te apasa pur si simplu...vantul sufla cu putere,se vaita cand copacii il sfasie si scoate un sunet ingrozitor...ca se se razbune pe ei le strica florile...totul e plin de petale albe,plapande care zboara in dezordine...de frica soarele astazi s-a ascuns...nu vrea sa vada ce ravagii face vantul...

...ieri inflorise ciresul...astazi incearca sa-si ascunda florile sa nu i le smulga si lui vantul...poate are noroc si se indura de el...nu de alta dar sunt frumoase florile de cires...

...miroase a praf...a flori...de undeva de departe parca vine si un miros de ploaie...sunt toate amestecate cu mirosul orasului asta poluat si simti ca te ineci...

...sufletu-mi urla ca vrea acasa...dar...suflete drag...unde a acasa pentru tine?...in cele cateva apartamente in care te-ai tot mutat in ultimii ani?...in casa de la tara pe care o vizitezi din cand in cand si de care te plictisesti repede si vrei sa pleci?...sau...poate...dealurile pline de flori de unde poti vedea pana departe,si cimitirul ala care seamana cu o gradina, unde a atata liniste?...sau...la el in brate?... pana la urma ce inseamna "acasa"?

...:-<...mi-e dor...sa stau culcata pe varful dealului...sa privesc cerul albastru si sa am impresia ca ma scufund in el...sa miroase a caldura,a flori,a iarba care e aporape coapta...sa se auda un zumzet de gazulite si in rest sa fie liniste...doar cate un fluture ratacit sa-mi tulbure privelistea...

zile de maine...


...undeva in apartamentul asta gol se aude un ceas ticaind...asa imi dau seama ca inca imi mai bate inima...in ritmult ceasului...timpul?oare exista cu adevarat?problema e ca niciodata nu ne ajunge...ceasurile au devenit bisericile noastre de mana sau de buzunar...cum vin asa se duc...zilele de maine...mi-e frica de ele...aproape cum am ajuns sa-mi fie frica de ziua de azi...de ce?...nici eu nu stiu...:-<...

...ma simt ca si cum ceva imi scapa...mi se scurge printre degete si eu nu am puterea sa fac nimic sa opresc...sa opresc ce?daca as sti poate mi-as da seama cum se face...dar asa?...

...de unde vin? si incotro ma indrept? astea sunt intrebarile care imi guverneaza existenta de ceva vreme? INCOTRO? spre o prapastie imiensa in care daca ma arunc nu voi mai reusi sa scap? sau dimpotriva? e drumul meu spre fericire? ...i really need some help to figure this out...

...sunt dimineti in care mi-e frica sa deschid ochii si sa ma trezesc... mi-e frica pentru ca stiu ca m-am trezit in aceeasi lume,ca nimic nu s-a schimbat peste noapte...deshid ochii si tu nu esti acolo sa-mi spui "buna dimineata" si sa ma saruti... la fel de bine sunt nopti in care mi-e frica sa adorm... ma inspaimanta visele...lumea in care ma poarta... imi doresc atat de mult sa fie reale,sunt atat de dezamagita ca nu e asa incat prefer sa nu visez...

...vreau la tine in brate...era singurul lucru real de care nu-mi era teama...dimpotriva...acolo era linistea pe care am visat-o dintotdeauna...
...ma simt dezorientata...ca si cum in fata mea s-ar deschide mii de drumuri (in realitate nu-i deloc asa...dar sufletul meu asta simte)nici eu nu stiu care e drumul bun pentru mine...si daca o iau pe calea gresita? nu pot decta sa fac cale intoarsa si sa o iau de la capat nu? :-<

...uneori nici eu nu ma inteleg...azi stiu un singur lucru...nu sunt atat de puternica pe cat vreau sa par in fata celorlalti...mi-am facut un fel de baraj in jurul sufletului...o crapatura mica e deajuns ca toata structura sa se clatine,sa se darame...o mica fisura care creste fara a-mi da posibilitatea sa o repar...e ceva mai presus de puterile mele...sunt prinsa in vartej si nu pot da inapoi...ma simt de parca as fi in mijlocul unei furtuni...doar ca afara e soare si viata se naste sub ochii mei...

...astazi mi-e frica...o frica paralizanta de zilele de maine...ce-mi vor aduce oare?...ce mai conteaza...doar sa treaca mai repede zilele de azi...m-am saturat de ele...sunt toate parca trase la indigo...diminetile sunt toate fara tine...nu conteaza ce fac in timpul zilei,iar cand ajung din nou in pat tu nu esti acolo sa-mi spui o poveste si eu sa adorm in bratele tale...

...invata-ma sa adorm zambind si...iubeste-ma asa cum sunt...

joi, aprilie 09, 2009

...imbratisarea...




Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

Nichita Stanescu - Imbratisarea

luni, aprilie 06, 2009

muguri de viata




...cimitirul de la tara...care de fapt seamana cu o gradina...un loc plin de flori,copaci si cruci vechi de mai bine de 100 de ani...aici poti spune intradevar ca-ti gasesti linistea de veci...poti simti eterniatea si fara a fi la 2 metri sub pamant...

...ciudat loc sa vezi cum natura se trezeste la viata...doar ca e atat de frumos...si e atata liniste...si e ceva in locul acela care ma face sa ma simt bine... nimic nu e deprimant aici...mugurii mai au putin si explodeaza de seva... in nici o gardina nu sunt atatea flori ca aici...si au inflorit toate odata... e plin de toporasi si inca alte cateva flori care nu mai tin minte cum se numesc,mi le-a spus odata bunicul...dar a trecut mult de atunci...si el nu mai este sa mi le spuna iar... putin mai departe se aude un susur de apa...e un firicel plapand care curge printr-o garla adanca,dar e atata liniste ca se aude... intr-un tufis din afara cimitirului canta o pasare...si pe asta am uitat cum o cheama(oare de ce nu traiesc bunicii nostrii vesnic? sa fie acolo cand uitam si ei sa ne aduca aminte?)....departe in zare am vazut si primii cocori... bunica imi spunea ca daca ii vezi zburand si sunt mai multi nu vei fi singur tot anul,si vei avea mereu pe cineva alaturi de tine...sper sa aibe dreptate...

...eram mica atunci cand bunicul a murit...poate prea mica...n-am avut timp sa ma bucur de el...cu toate astea inca am amintiri vii despre el...cel mai mult imi placea sa-mi cante...avea o voce superba(cred ca lui ii seman :>...nu puteam daca nu ma laudam si eu putin)...ii placea sa ne ia cu el cand mergea la padure... se juca cu noi...dadea in mintea noastra de cate ori era nevoie...ne facea multe mofturi...si ne iubea mult...

...de cate ori intru in cimitir vorbesc in soapta...mi-e frica sa nu tulbur linistea...linistea aia de inceput si de sfarsit a toate...



...bate un vanticel cald...miroase a iarba cruda,toporasi si pamant proaspat...soarele molatec e sus pe cer si din cand in cand apare cate un nor razlet...cerul e albatru...un infinit in care iti vine sa te arunci...o bucatica de rai...

joi, aprilie 02, 2009

dor de duca







Marocul este un teritoriu care imbina in mod armonios muntii, desertul, studiourile de filmare, orasele imperiale, tarmul la Atlantic si interpretii de gnaua.

Indiferent din ce directie ajungi in aceasta tara, Marocul nu este Africa. Daca vii dinspre Europa, ai senzatia ca ai poposit pe un cu totul alt continent decat cel negru, obiceiurile, credintele, arhitectura si uneori chiar relieful ducandu-te cu gandul la Orientul Apropiat. Dimpotriva, daca vii dinspre Africa Sahariana, ai senzatia ca patrunzi in paradisul european.

De la verdele muntilor din nord – Rif –, la portocaliul dunelor de la Erg Chebby, de la oceanul albastru-verzui ce insoteste coasta de 2.000 de kilometri a Saharei Occidentale, la crestele vesnic inzapezite ale Muntilor Atlas – totul este culoare, articulata de prezenta celor doua populatii care coexista in aceasta tara desertica. Pe de o parte – arabii, cuceritori ai tinuturilor de coasta, aducatori de cultura si civilizatie si buni comercianti, care au legat si leaga Africa Neagra de Orient.

Pe de alta parte – impinsi spre interior de arabi –, berberii, care si-au pastrat vie limba, obiceiurile si traditiile vreme de milenii. Din fuziunea acestor populatii cu maurii, care au stapanit Peninsula Iberica vreme de mai multe sute de ani, a rezultat o civilizatie exotica, uneori cruda si brutala, dar cel mai adesea de un mare rafinament si de un gust artistic desavarsit.

Majoritatea oraselor mari ale Marocului, cu Casablanca si Rabat in frunte, poarta amprenta anilor de protectorat francez: in vecinatatea medinei medievale (medina, ca substantiv comun, inseamna, in araba, oras; astazi, termenul denumeste zonele vechi ale oraselor arabe, delimitate de rest prin ziduri puternice) au fost construite cartiere moderne – villes nouvelles –, cu cladiri aratoase, in care multi europeni au ales sa se retraga dupa pensionare.
Numeroase orase de pe coasta gazduiesc, in interiorul zidurilor construite in urma cu sase secole de catre colonistii spanioli si portughezi, cartiere cu arhitectura alba, maura. Este cazul exoticei medine Asilah – unde ritualul de pictare in alb a zidurilor atrage anual milioane de turisti si unde stradutele medievale inguste il poarta pe calator spre ruinele zidului portughez, ca sa admire apusul.

La Essaouirra, totul devine culoare pura: de la de mirodeniile si colorantii naturali, la miile de feluri de papuci lucrati de catre pielarii din Muntii Anti-Atlas, de la stralucirea vesmintelor orientale, la tonurile blande ale esentelor de lemn pretios ce impodobesc palatele maure.

La nord, in muntii Rif-ului, se afla o alta localitate speciala: Chefcheuen. Veche asezare medievala, dispusa in trepte pe colinele cultivate de mii de ani cu canabis, Chefcheuen-ul le ofera vizitatorilor un spectacol unic: strazile stramte si labirintice sunt aproape in intregime pictate in albastru. Aici timpul s-a oprit in loc, iar localnicii sunt imbracati in traditionalele jalaba – un fel de robe lungi cu gluga, care aduc pe undeva cu costumatia cavalerilor Jedi din seria Razboiul Stelelor.


In partea de rasarit a tarii, la granita cu Algeria, se ridica unele dintre cele mai frumoase dune din Sahara. Minunate pensiuni in stil casbah – case fortificate construite din pamant – primesc anual milioane de turisti, veniti sa savureze mancarurile si sa se impartaseasca din simplitatea vietii berberilor. Nici cel mai performant aparat de fotografiat nu poate retine frumusetea culorilor pe care le ia desertul la apus.

...e unul din locurile in care as vrea sa ajung intr-un viitor mai apropiat su mai indepartat... de cate ori spun Maroc mintea mea e invadata de valuri,ruine,desert, munti, oameni care respecta cu sfintenie traditiile, culori, contraste...taramul celor 1001 si una de nopti...destinatia perfecta pentru o vacanta...

...visez...dar intr-o zi toate visele mele se vor transforma in realitate :>...

miercuri, aprilie 01, 2009

i feel blue...



Blue touches blue
Touches grey touches brown
I look down at my feet, they’ve been with me for years
I take one step for you and then two for myself
Oh, I need to be stronger
I need to be stronger

Blue touches blue
Touches black, then expands
All the tears and the years in the palm of my hand
Do you think you can tell me what’s wrong and what’s wronger?
I need to be stronger
I need to be stronger

I want to twist in your arms
Like a snake that’s been charmed
Like a baby newborn with his arms groping out
I would shout but there’s always a song and
I need to be stronger
I need to be stronger

Blue touches blue

I look down at my feet

I take one step for you

I need to be stronger

Blue touches blue
Touches gray, frothy white
Where my face is all blurred and reflecting the night
If I tell you I feel like a bird in the cold
And I need you to hold me?
I need you to hold me

Blue touches blue...